Care e cel mai urat sentiment din lumea asta? Poate durerea, poate umilinta, poate neputinta? Nu. Nu cred. Eu cred ca cel mai urat sentiment se produce in urma unei tradari. Atunci cand cineva te tradeaza si-ti intoarce spatele ca si cum nu v-ati fi cunoscut niciodata. In momentul acela se cumuleaza in mica ta fiinta dezamagirea, cu parerea de rau, cu putina ciuda, presarate toate cu putina ura si cu multi nervi, facuti de cele mai multe ori degeaba si aiurea.

Dupa ce ai avut parte de promisiuni care mai de care, ca iti poti pune o baza solida, ca poti avea incredere, ca te poti astepta ca sinceritatea din ochii sai sa fie reala, vezi ca, de fapt, si cei mai sinceri ochi mint. Aproape intotdeauna. Vezi ca pana si tu poti fi inlocuit in secunda 2 fara nici un fel de remuscare, fara vreo grimasa pe fata celui vinovat. Asa, pur si simplu.

Tradarea survine in urma…a ce? A gasirii acelui “mai bun”, in urma uitarii unor lucruri ce pareau odata a fi esentiale sau e doar cauza unei nesimtiri crase, semn al lacunelor “de maniere”?

Si, in sfarsit, tie ce-ti ramane de facut? Scandal? N-are rost, nici chiar daca merita. Ignoranta? Functioneaza, cu siguranta, cel mai bine. E suficient sa gasesti un motiv atat de bun incat sa poti trai cu el, ceva de genul “e un prost” sau “cine stie ce-o fi fost in capul lui” si-ti vezi mai departe de viata.

Ca din punctul asta trebuie totul recalculat, la alte cote, alte standarde (din ce in ce mai inalte), cu alte prioritati, teluri si ce mai crede fiecare ca e de facut.

Concluzia ar fi ca, oricat de tare te-a durut, data viitoare s-ar putea sa fie mai rau! Oricum roata se intoarce, asa ca nu-ti fa griji, totul va fi bine!