Aseara m-am oprit la Mc..ca aproape in fiecare zi. Si cum de fiecare data cumpar en gros, am fost nevoita sa astept…M-am asezat la o masa si am inceput sa privesc oamenii.

Baieti, fete, copii care dansau pe o piesa a lui Stefan Banica…

La una dintre mese…un batranel. Imbracat intr-un costum bleu-marin, destul de ponosit si cu o pereche de adidasi albi. Avea in piept 2 insigne in forma de stea, mici, aurii, semn ca razboiul a lasat urme adanci.

Cu o privire calda, cuminte si parca impacata cu faptul ca viata nu mai are prea multe de oferit pentru el, manca incetisor o inghetata. Lua cu lingurita alba de plastic inghitituri mici si dupa fiecare isi lingea buzele savurand.

Privea in jur, curios ca un copil, dar mereu ochii lui se opreau in borcanasul cu inghetata.

Cand toti batranii pe care ii vad azi se cearta pe pensii, cu vecinul de deasupra care face prea mult zgomot sau care i-au inundat, se plang de preturile prea mari, acest batranel m-a uimit…senin, intr-o seara de duminica, manca o inghetata la Mc.

Maxima de azi: Pune-ti ochelarii optimismului si vei vedea o lume plina de posibilitati.