Words like “what love is?”

Posted in Link-uri on August 6th, 2012 by EA

Iubirea. Ce e iubirea? E oare sentimentul ala care te face sa plangi cand inca nu stii cu adevarat ce sunt alea lacrimi; ala care te face sa razi in intuncimea noptii, purtandu-ti visele pe aripi de fum ale zarilor? Sa fie oare o intoxicatie a simturilor, in special a mintii, judecatii si luciditatii? E oare o traire complexa, un amalgam de alte trairi ce oscileaza si se impletesc, influentandu-se reciproc si hotarandu-ti, in final, comportamnetul? E ca atunci cand stai pe cimentul moale; chiar daca pleci urmele-ti raman acolo? E oare exprimata prin sentimente ce sunt procese superioare emotiilor? – sentimentele sunt de lunga durata, iar emotiile sunt inferioare si trec repede. E o moara de vant spanzurata in vid? E ca un munte pe care-l urci razand si-l cobori in lacrimi? Fie oare lucrul ala care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem? Consta in dorinta de a oferi ce e al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta, nevrand nimic in schimb? E oare feelingul cel mai dulce si cel mai amar? Nu-i asa ca e singura “cetate” ce nu o poti cuceri cu forta?


Iubirea e oare atunci cand te simti prima femeie de pe pamant, iar el primul barbat? Un fel de Adam si Eva reloaded. Sau atunci cand lumea incepe cu voi doi, si tot acolo se si termina? Sunteti voi doi si restul lumii. Iubesti atunci cand EL este primul, ultimul si cam singurul gand care-ti cutreiera mintea sau cand simti ca dorul iti sfasie viata putin cate putin, cand parca lipsa LUI te injumatateste, te face mai sarac, mai neajutorat? Iubirea te face sa crezi ca doar langa EL poti insemna ceva?

 

P.S. : Cred ca am scris asta acum vreo 2 ani…

Tags: , ,

I`m Jealous!!!

Posted in Link-uri on October 12th, 2010 by EA

Oameni buni, am o problema de care ma lovesc in ultimul timp si nu prea stiu cum sa reactionez.
Mi-e un sentiment aproape cu totul necunoscut, nu l-am trait (desi nu e timpul pierdut), nici nu-mi doresc, e boala grea dupa umila mea parere. Iti intuneca gandirea, iti da peste cap ratiunea si realitatea, iti turbeaza orice urma de  normalitate. Esti suspicios la cel mai mic semn, pui o mie de intrebari pe minut, iti faci un milion de scenarii in mintea-ti bolnava.


Probabil v-ati dat seama deja ca e vorba de gelozie. Asa ca intrebarea e: ce facem cu gelozia? Sau, mai corect spus, cu oamenii bolnavi de gelozie.



Se intampla uneori in viata sa dam peste astfel de oameni. Oamenii gelosi. De cele mai multe ori, cele care conteaza, se intampla ca respectivul/a sa fie chiar iubitul/a nostru/a.
Intervine o serie de intrebari ciudate, o serie de “teste” de trecut, o serie de controale precise si cate si mai cate.
Normal ca apropierea, fie ea si vizuala, de catre vreun fost/fosta e de neconceput. Majoritatea prietenilor sunt mai deloc acceptati. Si numarul mic de persoane care pot co-exista in jurul tau se rezuma la familie, colegi de munca (ca asta e situatia) si maxim 2-3 dintre cei mai buni prieteni (in cazul in care au trecut si ei “testele”).
De fapt, perfect pentru o astfel de persoana ar fi ca trecutul nostru sa nu existe de nicio culoare.
Sa nu stie, sa n-auda, sa nu vada. Nimic. Vreodata.


Asa cum straniu in timpul furtunii nu e tumultul ci tacerea pe care o impune universului, asa la un om gelos e ciudata acumularea, in timp, a “dovezilor incriminatoare” ce se formeaza in capul lui, urmand ca, mai apoi, sa   explodeze.
Si n-ai vrea sa fii prin preajma.
Ma intreb, oare in ce relatii se afla gelosul cu propriul sau spirit?


