Inceputul demult…

Aveam 17 ani cand ai venit la mine si m-ai intrebat cat te mai las sa salivezi dupa mine. Cred ca nici nu stiam pe ce lume sunt, cred ca atunci credeam ca visez, sigur insa stateam pe o treapta mai sus incercand sa ajung cat mai aproape de tine.

La 18 ani iti vedeam chipul printre baremele de la bacalaureat, printre cuvinte, ecuatii si formule economice. Cred ca a fost singura “escapada” memorabila de la tarmul oricarei mari.

Peste un an, parca ma vad si acum pe canapeaua de la tine din sufragerie cu cartile in fata tocindu-le paginile, in timp ce tu dormeai linistit scrasnind din masele in somn si umbland cu mana dupa mine. (De fapt cam asa a fost pana pe la 21.)

La 20 imi uitam telefonul la tine in masina si il primeam inapoi fara mesaje si blocat cu cod de siguranta, ca sa ma invat minte.

La 21 dansam ca nebunii in club pana dimineata, ne vorbeam din priviri si numai noi intelegeam.

Sfarsitul acum…

La 22, m-am trezit intr-o situatie (provocata) care ne ajuta pe amandoi sa crestem si sa ne maturizam, fiecare cu partile lui bune si cu cele rele. Sa ni le recunoastem si sa ni le acceptam.

Majoritatea relatiilor se termina urat, greu, cu accese de nebunie in care dispar mesaje, numere de telefon, se sterg amintiri, se uita omul care odata iti era aproape. Singurele care nu pot disparea sunt cele bazate, pe langa iubire, pe prietenie. Relatiile in care cresti, in care iti pui toate sperantele, in care visezi, in care iubesti.

Ne-am cunoscut, ne-am adorat, ne-am iubit, ne-am despartit, ne-am lipsit, ne-am urat, ne-am uitat, ne-am amintit…Voi fi mereu acolo pentru tine ori de cate ori vei avea nevoie, nu va trebui decat sa-mi spui. Voi fi mereu acolo pentru ca, oricum ar fi fost, povestea e a noastra si eu am crescut langa tine…

Am pornit la drum, pura precum lumina
Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce inseamna vina
Cautand iubirea si stima
Si cum nu stiam sa lovesc, viata m-a lovit prima

Pagina mea de viata. Pagina pe care prea multe maini au scris, prea multe degete si-au lasat amprentele ca niste semnaturi valabile. O pagina plina de pete de cerneala in urma lacrimilor lasate de varii scriitori.

Dar gata…e timpul sa intorc foaia, sa ma transform intr-o coala alba de hartie, imaculata, fara nici o insemnare prealabila.

O fila neteda pe care TU o vei acoperi cu cel mai inaltator text, cu cea mai romantica poveste, cu cea mai pasionala poezie…

Sentimentul formidabilului trecut al nostru ma copleseste, dar prezentul imi da aripi ca sa pot flutura in inaltul cerului.

Ieri te-am simtit mai sincer ca niciodata, ieri te-ai uitat adanc in ochii mei, ai incercat sa patrunzi dincolo de abisul ce-l ascund in incercarea de a afla daca mai sufar. Am avut iar fluturi in stomac. Ieri m-ai pupat apasat pe ambii obraji si esenta buzelor tale o simt si acum. Mi-as fii dorit ca momentul acela sa continue. Si incep iar sa visez…

Sunt o pagina noua, abia scoasa din topul sigilat, un fragment neinceput si te astept pe TINE, scriitorul meu…

Maxima de azi: Daca ti se rupe inima, da-I-o lui Dumnezeu sa o repare.

Viata mea poate nu e cea mai frumoasa pentru multi dintre voi, dar sigur este pentru mine. Nu sustin insa ca fiecare zi e un festin, ca in fiecare zi exalt de fericire, ca ma scald in lapte ca si Cleopatra, ci, dimpotriva sunt zile in care bajbai pe intuneric in cautarea luminii sfante care sa-mi mangaie interiorul trupului.