Toata vara am stat in Bucuresti, n-am ajuns la mare sau prin vreun alt loc exotic. Si nu prea mi-a convenit. Dar asta era, ma obisnuisem cu ideea. Ma gandeam ca macar la munte sa ajung, sa respir aerul ala curat ce parca iti spinteca toracele in mii de bucati. Si pare-se ca soarta nu m-a lasat sa astept prea mult. Am avut noroc ca a fost ziua unei prietene.

Am plecat sambata pe la 12, dupa o vizita la Mall Baneasa si un drum pana la Snagov (oamenii se dadeau cu placa pe apa la putine grade, brr) . Drumul cat de cat liber, am luat-o prin Ploiesti ca centura e varza; lucreaza la ea de mult timp. De la intrarea in Sinaia omor. Erau zilele Sinaiei, orasul inchis, se mergea in coloana. Aa, nu ne face pe noi o coada interminabila.

Predeal. N-am sesizat schimbari majore, poate doar mai multe cabane, hoteluri, pensiuni etc. Singurele lucruri neschimbate – peisajul si starea de sihastrie. Creste ninse deja, brazii vesnic verzi invaluiti in ceata, frigul din jur ce-ti incalzeste interiorul intr-un mod inexplicabil.

Ajungem pe un drum rupt (parca nici in Bucuresti nu sunt drumuri asa proaste) la hotel (dragut ce-i drept) lesinati de foame. Ne bagam coada la restaurant. Libanez cica. Si totusi meniul era majoritar in specific romanesc. Mancarea…hmm, nu bun.

Siesta, aerul curat de care va vorbeam, putin somn pentru unii, piscina si sauna pentru altii. Am mai mancat o data. Seara urma sa mergem la discoteca.

Si ajungem la Office. Foarte schimbat de cand nu l-am mai vazut eu, adica vreo 3-4 ani. Dragut totusi. Muzica destul de veche, destul de foarte tare, subwoofer-ul sub canapele noastre. Mi-a luat ceva timp sa-mi reglez auzul. Si dedicatii peste dedicatii, fara numar, fara numar (ca tot vorbeam acum cateva zile); erau vreo 3 aniversari. Si daca inca nu v-ati dat seama va mai spun eu inca o data : lumea e foarte mica! M-am intalnit cu oameni pe care in Bucuresti ii vad poate o data pe an. Era ziua iubitului unei prietene. Si inca o gasca din fratia Turabo.

Poze, vodka, iar poze, sampanie, alte poze, artificii, si mai multe poze, trandafiri.

“Aa, fata, nu v-am zis bomba. Claudiu Patrascu a facut iar pe dj-ul.” Fraza este o reproducere dupa discutia a doua fete la toaleta, care o chemau pe o a treia “ca e Patrascu acolo”. Mda…

A doua zi direct la masa, dar am ales alt restaurant, satui deja de libanezo-rumeno restaurant. Si porneala pe drum. Si aici incep palpitatiile de inima, nervii smulsi din pepeni si scrasnitul dintilor.

Am plecat din Predeal pe la 4, adica 16.00. Am intrat direct “in paine”, adica in coada. Primul hop: la 7 (19.00) eram in Busteni, adica 15 km in 3 ore. Am oprit la primul magazin sa luam tigari, suc si-o ciunga. Al doilea hop; 20 de km in 3 ore jumate – promitator. Am oprit la benzinarie sa mergem la toaleta; o coada mai ceva ca pe timpul lui Ceasca. Al treilea hop: 90 de km in 5 ore. Am oprit la cofetarie, dupa atata amar mergea ceva dulce. Am vazut 2 filme in masina, puteam sa vedem 3 lejer. Niste comedii misto, ne-au mai abatut de la chin. La 10 am ajuns acasa. Adica am facut 6 ore pe drum. Sa tot mergi la munte, pe dracu`!

Singurul lucru bun: am fost o mana de oameni misto, am ras si ne-am simtit bine.

Sper sa pun mana pe poze in curand. Pana atunci sfatul meu e sa evitati statiunile “musai”, mergeti vizitati Ardealul, Moldova, Sighetu Marmatiei sau orice altceva. Oricum faceti mai putin pe drum. La deal e greu, la vale si mai si…