Precious life

Posted in Link-uri on December 5th, 2007 by EA

Sper ca asta sa fie primul meu pas spre o viata de nefumator.Am fost la consultatie.Dupa ce am bajbait pe niste coridoare intortocheate s-a gasit cineva sa ma indrume spre cabinet.Ajung la usa, primesc un chestionar.Il completez si imi arunc ochii pe pereti.Vad pe o usa lipit un afis scris in franceza, noroc ca stiu limba.In partea stanga portretul unei tipe cu tigara in mana, iar din loc in loc cate un chenar cu fiecare boala provocata de fumat.In partea stanga textul incriminator.Incep sa citesc si sa asociez fiecare paragraf cu poza corespunzatoare.Cataracta-ochi, cancer-gat si plamani, riduri-frunte, carii-gura, etc.M-am cutremurat.Cred ca este singura campanie care m-a infiorat cu adevarat, pentru ca mesajele de pe pachetele de tigari ma lasa rece…Mi-a venit randul.Intru in cabinet si incepem o lunga discutie referitoare la experienta(le) mea in ale fumatului.Incep sa realizez ca-mi trebuie nervi de otel, ca in primul rand EU trebuie sa ma ajut pe mine!!Primesc niste pastile, un program de tratament si o noua programare.De azi, mai am voie sa fumez exact o saptamana.Dupa care STOP!Mi-e foarte teama ca nu voi reusi, dar stiu ca daca plec la drum cu ideea asta nu ajung nicaieri.So, multa bafta mie!Si voua, daca e cazul….

Tags: , ,

The tree

Posted in Link-uri on December 2nd, 2007 by EA

Mda, am fost sa vad beculetele…Am plecat pe la 7 fara un sfert de acasa, cu gandul s-o iau de la Victoriei, pas-pas pana la Unirii. Beculetele urmau a ne lumina bulevardele incepand cu ora 19.00, cum bine au anuntat “autoritatile” si conform calculelor mele ajungeam fix la momentul aprinderii acestora…Dar na, ca de obicei, nimic nu e corelat in Bucurestiul nostru drag si uite-ma iesind de la metrou intr-o bezna cumplita. Zic ok, din moment in moment tre` sa inceapa spectacolul…As… Ajung in intersectie la Romana, nimic. Gasesc un agent de circulatie si ma gandesc sa-l intreb pe el, poate…ceva… Omu`, care oricum nu stie nici cum il cheama, imi zice: “Pai trebuia sa le dea drumu` deja…Nu stiu”. Buuuna treaba. Dupa inca 10 minute, pe Magheru, pe la jumatate, inca asteptand minunea, inghetata si deja plina de nervi, ma opresc in fata unui magazin de bijuterii pentru a-mi clati ochii…Cand ma intorc, ce crezi? Se aprinsesera luminitele…Deci, pierdusem momentul…Nu-i stres! O iau iar la pas spre Universitate, cu ochii pe sus admirand luminitele care imi pareau a exploda in secunda 2…Ajung la Universitate, ma izbeste fonic concertul de muzica populara din fata TNB-ului si ma trezesc intr-o mare de oameni…Eram toti ca niste sobolani, grabiti, aiuriti, in toate directiile…parca era revolutie, ma simteam ca un copil ratacit. Eh, trebuie sa-mi continui drumul…Pornesc mai departe spre Unirii unde urma sa vad minunatul brad, cel mai mare din Europa…Incep sa ma panichez, lume peste tot, pe trotuar, pe strazi, pe garduri…haos…Masinile paralizate…Cu chiu, cu vai ajung la Unirii. Acelasi haos, tipete, imbranceli, blitz-uri, prea multi copii; cativa baieti o striga pe Elodia…Crunt. Si motivul acestui iures: BRADUL. Demult n-am avut o asemenea dezamagire. O constructie. Inalta. Scheletica. Trista. Usor imobilizata de frig raman cateva clipe privindu-l…Nimic, niciun sentiment. Acasa….
Tags: , , , , , , , ,