Mic si/sau mare

Posted in Link-uri on August 14th, 2010 by EA

Da, stim deja ca unele fete tinere prefera barbatii mai in varsta pentru ceva stabilitate temporara. Dar cum se intampla invers? De ceva vreme ma bantuie o intrebare cel putin dubioasa.


La ce varsta simte o femeie nevoia de a avea langa ea, ca si partener, un barbat mai tanar? La 30, la 40, 50 sau 80 de ani? Si in functie de ce anume il alege si il accepta EA pe mai tanarul El sa-i fie alaturi?

Toate exemplele de mai jos se atribuie femeilor fara o relatie serioasa/casatorie.


Pe la 30 de ani probabil nu te-ai saturat inca de “copilarit” si mai vrei. Mai vrei viata de noapte, agitatie, discutii interminabile si stupide pe mess, festivalul sms-urilor in toiul noptii, porcarioarele pe care le faceai in adolescenta. Si cum barbatii de varsta ta au deja relatii serioase, daca nu sunt chiar insurati, apelezi la un “morcov tanar” gata oricand de treaba/distractie (eventual jumate-jumate la nota de plata). Ce daca te intreaba prietenii cum de nu l-au cunoscut pe fratele tau pana acum? Tu te simti bine, te distrezi, iti “faci viata”.


La 40 de ani treaba sta altfel cred. Satula de mers la teatru, gatit si dus copiii la scoala (in caz ca ai asa ceva), vrei sa-ti dovedesti ca inca mai esti femeie si ca inca mai poti trezi pasiuni tulburatoare. Si, ce-i drept, daca ai avut grija de aspectul tau fizic ai putea induce in eroare cativa nestiutori in ale lucrurilor lumesti/femeiesti. Pe banii tai, ca viata de student e greu.


La 50, fiind deja o doamna respectabila, probabil divortata si neajunsa (inca) la menopauza probabil iti mai cere corpul din cand in cand putina adrenalina. Aici deja e sigur pe banii tai si numai in locurile care iti plac tie, ca deja stii ce vrei de la viata si te respecti. Doar n-o sa iesiti la o pizza si un suc la jumate.


De la 60 de ani in sus n-am mai gasit nici un motiv. Poate doar extravaganta oferita de niste stripperi cu patratele la care ai tanjit toata viata. Sau pedofilia.


Dar cum trebuie sa fie omul ala in afara de cei 10-15-30 de ani in minus? Cauti ceva special la el sau doar “sufletul/suflul pur si cuminte al tineretii”? Pffff. Ma gandeam eu ca suna a utopie.

Il alegi dupa aspectul fizic sau dupa numarul de neuroni? Dupa masina pe care o conduce sau dupa faptul ca e corporatist? Se schimba in vreun fel criteriile de selectie odata cu varsta? Il vezi un posibil al 2-lea tata pentru copilul tau sau il folosesti in scopuri exclusiv proprii tie? Te intereseaza catusi de putin si parerea lui?

Singurul lucru la care cred eu ca nu se gandesc femeile astea este legat de viitorul acelor tineri. Desi nu cred ca le pasa.


Acum, alta intrebare. Daca se intampla sa gasesti cel putin interesant un barbat mai tanar in jurul varstei de 25-30 (ai tai) asta ce mai inseamna?

Ca o sa consumati o relatie fugara si superficiala, asa cum se intampla la varsta lui? Sau o sa se ridice el la nivelul tau incercand sa compenseze diferentele vizibile si o sa fie asa cum nu te asteptai?


Tema de gandire: Baieti versus Barbati.

Cine poate face mai mult rau si mai mult bine? E bine sa-l “cresti” tu pe el sau sa te modelezi tu? Asteptarile pot fi aceleasi? Care sunt si in ce consta diferentele si asemanarile?

Pana data viitoare…


Tags: , ,

(NU!) Mi-e frica de…voi!

Posted in Link-uri on July 6th, 2010 by EA

Am suferit mult candva. Poate din prostie, poate din necunostinta, poate pentru ca mi-am ingaduit s-o fac. Greselile sunt parte intrinseca a vietii, dar ce conteaza e cum reactionezi in fata lor. Greselile sunt pretul pe care-l platim daca vrem sa traim intens. Daca ai facut greseli, chiar si grave, va exista intotdeauna o alta ocazie pentru tine. Esecul nu e caderea in sine, ci neputinta de a te ridica si de a o lua de la capat.


Greselile si esecurile ne arata ca nu stim nimic despre oameni, despre dragoste, despre viata. Nu intotdeauna principiile initiale sunt si corecte. Asa cum lumea evolueaza permanent, asa si noi ar trebui sa ne modelam gandirea dupa ea. Daca nu, observam ca devenim inapoiati.


Am gresit, si sunt sigura ca nu mereu a fost vina mea. Dar ce mai conteaza acum? Vremea a trecut, Timpul a inchis ranile, Varsta si-a trasat alte ganduri. Ca idee, toate frazele care incep cu “toate femeile…” sunt gresite. Prima oara cand Adam a avut ocazia, a dat vina pe femeie. Nu e mereu vina femeii, desi de cele mai multe ori, ea controleaza o relatie.


