Ziceam ca am fost pe partie la Samnaun (Silvretta Arena). N-am vazut multe partii la viata mea, dar si dupa spusele celorlalti cred acum ca n-ar fi altele mai frumoase. E un mic orasel inconjurat de zapada. De fapt toate se incadreaza in etalonul asta.

Am povestit deja cum m-am traumatizat singura cu placa, n-am reusit sa invat ca e destul de greu, dar cu schiurile mi-a fost mult mai usor, poate mi se pare dar seamana cu mersul pe role. Normal, m-am umplut de vanatai, dar ma asteptam la asta. Si a fost pentru prima oara cand n-am simtit frig (desi erau -17 grade), vant (care ducea spre -24 grade), zapada si nu m-a deranjat ceata deasa.

Cam asta am facut in fiecare zi doar ca de fiecare data se schimba locatia. Am trecut pe la Innsbruck, pe la Ischgl, pe la Solden, pe la St. Moritz. Am ratat Nauders, poate alta data. Dupa schi urma obligatoriu turul orasului respectiv, de obicei prin magazine sau restaurante. Si neaparat in fiecare loc testam gluhwein (vinul fiert). De altfel e si singurul cuvant nemtesc pe care l-am retinut.

Si inca mai am de povestit…

Da, am fost si la shopping. M-am plimbat pe Maria Hilferstrasse, pe Gurtel si pe Gumperdorfstrasse. Dragut orasul, desi parca mai frumos e noaptea. Da, am mers iar cu masina ore in sir. Da, am ajuns intr-un orasel mic si dragutel la prima vedere.

Insa pensiunea la care stam e oribila. Parerile sunt impartite cum ca ar fii de 1 stea, ba de 2 margarete, ba de -3 comete. Sunt numai romani, deci un loc special de fraierit fraieri. Mobilierul face parte din patrimoniul lui Dracula sau din zestrea lui Mihai Viteazul, scartaie si face mai ca toate alea, e un pic de rustic combinat cu un pic de cafenea turceasca. Apa calda merge din cand in cand. Macar mancarea  e buna. Aa, si nici nu e zapada.

Am fost azi pe partie in Elvetia la Samnaun. Partii intregi de la 2600 m in jos. Si daca tot am fost pe partie trebuia sa incerc ori schiuri, ori placa. Mi-am rupt fundul si genunchii cu placa, dar promit maine sa o dovedesc ca m-am ambitionat.

Va pup!