My special phone

Posted in Link-uri on November 5th, 2008 by EA

Azi toata lumea are telefon mobil. Sau mai multe. Am vazut aseara o reclama, nu stiu la ce exact, dar legata de telefoanele mobile. Si m-au napadit amintirile.


Mi-aduc aminte de primul meu telefon, un Motorola “caramida” pe care il aveam de la fratele meu. Asta pe la inceputul clasei a IX-a. De fiecare data cand ma urcam in autobuz ma rugam sa nu cumva sa sune, pentru ca mi-ar fi fost rusine sa-l scot din ghiozdan, atat era de mare. S-a intamplat de cateva ori, dar l-am lasat sa sune. Mare drag aveam insa de el…acasa, unde nu ne vedea nimeni.


A urmat la cateva luni, cu ocazia coronitei de miss, un cadou de la tata. Un Siemens A35, mare fita atunci. Vai, ce mandra eram de el dar vai, si prin cate belele a trecut saracutul. De la scapat pe jos, pana la aruncat de pereti, pana la dat foc antenei cu bricheta sau muscat cu dintii. Ajunsese in ultimul hal. L-am schimbat.


Cu un Siemens A40, fratele mai tanar al lui. Pe care n-am avut timp sa-l stric pentru ca nu l-am tinut prea mult.


A urmat un alt cadou, tot de la tata, un Philips Fisio 120. Era argintiu si avea o forma foarte ciudata, inovatoare. Foarte uratel totusi. Pe asta l-am tinut destul de mult pana i-au cazut butoanele, pana nu se mai vedea nimic pe ecran, pana a luat-o razna de zici ca avea spasmofilie.


Sarmanul de tata iese la interval. Cu un Sagem din ala “barcuta”. Verde. Pffai. Nu tin minte mare lucru despre el, semn ca nu m-a impresionat prea tare. Mi l-au furat, dar l-am gasit. Peripetii!


Urmeaza primul telefon primit cadou de la altcineva decat tata. Un Samsung E810. Eram deja la alt nivel. Slide, camera, bluetooth, polifonic. Am tinut la telefonul ala ca la ochii din cap. Il iubeam. Dar tot zgariat si scapat din mana a ajuns. Zace si acum printr-un sertar.


Trecem la era Nokia. Din salariu mi-am luat la un moment dat un 6260. Din ala rotativ. Mare si greu cat o zi de post. Dar imi placea al naibii de tare. Si l-am folosit vreo 2 ani si tare mandra am fost de el. Ii agatam tot felul de jucarioare ba cu luminite, ba cu pietricele si le invarteam toata ziua. Din argintiu l-am facut eu gri curantandu-i toata vopseaua. Nu va spun cat era de zgariat. I-a murit bateria. Zace in acelasi sertar.


Un alt cadou s-a concretizat intr-un 8800 Sirocco, negru. Nici nu se putea mai bine pentru ca imi plac foarte tare telefoanele mari si neaparat grele. Si asta e greu. Iar sunetul ala de la slide e fenomenal. La inceput ma jucam cu el toata ziua doar ca sa aud sunetul. Nu e vreo “desteptaciune” de telefon, dar e perfect pentru ce-mi trebuie mie. De sunat suna, de scris mesaje scrie, face si-o poza, canta. E perfect. Inca il folosesc.


Ultima “achizitie” e un telefon de la Vodafone. Pe care l-a primit mama cadou in momentul in care si-a cumparat un Samsung. Nu stie de nici unele, decat sa sune si sa primeasca mesaj. Si ce daca? E micut, subtire, usor…mi-ajunge.


In viitor mi-as dori foarte tare un Iphone, dar stau inca si chibzuiesc daca moftul meu merita toata gramada de bani.

Dupa ce am facut prezentarea fiecarui telefon din viata mea ajung de fapt la subiect. Relatia cu telefonul meu. Am avut o relatie speciala cu fiecare din ele. Fiecare la randul lui a stiut cate o parte din mine.


De la conversatii scurte sau lungi, cuvinte dragalase, romantice sau cu m***i si r****i, la mesaje siropoase sau pline de ura, la poze ce surprindeau diverse stari, inregistrari de situatii comice, pana la melodii pe care le-as asculta oricand pe repeat.


