Realitatea ta nu se potriveste cu realitatea celorlalti. In momentul asta, universul tau e lumanarea asta mica ce face putina lumina in jurul tau. Mai tarziu poate va fi un bec sau poate o vapaie ce palpaie linistit in soba de caramida.

Vantul biciuie orice simtire, buzele sunt uscate, crapate de dor, fruntea e plina de broboane de sudoare. Mergi in bataia vantului, fara un tel, fara o destinatie, fara sa gasesti o oaza cu putina apa. Talpile fac pasi mici pe nisipul fierbinte, ratacind. Ratacire in gol…degeaba.

Timpul consuma energia, sufletul, mintea si incerci in zadar sa te impotrivesti. Parca totul in clipa asta nesfarsita ti-e impotriva, incercand sa te doboare; cand de fapt e tocmai invers…dar nisipul fierbinte ti-a zgariat retina si a patruns pana aproape de cornee. Esti orb.

Realitatile se schimba dupa cum vrem noi, dar realitatea adevarata e una singura.

Singura, sincera si rareori inteleasa si perceputa…

Realitatea si-o traieste fiecare cum vrea, cum poate sau cum stie…important e s-o accepte. Cu cat incerci mai tare sa negi realitatea din jurul tau, cu atat te va lovi mai puternic.
Si daca nu-ti convine, schimb-o; fa-ti realitatea ta in care…singur…faci ce vrei…

Realitatea mea e acum invaluita in ceata; o ceata densa prin care nu se contureaza nimic. Stiu doar ca e un drum inainte. Il accept si merg mai departe…

Tu iti accepti realitatea sau nu?

Maxima de azi: Prefer sa admit ca am gresit si sa am dreptate, decat sa pretind ca am dreptate si sa fi gresit.