Ce facem atunci cu trecutul nostru? Ne inchidem toata viata intr-o camaruta din creier si o incuiem de 3 ori ca nu cumva sa scape? Toti oamenii pe care i-am cunoscut la un moment dat, care ne-au fost alaturi, fie ei iubiti, prieteni sau simple cunostinte ii dam la o parte? Ii aruncam in gaura neagra a uitarii? Nu prea avem cum.
Joac-o p-asta. Imapaca tu si capra si varza, daca poti bineinteles.


Reteta (mea) e una cat se poate de simpla (ca si constructie), dar pe atat de complicata (ca si realizare).
Deci, sa incepem.
Te inarmezi cu cea mai multa rabdare din lume. Toata cata poti acumula. E primordial, ca altfel cedezi nervos instant.
Ca in orice alta relatie normala, e foarte important sa-ti castigi increderea. Sa-i arati omului ala ca poate sa te creada pe cuvant, ca tot ce-i spui e cat se poate de adevarat, ca se poate baza pe tine. Trebuie sa fii sincer, deschis, comunicativ, sa-i explici pe limba lui siii cel mai important sa-i spui de cate ori e nevoie pana intelege.
Raspunzi la orice intrebare vine din partea lui, eventual spui singur cine e cutarica, unde ai fost azi intre orele 12.00-14.00, ce ai mancat la pranz si mai ales cu cine, cine era boschetarul ala de la Piata Unirii care se uita la tine si de ce se uita la tine (pentru ca aveai firul tras la ciorap, normal!!!).
Spulberi orice indoiala. Vii cu argumente puternice si plauzibile ca sa-i demontezi orice eventuala obiectie.


E drept ca imaginatia  a avut mereu puterea de inovare pe care nicio stiinta nu o poate egala si scenariile pot fi multiple, dar totul poate fi combatut.


L.E.: Iubirea adevarata te face sa-i doresti binele celeilalte persoane, in timp ce iubirea romantica te impinge s-o stapanesti. Pe ea, pe persoana.

Tags: ,

Fereastra

Posted in Link-uri on September 15th, 2010 by EA

Totul incepe cu o fereastra. Un patrat alb si gol.


based on a true story

Profilul ei de Facebook, plin cu sute de poze din diferite locatii si momente, l-a cucerit pe loc. Din milioanele de femei de pe net pe care le putea vedea, el a gasit-o pe ea. Ii placeau ochii ei mari, dintii aliniati parca cu rigla, zambetul larg si sincer. Ea, neinteresata de subiect, il trata ca pe orice alt om din lista de prieteni. Ce-i drept, observase ca e frumusel, dar trecu repede mai departe. In plus, el era in Anglia si ea in Romania.

Au inceput sa vorbeasca prin mesaje, lucruri marunte, glumite tampite, apropouri banale. Cand chat-ul de pe FB devenise neincapator pentru zecile de smiley face-uri si cuvinte insirate in graba s-au hotarat sa treaca la urmatorul pas: messenger. Simteau ca au multe lucruri sa-si spuna si spatiul cel mic ii ingradea, ii enerva si nu era suficient.

Cea mai mare curiozitate si “soarta” in acelasi timp era faptul ca prietenul lui cel mai bun vorbea in acelasi stil cu prietena ei cea mai buna.

Si aparu fereastra. Cu un pupic din partea lui in semn de multumire pentru ea care acceptase provocarea.

Prima discutie incepu intr-un spirit de gluma, urmate de alte glume si alte glume peste glume. O ora de ras isteric din partea amandurora pana cand el trebui sa plece la cumparaturi si ea la o nunta; in fond fiecare isi vedea de treaba lui. Urma cea de-a doua discutie in seara urmatoare, si cea de-a treia si, de la ceva ce parea a fi o gluma, au ajuns sa vorbeasca in fiecare seara, ore intregi. Pe masura ce discutiile inaintau si deveneau din ce in ce mai serioase, au inceput sa observe diverse lucruri pe care le aveau in comun, destul de multe, fapt ce a inceput sa le dea de gandit. Au inceput, pe rand si cu oarecare retinere, sa-si marturiseasca lucruri pe care nimeni niciodata nu credea ca le va putea simti in situatia respectiva. Pe nesimtite s-au indragostit, desi niciunul nu vroia s-o recunoasca.

