Poti?

Posted in Link-uri on August 29th, 2010 by EA

Am 23 de ani. Mi se pare o varsta critica. Sau, cel putin, una din ele.

Nu sunt nici mica, dar nici destul de mare. Nu ma mai pot juca cu papusi (masinute, in cazul meu), dar nici nu-i cazul sa ma gandesc la achizitionarea unui loc de veci.

Am terminat facultatea, masterul si daca ma trezeam mai devreme faceam si doctoratul. Asta ar insemna ca trebuie sa incep sa ma gandesc la ce vreau sa fac in viata asta. Sa-mi trasez liniile directoare privind urmatorii ani, sa incerc sa stabilesc niste scopuri, sa ating niste teluri, sa adun merite si recunoastere, respect si stabilitate.


Dar cum as putea oare sa fac toate astea cand in capul meu e cand o lancezeala sora cu coma, cand cea mai spumoasa balamuceala? Azi vreau sa stau in casa si sa vad 5 filme random, ca maine sa-mi strang prietenele punand la cale o “rautate”. Peste doua zile nu pot ridica un deget pana nu termin cartea asta misto pe care tocmai ce-am inceput-o, iar saptamana viitoare marti vreau sa joc remi pe net toata ziua.


Acum na, ziceti si voi, pot eu sa ma gandesc la viitor?

Ala zice NU, celalalt la fel, dintr-un colt alt NU; deci concluzia este ca NU. Azi NU! (vorba cantecului)

Nu e momentul!

Mai hoinaresc putin pana voi gasi prilejul si motivatia necesare.



Aaaaa, gata. Le-am gasit!

Bun, deci trebuie sa incep. Dar…

Avem puterea sa alegem de fiecare data ce e bine pentru noi sau ne conformam la “cutumele” impuse de societate? Avem puterea sa spunem “nu-mi pasa!, eu vreau asa!, eu vreau asta sa se intample!”?

V-ati gandit vreodata la situatia in care iubirea voastra e imposibila, dar e intotdeauna acolo omul acela bun gata sa faca orice pentru voi? Ce alegeti? Ce credeti ca ar fi bine pentru voi sau ceva pe placul tuturor celorlalti? Alegeti o viata model sau un model in viata?

Asa e si cu munca. Alegi sa faci ce-ti place cu disperare dar blamat/luat in ras de toata lumea, sau urmezi o cariera model de gura altora? Spre exemplu, pe mine ma bat ai mei la cap sa ma angajez la banca. Si eu nu-nu, Batman-Batman. Ce-ar trebui sa fac? Sa-i ascult, ca stiu ei mai bine, sau sa fac ce ma taie pe mine capul?

Avem puterea sa mergem pana in panzele albe pentru ce ne dorim cu adevarat sau cedam la un moment dat in favoarea lucrurilor ce ni se intind pe tava?

Cum si cand decidem daca viata noastra va fi echilibrata si linistita sau tumultoasa si nesigura?



Acum primeaza banii in locul sufletului, masina in fata buchetului de flori, esteticul umileste cultura si aroganta subjuga pasiunea.

Alergam buimaci prin viata uitand sa ne mai gandim la alegerile cu adevarat importante. Hotaram in graba, zoriti de stresul cotidian pentru a vedea mai tarziu efectele negative, tot raul pe care ni l-am facut singuri si care putea fi evitat.

Luam decizii bune pe moment dar care se dovedesc a fi catastrofale pe termen lung. Unde ne e timpul de gandire? Unde a disparut balanta cu care ne masuram lucrurile importante?

Fugim, fugim, de cele mai multe ori spre nicaieri, fara vreo finalizare precisa, fara planuri, fara dorinte marete. Incercarea de a razbuti ne orbeste, vrem independenta si totusi ne trezim in custi reci de fier manati de un dresor tiranic. Unii isi lasa capul in pamant spunandu-si “mi-am facut-o cu mana mea”, iar altii, mai razbunatori, se lupta cu soarta incercand ca invinga mizeria.


Nu te grabi! Cand e vorba de tine ai atata timp cat vrei tu sa ai. Fa-ti viitorul asa cum vrei tu!

L.E.: Am scris postul asta acum cateva saptamani. Intre timp am ales sa ma apuc de ceva ce si-au dorit ceilalti sa fac. Momentan nu e foarte rau, sau greu, sau de nefacut.

Sa vedem mai incolo….

Tags: ,