Aseara am adormit foarte devreme, sa fi fost maxim 12, incercand sa uit dimineata nereusita ce tocmai trecuse. M-am trezit pe la 5 jumate dimineata, insa crezand ca totusi e prea devreme m-am chinuit inca vreo ora sa adorm la loc. Nici o sansa.

Si uite cum la 6 jumate ma uitam la televizor la emisiuni difuzate in reluare (mi-a ramas in cap o rochie verde), sorbind incet din ceaiul verde si fumand tigarile una dupa alta, culmea, din pachetul verde.

Azi m-am plimbat prin ploaie. O ploaie trista, rece, care imi stergea orice urma de gand din cap. Nu reuseam sa leg doua idei oricat de mici. M-am prostit sarind prin balti in timp ce fata-mi era indreptata spre cerul acoperit de nori plumburii. Am mancat covrigi cu susan de la chioscul de langa liceu si mi-am revizuit fugitiv perioada aia; a fost poate cea mai palpitanta si inconstienta “bucata de viata”. Am mers cu autobuzul neavand bilet si ma surprindeam in fiecare statie uitandu-ma dupa controlori, moment in care, cu greu, reuseam sa-mi opresc zambetul larg ce-mi imbujora fata.

Azi cerul a plans peste mine si ma bucur ca umarul meu a fost acolo sa-l sustina. Ca un prieten bun…