Cum naiba sa te indragostesti de un om pe care nu l-ai vazut decat in poze? Un om despre care nu stii decat ce-ti scrie el, si nici asta nu poti stii daca e adevarat sau nu…

Au inceput sa gandeasca precum un cuplu, sa-si faca planuri impreuna, sa-si doreasca aceeasi viata linistita de familie. Visau la casa ce avea sa le devina camin, la curtea plina de flori, la copiii ce le vor bucura zilele si le vor incununa iubirea.

Dupa aproximativ o luna de zile el s-a hotarat sa vina in tara sa o vada. Sa se cunoasca, sa vada daca “relatia” asta poate deveni din virtuala posibila. A anuntat-o ca si-a rezervat biletul de avion, numai ca urma sa mai treaca inca o luna. Inca o luna de ferestre “petrecute” impreuna, de imagini fragmentate pe web, de mesaje pline de nerabdare, de intrebari adresate de fiecare parte in speranta spulberarii oricarei temeri.

Incepusera sa numere zilele invers ca sa para mai putine pana cand au ajuns la…3,2,1…si 8 septembrie! Ziua in care el ateriza.

Ea si cu prietena ei mergand catre aeroport sa se intalneasca cu el si prietenul lui. 7 dimineata. Atunci ateriza avionul.

Primul care le-a aparut in vizor a fost prietenul care imediat si-a luat prietena in brate pierzandu-se intr-un sarut…usor stangaci. Ea, uitandu-se in toate partile, il vede pe el alergand catre ea cu cel mai mare si mai frumos zambet posibil. Primul lor sarut a fost incredibil.

Au urmat 5 zile petrecute aproape non-stop impreuna ca si cum s-ar fi cunoscut de o viata intreaga; adica foarte natural si lejer. Ziua prietenii ei, seara prietenii lui, in week-end parintii lor…dar noaptea ramanea numai pentru ei doi. Dragostea, in sfarsit, isi gasise confirmarea reala. Au disparut fricile, temerile, intrebarile rautacioase, nedumeririle. A ramas iubirea. Pura, curata, sincera.

El a trebuit sa plece inapoi, dar iubirea ramane….

To be continued…

Tags: ,

Stapanire de sine

Posted in Link-uri on March 3rd, 2010 by EA


Mi-am ales odata stapanul. Sau m-a ales el pe mine. Nu mai conteaza.


Ma simteam ca un graunte al umanitatii si daca as fi asteptat momentul potrivit poate totul iesea altfel. Sau poate ma intrecea altcineva care nu-l astepta. Fiecare om isi priveste viata din punctul sau de vedere; acesta e privilegiul celor mai slabi si umili dintre noi.

Etienne Ray spunea: “O femeie nu poate sti niciodata daca iubeste sau nu, decat dupa ce s-a daruit. E un risc veritabil, dar necesar.” Oh, Doamne, si atunci am stiut ca te-as putea iubi toata viata.


Imi asum rolul de a fi uneori cea mai romantica, sensibila si utopica dintre voi toti, insa ce poate fi mai jalnic decat un abuz sensibil si constient de sine, sadit de alte maini, cu radacini adanci si suferind din cauza unui sentiment inexplicabil?

Ai dat culoare sufletului meu, ai fost muza mea, iar cand muza te cheama te supui. Si m-am supus de multe ori pana ce zorile brazdau cu dungi chipul noptii.

Si cum contrastele se atrag, cum totul e complementar, asa si persoana de langa tine e, de fapt, oglinda ta in care tu te refracti. Te simti slab, vei avea langa tine o persoana puternica, te simti nesigur, vei avea langa tine o persoana protectoare. Astfel, acel numitor comun al persoanei de langa tine te poate “trada” pe tine insuti.


