Sunt amandoi in camera aia obscura.

El se indreapta catre usa, dand sa plece, ea in genunchi, cu inima sfaramata, il implora sa mai ramana.

El iese pe usa, ea plange, si cu fiecare lacrima inima se stinge putin cate putin strangandu-i pieptul.

Isi revine in simturi, dar si ele au parasit-o. Din ochi inca ii mai curg lacrimi, lacrimi amare ce transforma iubirea in stanca. A ramas doar cu amintiri ce ii revin neincetat si ii rup ritmul sufletului; ii fac tot corpul sa tremure.

E inca intinsa pe jos strigandu-l sa revina, iar el ii arunca sec peste umar un “NU”. Ramane, din nou, plangand pana in zori transformand si ultimele picaturi de dragoste in piatra.

“Care e motivul iubirii, daca te omoara la final?”, e singura intrebare ce-i rataceste printre dinti.

Mi se rupe inima vazand-o cum plange, parca ma vad pe mine in locul ala mizer, iertandu-l pentru a nu stiu cata oara, pentru ca un alt inceput sa se termine. Ea nu a vrut decat sa fie iubita si sa iubeasca la randu-i, dar dragostea n-a fost niciodata prietena ei.

Gaseste puterea sa-si stearga lacrimile, dar ce vede in oglinda n-o mai reprezinta, nu se mai recunoaste si parca nici locul in care se afla nu i se mai pare familiar. Niciodata n-a plans, mereu a  avut o parere buna despre ea, nu s-a simtit niciodata pierduta pana acum…acum cand el a disparut…

Rolurile se pot inversa, nu asta conteaza.

Ideea e ca nu realizezi pe cine ai langa tine decat atunci cand exista riscul de a pierde persoana respectiva. Si cand vezi ca pasii i se indreapta catre iesirea “de urgenta”, incepi sa vezi toate prostiile pe care le faceai, lucruri carora nu le dadeai importanta, minciuni  ce pareau a fi perfecte alibiuri. Si cand vezi ca acum e in bratele altcuiva, iti vine sa o iei la fuga si sa strigi in gura mare : “am fost un prost!”. De ce? Pentru ca nu esti in stare sa te hotarasti ce vrei de la viata.

Si intelegi ca de fapt nu o placeai, ci erai indragostit; vezi acum mult mai clar de ce o iubesti; regreti ca nu ai luat  varianta asta in calcul mai devreme. De fapt, ai fost mereu cu un pas in urma.

And all this because you don`t know how to make love your friend…

I-ai zis azi ca o iubesti?

Ce faci cand realizezi ca omul de langa tine, pe care l-ai avut aproximativ aproape, la bine si la rau; omul pe care inca il iubesti ca o nebuna; omul pe care cand il vezi inca mai simti fluturasi in stomac; langa care tremuri de emotie, singurul care te cunoaste din priviri, s-a schimbat?

Cand vezi ca deodata, sau cel putin asa intelegi tu, el are alte preocupari, alte drumuri de facut, alte telefoane de dat si nimic din toate astea nu se indreapta catre tine…Cand si putinul timp pe care il petreceati impreuna a devenit inexistent…Cand din doua rute perpendiculare, traseul deviaza devenind paralel…

Omul se schimba constant, isi modifica nevoile, dorintele, modul de viata, etc…odata cu trecerea anilor, din cauza anumitor incidente sau pur si simplu ca natura fiintei tinde catre evolutie. Dar schimbarile astea trebuie comunicate, trebuie transmise astfel incat cealalta jumatate sa nu ramana cu ochii in soare, neintelegand nimic din tot ce se intampla cu tine. Sa vorbim de egoism, oare are rost?

Simt ca nu te mai cunosc, nu mai stiu cine esti, de unde ai venit si incotro te indrepti. Vad in fata mea un strain, o persoana ce nu-mi mai comunica nimic, nici cu privirea, nici prin cuvinte si nici macar cu sufletul. Un om cu care doar ma intersectez uneori, rar. Un om care nu mi se mai pare atat de interesant ca la inceput, ci poate chiar mai mult; un om caruia as vrea sa-i dau drumul sa-si urmeze zborul, dar care nu ma lasa.

M-ar durea sa te las sa-ti vezi de viata, sa zic ca nu ma mai intereseaza, ca nu te mai iubesc, mi-ar fi greu sa zic stop!gata!pana aici!; dar parca tot mai tare ma doare indiferenta ta de acum, faptul ca nu stiu ce faci, momentele in care nu-mi raspunzi ma ard si ma chinuie continuu, ma doare mai tare ca inca te mai las sa-ti bati joc de mine.

Poate dragostea sa dispara cu un simplu adio? Se poate transforma totul in scrum, chiar daca focul inimii inca arde? Lantul disperarii isi deschide singur lacatul?

Zi-mi tu…

Maxima de azi: Cand simti ca iti vine sa strigi, detaseaza-te de toate pentru cateva clipe, daca poti. Respira adanc si incerca sa vezi lucrurile in perspectiva. Apoi, cand esti gata, intoarce-te si infrunta lumea din nou.