Cum e sa stii totul despre o persoana?Si nu ma refer la adresa, masuri sau la ce-a mancat in ultima saptamana.Vorbesc despre compatibilitatea a doi oameni, a doua suflete, a doua mentalitati si de ce nu, a doua sfere karmice.
Adica cum te nimeresti sa-i vorbesti exact cand are nevoie sa te auda, cum simti un gol in stomac si crezi ca i s-a intamplat ceva, cum simti un fior placut in tot corpul si stii ca e fericit…Cum e sa cunosti un om cel mai bine?
Atat de bine incat nu te mai poate minti nici daca se chinuie s-o faca dinadins..Cum e sa iti dai seama dintr-o simpla privire, dintr-un zambet, dintr-o moaca posaca ce vrea sa-ti spuna de fapt?…Cum e atunci cand ii auzi vocea la celalalt capat al firului si stii deja ce vrea sa spuna?…Cum in intuneric, chiar daca nu-i vezi fata, ai un simt care-ti spune exact daca zambeste sau se stramba?…Cum e sa simtiti in acelasi timp acelasi lucru?…Cum e sa vezi in ochii lui ca te iubeste, dar nu stie s-o spuna?…Cum in valtoarea pasiunii ce v-a cuprins nu va mai ganditi la nimic?…Cum esti singura care-l linisteste, care-l binedispune, il face fericit sau, din contra, il arunca in cea mai mare prapastie?…
De ce sunteti suflete-pereche si totusi nu sunteti impreuna?
Muzica, în sens generic, se refera la vibratie în primul rând, apoi orice aranjament de sunete generate în mod deliberat sau nu.
Melodia este elementul de baza al muzicii. Ea poate fi foarte simpla, sau complexa, dar este intotdeauna expresiva, emotionala si particulara. Armonii combinate cu crampeie de ganduri; muzica ‘vorbeste’ oamenilor si ei inteleg.
Genul muzical este o categorie de piese muzicale care au în comun un anumit stil sau “limbaj muzical primar”.Exista n astfel de genuri, printre care :
Rock & Pop: -alternative pop/rock, -experimental rock, -hard rock/metal, -rock`n`roll, etc
New Age: -environmental, -ethnic fusion, -meditation & healing, -techno-tribal, etc
Muzica, in esenta, e perceputa de fiecare dintre noi dupa mai multe criterii: dupa starea in care te afli, dupa starea in care vrei sa intri, dupa mesajul transmis…pana la urma depinde de gustul omului.
Eu sunt no 1 fan of black music…De fapt, tind sa cred ca intr-o viata anterioara am fost negresa E muzica pe care o simt, singura care ma face sa zambesc sau sa plang intr-o clipa…Nu ma satur ascultand-o, o devorez prin toti porii, exalt si ingenunchez, ma cufund si confund cu ea…Vibrez, dansez, tresalt…
Ma bucur cand pe strada vad oameni cu zambetul pe buze, prinsi in agitatia cumparaturilor, rezistand cu stoicism la cozile interminabile. Zambesc atunci cand un copil e fericit ca are cel mai frumos brad sau cand il vad in cadrul usii, fastacit, cum canta un colind sau cand un prieten bun s-a gandit sa-mi dea un mesaj altfel decat uzualele “template-uri”. Craciunul este, in fapt, un intreg ritual, de la impodobirea bradului – care e musai sa fie bogat, cu crengile-i atarnand de globuri – pana la sarmale, sorici si toba “made by mama”. Este o atmosfera uimitoare si parca toti suntem mai buni, mai toleranti, mai respectuosi…mai fericiti. Exista (normal!!) si o parte usor neplacuta, care apare la interventia mamei (de obicei), si anume mersul in vizita, “pentru ca asa se cade!”. Te intalnesti cu oameni pe care probabil nu i-ai mai vazut niciodata si nici nu-i vei mai vedea, nu-i cunosti, nu stii nimic despre ei si trebuie sa asisti la aceleasi dialoguri plictisitoare, la un milion de pupaturi de la matusi, unchi si alte rubedenii, la tot felul de momente penibile gen “Vai ce mare ai crescut!”. Treci peste si te gandesti doar la faptul ca la noapte vine mosu` si in continuare te asteapta 3 zile de fast, mancare si cadouri. Cat despre Anul Nou, mie imi transimte numai sentimente stranii cum ar fii ca imbatranesc, a mai trecut un an, o luam de la capat…De ce oare ai vrea sa sarbatoresti asa ceva?Artificii, sampanie, baloane, concerte, reteaua cazuta…nici macar n-o pot suna pe mama sa-i spun “La Multi Ani! Ai facut 60 de ani. Sa-mi traiesti!”Oribil…Cu toate astea, sunt atat de putine momente de fericire deplina incat ne prinde bine o sarbatoare in care sa ne dezvelim de tot ce e rau si asa, buni, sa petrecem alaturi de cei dragi…
Vreau sa ninga…Sa-mi aduc aminte de copilarie, cum faceam oameni de zapada, cum faceam concursuri de sanius sau cazemate…Eram cea mai fericita cand vedeam totul alb imaculat si ma simteam ca o printesa in tinutul de clestar…Pacat ca ma trezea din vis un bulgare aruncat de cine stie unde…Iar cand intram in casa cu nasul rosu si urechile inghetate, caldura sobei si mirosul de mar copt ma adormeau imediat…Singurul lucru pe care nu-l puteam suferi era chinul din fiecare zi de scoala de a scapa de niste colegi “binevoitori”, dar am trecut si peste asta…Vreau zapada, o mantie nesfarsita care sa acopere tot griul blocurilor comuniste care ma inconjoara, care sa inveseleasca natura, care sa-mi aduca din nou zambetul meu de copil pe buze…