Am simtit tot timpul ca iubirea e motivul suprem al vietii, chiar daca gustul cel mai dulce se transforma uneori in cel mai amar. Stiam ca iubirea e vizitiul care aduna noutati si le vinde mai departe. Stiam cum e sa iubesti un om cu atata putere, sa-l iubesti mai mult decat inima iti poate suporta. Sa iubesti atat de tare incat sa faci concesii, compromisuri. Stiam cum e sa iubesti pe ascuns, in sufletul tau, fara sunet si singura persoana ce-ti impartaseste dragostea sa fie EL. Sa iubesti in liniste si sa te bucuri doar tu de nebunia asta in surdina.


Dar am ajuns la partea unde incepe sfarsitul…


Tags: , , ,

Analiza

Posted in Link-uri on December 24th, 2009 by EA

N-am mai scris demult. Am stat, am analizat perspectivele, m-am gandit la toate posibilitatile, am revazut cu ochii mintii locuri si am auzit in ecou-mi intim declaratii ale vremii trecute.


Recunosc, cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o ocupandu-ma de renovarea casutei mele. Adica un inceput plin de moloz, demolari si tone de praf; o continuare materializata in reconstructie, instalare, vopsire, lipire si alte procese necunoscute mie (dar deprinse intre timp); si un final destinat finisarii, mobilarii si accesorizarii spatiului. Mare bataie de cap, multi nervi tocati si o roaba de bani; daca nu stai bine cu echilibrul psihic, nu te apuca!


Revenind, am nevoie de tine. Unde esti?
Nu ca te-as avea mereu aproape – nici nu-mi permit sa pretind acest lucru sfant – dar nici atunci cand te vreau langa mine nu esti acolo.
E oare vreo clipa in care te gandesti cu adevarat la mine? La ce simt eu, daca mi-e bine, daca am nevoie de ceva…sau de tine, de noi…


Legatura asta stransa chiar e iubire?
Sau poate obisnuinta? Convenabilitate? Ori doar ne folosim unul de altul? Ne mintim ca ne e bine asa sau chiar e adevarat?


Ce cauti? Ce vreau?
Ne impletim vietile in cel mai sinuos si dulce mod cu putinta. Iubirea dintre 2 persoane e un act necesar, insa nu e un act de posesiune. Nu trebuie sa stapanesc ceva sau pe cineva pentru a ma completa. Iubirea adevarata e un izvor de libertate. Pacat ca nu am realizat asta mai devreme; dar mai bine mai tarziu decat niciodata.


Te iubesc?
Nefiind foarte practic sa-ti tii inima ascunsa, o lasi in interiorul tau, acolo unde functioneaza cel mai bine si asa se naste eternul “te iubesc!”. Gasind o cantitate mare de suflet acolo este singurul lucru ce face acel loc mai atractiv decat un altul. Si asa ‘te iubesc”-ul devine reciproc. Nu poti sa spui ca a fost o decizie luata cu surle, trambite si sunete de trompeta. Destinul s-a facut cunoscut in liniste, lipindu-ne unul de altul aproape pe nesimite.


A fost? E bine…
Mai demult incercam sa ma modelez intr-un anume fel, un “fel” ce nu ma definea, nu mi-era natural si drept urmare nu avea rezultatele dorite. Cred ca nu eram destul de concreta. Schimbarea mea a intervenit in momentul in care m-am transformat in ceea ce sunt; nu in ceea ce incercam sa fiu. Degajata, realista, indragostita, rasfatata…intr-un cuvant – vie! Dornica de viata, asa cum e ea, de experiente mereu noi, de lucruri mici care te fac sa te simti mare. Aspir la ceva ce nu pot numi sau descrie, dar nu e mai putin real doar pentru ca nu-l pot capta in cuvinte.


Tie…nu?
Mi-e dor de mor, vreau, visez, doresc, astept…

Tags: , ,

Cum paraseste femeia?

Posted in Link-uri on August 31st, 2009 by EA

Am vazut postul asta la Cabral si am luat-o ca pe o provocare. Am zis ca pot incerca sa dau o varianta “lady-like”. Sper sa-mi iasa…


Oamenii au relatii. Intre ei. Cate doi, de preferat de sexe opuse. Insa, mda, toti ajungem (cel putin o data in viata) la un moment dat in situatia in care trebuie sa spunem “stop”, “gata, s-a terminat”, “poate ar fi bine sa luam o pauza”, “nu mai suport”, “te iubesc, dar…”.


