Lumea si metroul

Posted in Link-uri on August 26th, 2009 by EA

Metroul calator…peronul zbatandu-se intre forfota si zgomot…vagoanele pline de oameni si viata…


La metrou la Unirii toata lumea se leagana precum un card nesfarsit de pinguini. Cand pe-un picior, cand pe celalalat, cu pasi mici, mici de tot. Oricat de tare te-ai grabi, nici n-are rost sa incerci macar sa-ti faci loc. N-ai pe unde. Pasajul care leaga Unirii 1 de Unirii 2 e plin de oameni pe ambele sensuri, oameni care vin, oameni care pleaca si oameni care stau. E poate locul cel mai plin de viata din cate pot fi pe lumea asta.


Daca esti atent auzi peretii cum gem, cum plang, cum cimentul scarsneste din dinti suportand cu stoicism flegmele, guma de mestecat si flyer-ele impartite oamenilor prea putin interesati. Patratelele mici si galbene sunt mult prea tocite de milioanele de talpi ce le strabat in fiecare zi. Dar ne scutura serios din simtiri in momentul in care un troller sau o pereche de tocuri isi fac aparitia. Scarile rulante, cu mersul lor meticulos, suporta greutati de mare tonaj zilnic, poate de-aia se mai opresc din cand in cand ofticate pe oamenii care le calca in picioare.
Peroanele sunt martore a zeci de evenimente, chit ca e vorba despre o piesa de teatru sau de o bataie intre aurolaci. Nici ele nu scapa de scupati, cartele consumate sau chistocuri de tigari ieftine. Tac malc mult timp asteptandu-si neputincioase vagonul. Pana cand, enervate de atat ignoranta, formeaza naluci din patratelele lor mici facandu-l pe cate unul sa se arunce in cap in fata trenului.


Metroul musteste de oameni, oameni de la care primeste milioane de atingeri pe zi. Fie pe bare, fie pe geamuri, raman urmele delicate ale mainii unei femei sau jegul de pe labele vreunui muncitor necalificat. Nici el n-are o soarta mai buna; e umplut cu diverse grafitti-uri din care nu intelegi nimic, litere fara sens si aerisirile ii sunt inundate uneori cu mirosuri mizere. Singura lui bucurie este ca poate vedea atata lume laolalta, ca poate intrezari franturi de idei geniale, ca poate auzi atatea voci scancind in cor din pricina carora se amuza copios pentru ca nu intelege o iota.


Metroul e prietenul nostru bun si totusi ne purtam cu el in ultimul hal…Merita el oare?


Dar noi il meritam pe el?

Tags: ,

Evolutie

Posted in Link-uri on December 13th, 2007 by EA

Acum ceva timp vorbeam cu niste prieteni despre cum evolueaza lumea, in special lumea copiilor.Mi-am amintit cum la 14 ani, in pantaloni de camuflaj ma plimbam cu rolele prin cartier.


Azi daca te uiti pe strada nu mai vezi aceleasi jocuri care ne-au bucurat noua copilaria, nu se mai joaca frunza, elasticul sau pac-pac.Azi copii se joaca virtual.E drept, au acces la informatie inzecit pe cat am avut eu, dar nu trec prea devreme si prea repede prin ceea ce ar trebui sa-i formeze mai tarziu?Unde-i duce robotizarea pe copii nostri?Oare sunt la fel de fericiti cum eram noi?

Cred ca se incearca o maturizare fortata si asta nu vad sa le prinda bine in vreun fel.Deja la 14-15 ani fetele nu se mai gandesc la leaganul din parc, vor fite si figuri; baietii au prins un tupeu stiintifico-fantastic si de la puerila “mana pe fund” au ajuns sa te scuipe daca le zici da-te mai incolo.N-ai sa mai vezi vreun copil sa cedeze locul din tramvai sau sa ajute o batranica sa treaca strada.
Lumea evolueaza, dar nu neaparat in bine…
Tags: , , ,

Oarba – confesiunile unei oarecare

Posted in Link-uri on December 9th, 2007 by EA

In primele luni de viata faci cunostinta cu lumea, cu tot ce te inconjoara.Mai apoi inveti sa vorbesti, sa mergi, sa te joci.Urmeaza literele, cifrele, desenele.In toti anii de scoala iti formezi baza culturii generale pe care o aprofundezi, daca vrei, mai tarziu.Si inveti, inveti, inveti.Te axezi pe o meserie, bine ar fi sa-ti si placa, o practici, faci bani, e ok.


Dar despre iubire cand si cine ne invata?Bineinteles, nimeni.Trebuie sa trecem singurei prin fiecare etapa, sa dam cu capul de tot ce ne iese in cale, sa ne doara si de cele mai multe ori sa nu invatam nimic din asta.Fiecare om are acceptiunea lui in ceea ce priveste dragostea, iubirea, sentimentele, loialitatea, etc si fiecare isi “ataseaza” propriului caracter ce crede de cuviinta ca i s-ar potrivi.Dar intervin situatii pentru care nu ai omolog, momente in care te pierzi si nu stii incotro s-o apuci…Atunci ce faci?Nu ai pe nimeni sa-ti spuna care e urmatorul pas.Asa ca scapi sau ramai prizonier…


“Eu de fiecare data zic ca renunt, ca vreau sa scap.Si de fiecare data nu-mi iese.Pentru ca atunci cand il vad ratiunea mea de a fi se schimba total.Cand e langa mine, nu mai sunt eu cu problemele mele, nu mai am aceleasi prioritati, nu ma mai gandesc la ce am de facut maine…

De fiecare data realizez ca mai mult decat atat n-o sa am niciodata, oricat as visa sau mi-as dori.

Totusi, de fiecare data ma inchid cu el intr-o alta lume…
De fiecare data vreau sa scap de povara acestei iubiri blestemate (stiu ca suna a cliseu), dar n-am putere.Parca ceva ma tine legata de maini, de picioare si imi intuneca mintea sa ca nu pot evada…
Stiu ca pe el nu-l pot avea.De ce sa ma multumesc cu mai putin??
Sunt atat de pretentioasa incat nimeni nu-mi e pe plac.Sau sunt orbita de dragoste?”


Ajungem la concluzia ca dragostea e singurul lucru pe care nu-l inveti nicaieri, nu iei vreun atestat si nici nu ti-o recunoaste nimeni!!!

Tags: , , , , , , , ,