Am zis ca o sa plec iar week-end-ul asta, sa scap de Bucuresti si de toata agitatia nesfarstita a orasului. N-am reusit. Mi-am tot invartit creierasul incercand sa gasesc o destinatie si pana la urma m-am plictisit. Si tot acasa am ramas. Locuri erau destule, idei si mai multe, dar nu erau alea care trebuiau.

Asadar, dupa birou, vineri am dormit. M-am simtit un pic cam rau (de fapt putinul ala a fost destul, dar suna mai bine asa). Am zis ca ma intind putin in pat si acolo am ramas. Somnul mi-a fost insa agitat de melancolie si pareri de rau. Si de Keith Urban amestecat cu Colbie Caillat.

Sambata, adica azi, m-am trezit destul de tarziu, adica pe la 1. Am dat o tura pe la Mirela care se pregatea sa plece la o nunta. Dragut. Mi-e dor sa merg la nunta.

Acum sunt la Rin Grand Hotel, in cafeneaua de la receptie scriind acest post. Sentimentul de “indispozitie” este inca pregnanta in starea mea emotionala, probabil si datorita faptului ca nici aici nu e o muzica prea vesela. Poate spre seara imi revin.

P.S.: Am ajuns si la Trattoria sa mananc.

P.S.: Si ca tot vorbeam de dulciuri, am trecut si pe la Turabo sa ingurgitez un tiramisu cu fructe de padure.

P.S.: Seara a continuat cu film la Mall. O comedie foarte misto. Am ras cu lacrimi.

Si finalul, care trebuie sa “rupa gura targului” a avut la loc la Turabo inraurit de valuri de sampanie (cica a fost Sfantul Alexandru).

Foarte misto, chiar de mult nu m-am mai distrat asa bine.

Maine, om vedea ce-o fi. Ei azi, inca incerc sa-mi adun creierii prea obositi de aburii alcoolului.

Va pup!

Nu prea ma omor dupa dulce in general. Am doar perioade.

Mi-e pofta uneori de dulce. Dulce de tot.

M-am trezit intr-o seara la restaurant mancand cea mai dulce prajitura ever: inghetata la cuptor, cu bezea la suprafata, inghetata la mijloc, biscuite dedesubt, si langa, dulceata si vanilie. Era atat de buna incat parca as mai fi vrut una. Si totusi era prea dulce.

Mai demult, aveam o alta manie – tiramisu. Cu fructe de padure, in special, sau cu cafea. Numai ca mancam intr-un singur loc – la Turabo. Era dumnezeiesc si ma trezeam mancand mai mult de o portie; uneori mai comandam si pentru acasa. Era un fel de ritual.

Au urmat biscuitii aia cu portocale de la Lu, Pim`s parca. Dar numai aia! Valeu, pachet dupa pachet. Se terminau prea repede si erau atat de buni. Tineau de foame, de pofta, de sete, de orice. Erau buni la toate.

Acum mananc multa inghetata cu fructe de padure, Betty Ice, sau cu caramel, aaaa, cum ii zice? a, da – Best.

P.S. Era sa uit de clatitele cu vanilie de pe Bd. Dacia. Divine! Serii de cate 10-15 din care mancam doar vreo 5, ca mai mult nu puteam. Ce vremuri…

Si acum parca as manca ceva dulce …Dar n-am. Mai astept…

Tu ce mananci dulce?