Telefonul meu ma cunoaste chiar si cand nu-l folosesc. E mereu acolo, cu mine, langa mine, imi aude fiecare cuvant, imi vede fiecare gest sau miscare. Nu pot sa-l pacalesc, pentru ca asta ar insemna sa-l ascund si nu-i pot face una ca asta. El stie tot despre mine, in orice situatie. Nu se supara cand il scap din neatentie, cum nici eu nu ma supar cand ramane fara baterie; doar are si el nevoie de odihna.


Telefonul e prietenul meu mut.

Tu in ce relatii esti cu telefonul tau?

Tags: ,

Both separate ways

Posted in Link-uri on February 17th, 2008 by EA

Ce faci cand ajungi sa realizezi ca relatia ta nu merge in directia pe care ti-o doresti, pe care tu o consideri ca fiind normala?


Sa presupunem ca ai o relatie de ceva timp, relatie ce curge linistit, va iubiti, inca va mai tineti de mana sau va pupati dimineata treziti de razele necrutatoare ale soarelui.

Numai ca odata cu trecerea timpului – impasibil si impecabil – gandirea se maturizeaza, dorintele cresc aparand teluri noi; moment in care, se spune ca, relatia evolueaza.

Problema apare cand procesul e unilateral, cand celalalt continua in tipul “fara obligatii” si de aici frustrari, certuri, nefericire, lacrimi.
Ce faci atunci? Te complaci in situatie sau incepi sa faci presiuni? Dar oare el va intelege? Oare macar se va gandi la ce-i spui? Sau va ramane cu gandurile lui lasandu-te cu o mie de intrebari fara raspuns si nici o rezolvare…

Tu crezi ca a venit momentul sa va mutati impreuna – el nu se vede altfel decat singur; tu vrei sa te casatoresti – el inca viseaza la serile petrecute cu baietii, programand-o pe urmatoarea; tu poate vrei un copil – el poate doar o noua masina…

Cum ajungeti iar pe linia de plutire? Acolo unde totul e roz, totul e mai usor si impartasiti aceleasi nazuinte.

Pai sunt doua variante: incerci sa-i expui viata prin ochii tai, sa-i arati ce-ti doresti (intr-o lumina cat mai favorabila), sa-l faci sa inteleaga ca asa trebuie sa fie; sau, incet, fara urme, sa inchizi usa in urma ta, pasind sfios catre o noua lume, o lume perfecta in care suntem fericiti – la care toti visam, o lume pe care s-o stapanim pana la cel mai mic detaliu, o lume in care nimic nu ne loveste si nimic nu doare – “ridica mana si ia-ti o bucata din Rai”…

Maxima de azi: Nu te teme sa pui piciorul in prag cand vine vorba de convingeri morale. A fi sigur de ceea ce crezi e un semn de putere.
Tags: , , ,

Spre fericire

Posted in Link-uri on January 22nd, 2008 by EA

Modelul – el putrezit, ea larva – il vedem din ce in ce mai des si nici macar nu ni se mai pare ceva atat de neobisnuit.


Si totusi am cateva intrebari la care nu gasesc raspuns.Spre exemplu ce pot face ei impreuna (in afara de sex)? Despre ce vorbesc? Sau macar vorbesc? Cum intretin ei relatia?

Eu una nu gasesc nici un punct comun intre cei doi, nu vad egalitate in gandire, nu-i vad a avea aceleasi principii, nu vad vreun tel comun, nu vad nimic. Singura legatura pe care o pot accepta e aceea de paternitate.

Ea se gandeste la toale, bijuterii, genti, pantofi, etc; sau daca e mai rasarita isi poate face probleme ca maine are teza. El invers, se concentreaza pe afaceri, (poate) pe familia care il asteapta acasa, (poate) pe copii sau pe hemoroizii care il supara din ce in ce mai tare.Asta e modelul el oligarh, ea nimfa.

Dar care din ei castiga cu adevarat ceva? El ca moare fericit, dar e demn de mila; sau ea ca a parvenit rapid, dar ca pentru asta si-a vandut sufletul?

Maxima de azi: Secretul succesului este sa nu renunti niciodata.
Tags: , , , , , , , , , , , , ,