Am primit un martisor…unul mai special de la tata…el si mama sunt (incep tot mai tare sa cred) singurele persoane care ma cunosc cu adevarat, care isi dau seama la telefon daca sunt suparata, care se bucura sincer cand realizez ceva sau cand ceva bun mi se intampla. Sunt singurii care n-au nici un interes, care nu ma folosesc, care nu ma mint, care imi asculta orice aberatie si (clar) sunt cei care imi dau cele mai bune sfaturi.

Martisorul meu e un soare…cu toate ca nu i-am spus nimic, tata a simtit, a stiut ca am nevoie de soare…de mangaierea lui calda, de razele ocrotitoare, de lumina puternica ce ma va calauzi prin bezna abrupta in care simtirea mea s-a pierdut…

Am un soare…e soarele meu…

Maxima de azi: Sentimentul de implinire iti umple viata atunci cand esti cu adevarat multumit cu ceea ce ai si nu cauti mai mult.