Ajunsesem fana a gandului ca “toti barbatii sunt niste porci”. Dar nu m-a ajutat la nimic. Sentimentul de neimplinire era inca prezent in mine. Asa ca m-am hotarat sa sterg cu buretele tot ce se intamplase, toate prin cate trecusem, toate epitetele dobandite de barbati in fata mea si sa iau fiecare om asa cum e. Asa cum ii spuneam unui prieten aseara, fiecare om are dreptul la prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. De ce sa judec viitorii dupa caracteristicile fostilor?


Fiecare om e unic. Fiecare om are parti bune, cat si rele. Nici un om nu se va schimba de mana altuia, ci din proprie dorinta de a o face. Nu exista oameni perfecti. Batalia consta in a gasi omul cu acele defecte pe care tu le poti accepta. Si invers. Pana la urma, sex-appeal-ul reprezinta 50% din ce ai si 50% din ce cred ceilalti ca ai. Eu daca vad 50% lucruri bune, imi pot imagina ca pe celelalte 50%  le voi putea suporta. Si cum asteptarile limitate produc efecte limitate, prefer sa nu am limite. Mai bine tot, decat nimic!



Nu-mi mai e frica de voi. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai cred ca toti barbatii sunt cum n-ar trebui sa fie. Sunt hotarata sa risc pentru a castiga. Voi radeti toti de mine ca sunt diferita; eu rad de voi ca sunteti toti la fel.

Nimeni nu-mi poate lua viitorul. Nimeni nu-mi poate lua ceva ce inca nu e al meu.

Nu trebuie sa cedez. Eu sunt tot ce am. Ca femeie nu am limite. Ca femeie, limitele mele sunt lumea intreaga.


Tie ti-e frica?

Tags: , , , , , ,

Cum paraseste femeia?

Posted in Link-uri on August 31st, 2009 by EA

Am vazut postul asta la Cabral si am luat-o ca pe o provocare. Am zis ca pot incerca sa dau o varianta “lady-like”. Sper sa-mi iasa…


Oamenii au relatii. Intre ei. Cate doi, de preferat de sexe opuse. Insa, mda, toti ajungem (cel putin o data in viata) la un moment dat in situatia in care trebuie sa spunem “stop”, “gata, s-a terminat”, “poate ar fi bine sa luam o pauza”, “nu mai suport”, “te iubesc, dar…”.


Ce face o femeie in cazul asta?


Pai, in primul rand va mai incerca pentru a N-a oara sa indrepte situatia, sa-L aduca pe drumul cel bun sau sa fie EA mai buna, sa-i arate LUI ca de fapt EI sunt de nedespartit, ca IMPREUNA pot trece peste orice, ca o cearta nu e destul, ca ei sunt mai puternici decat orice, ca trebuie sa comunice mai mult, sa se inteleaga reciproc, bla bla bla.

Femeia nu poate sa renunte pur si simplu. Si aici vorbim despre o relatie care s-a presupus a fi serioasa inca de la inceput, bazata pe certe sentimente si cu o durata de ceva timp.


Femeia se simte datoare sa lupte pana la ultima suflare, sa dea tot ce are ea mai bun, mai de pret, sa sfideze soarta, sa mute muntii din loc, sa treaca peste 9 mari si 9 tari, mai ceva ca-n basme. Pentru o femeie, relatia in care  a investit dragoste e cel mai important lucru din lume. Odata cu sprijinul conjugal vin si celelalte, echilibrul financiar, starea psihica, cariera. Daca primul se destrama, totul in jur se ruineaza si ajung sa nu mai conteze; cel putin pe perioada cat tine depresia.


Si daca, la final, nici ultimele 1529 de metode de reconciliere nu au efecte pozitive femeia…dispare. Ori pentru ca asa crede ca-i va fi ei mai bine, ori pentru ca poate crede ca asa ii va fi lui mai bine. Depinde cine, ce si cat a gresit. Ce altceva ar mai fi de facut? Ce rost ar mai avea o incheiere ieftina si perimata? Ce cuvinte si-ar mai avea rostul sa se faca auzite? Oricum ochii care nu se vad se uita, zic unii.


Am intalnit de asemenea metode mai putin obisnuite mie, cum ar fi exprimarea sentimentelor si parerilor de rau intr-o scrisoare…penibil. Sau incercarea de “imblanzire a scorpiei” cu cel mai bun prieten al lui…si mai penibil. In cazul in care relatia nu se termina cu o cearta monstruoasa intr-un loc cat mai public, cu cat mai multe rufe spalate pe cimentul avid de scuipati si injuraturi…la fel de penibil.


Asa ca, dragi barbati, in momentul in care despartirea devine iminenta sa nu va speriati daca din secunda 2 nu o veti mai vedea, sau daca nu veti mai stii nimic de ea, sau daca nu o veti mai gasi in locurile in care obisnuiati sa mergeti impreuna…Probabil e acasa, singura, lingandu-si ranile…pentru ca, nu-i asa, saliva vindeca si cele mai adanci gauri…

Tags: , , , , , , ,