“Sot” e mai mult decat un cuvant. Si totusi multi barbati se ascund in spatele acestui cuvant. La fel cum multe femei se ascund in spatele cuvantului “sotie”. Cum si mai multi se ascund in spatele cuvintelor “te iubesc”.

Actiunile ne definesc, nu cuvintele.

Visam la ziua aceea. Ziua in care urma sa port modelul meu preferat de rochie de mireasa. Alba, lunga, simpla, din matase lucioasa.

Visam barbatul in costum negru ce avea sa-mi fie de-a stanga, pe care aveam sa-l calc pe picior in biserica (stiind ca aduce noroc).

Visam ca urma sa port in sfarsit o verigheta adevarata, lata, din aur alb si cu un mic diamant, alaturata inelului de logodna.

Visam coroana de flori ce urma sa ne astepte la iesirea din biserica si miile de boabe de orez ce ne-ar fi invadat din toate partile. Visam chiar si galeata plina cu apa si bani (cica si asta ar aduce noroc).

Visam un local dragut cu o terasa mare, cu multe lumini, cu si mai multe flori si petale presarate ici-colo.

Dar cel mai mult visam la clipa aceea; clipa aceea in care timpul se opreste, lumea e acolo doar pentru noi si toti aplauda in timp ce noi dansam pe o piesa de-a lui R. Kelly. Sau poate Chris Brown. Nu stiu sigur inca.

Imi facusem multe vise legate de evenimentul cel mai important din viata unei femei. Momentul ala magic pe care il asteapta toata viata.

Dar am incetat sa ma gandesc la asta. M-am trezit, visul s-a dus si am realizat ca n-as fi fost o buna protagonista a rolului. Realitatea e intotdeauna diferita de vis.

Nu mai vreau sa alerg dupa un adevar care fuge…