Ce face o femeie in cazul asta?


Pai, in primul rand va mai incerca pentru a N-a oara sa indrepte situatia, sa-L aduca pe drumul cel bun sau sa fie EA mai buna, sa-i arate LUI ca de fapt EI sunt de nedespartit, ca IMPREUNA pot trece peste orice, ca o cearta nu e destul, ca ei sunt mai puternici decat orice, ca trebuie sa comunice mai mult, sa se inteleaga reciproc, bla bla bla.

Femeia nu poate sa renunte pur si simplu. Si aici vorbim despre o relatie care s-a presupus a fi serioasa inca de la inceput, bazata pe certe sentimente si cu o durata de ceva timp.


Femeia se simte datoare sa lupte pana la ultima suflare, sa dea tot ce are ea mai bun, mai de pret, sa sfideze soarta, sa mute muntii din loc, sa treaca peste 9 mari si 9 tari, mai ceva ca-n basme. Pentru o femeie, relatia in care  a investit dragoste e cel mai important lucru din lume. Odata cu sprijinul conjugal vin si celelalte, echilibrul financiar, starea psihica, cariera. Daca primul se destrama, totul in jur se ruineaza si ajung sa nu mai conteze; cel putin pe perioada cat tine depresia.


Si daca, la final, nici ultimele 1529 de metode de reconciliere nu au efecte pozitive femeia…dispare. Ori pentru ca asa crede ca-i va fi ei mai bine, ori pentru ca poate crede ca asa ii va fi lui mai bine. Depinde cine, ce si cat a gresit. Ce altceva ar mai fi de facut? Ce rost ar mai avea o incheiere ieftina si perimata? Ce cuvinte si-ar mai avea rostul sa se faca auzite? Oricum ochii care nu se vad se uita, zic unii.


Am intalnit de asemenea metode mai putin obisnuite mie, cum ar fi exprimarea sentimentelor si parerilor de rau intr-o scrisoare…penibil. Sau incercarea de “imblanzire a scorpiei” cu cel mai bun prieten al lui…si mai penibil. In cazul in care relatia nu se termina cu o cearta monstruoasa intr-un loc cat mai public, cu cat mai multe rufe spalate pe cimentul avid de scuipati si injuraturi…la fel de penibil.


Asa ca, dragi barbati, in momentul in care despartirea devine iminenta sa nu va speriati daca din secunda 2 nu o veti mai vedea, sau daca nu veti mai stii nimic de ea, sau daca nu o veti mai gasi in locurile in care obisnuiati sa mergeti impreuna…Probabil e acasa, singura, lingandu-si ranile…pentru ca, nu-i asa, saliva vindeca si cele mai adanci gauri…

Tags: , , , , , , ,

Rebirth

Posted in Link-uri on August 11th, 2009 by EA

Durere. Inima plange. Sufletul se chirceste undeva intr-un colt al trupului si isi urla suferinta. Pacat ca sunetele nu parasesc interiorul astfel incat tu sa le poti auzi.


Durerea sfasie. Zi de zi, ora de ora, minut de minut, doare tot mai tare. Mistuie, roade, inteapa, musca, iti zgarie numele in mii de feluri, cu mereu alte fonturi si dimensiuni in fiecare atom de simtire.


Inteleptii spun ca suferim cu adevarat atunci cand nu ne vede nimeni. Dar eu vreau sa ma vezi, pe langa simplul fapt ca stii deja.

Vreau sa-mi vezi disperarea din privire, mana care ti-e intinsa, leganatul oligofren ce mi-e indus de nebunie. Da, nebunie. Sunt nebuna dupa tine, la fel cum tu mi-ai declarat nebunia ta in fiecare noapte si zi. Da, mi-e dor de tine, asaa cum stiu ca gandu-ti zboara des catre mine. Da, recunosc, mi-e greu singura, dar ma consolez cu gandul ca-mi esti solidar in simtiri.


Stiu ca nu pot, implicit nici tu, sa renuntam la acest ceva mai puternic decat noi. Acum e doar o alta pauza, o schimbare de strategie, o mutare de pioni – ca i diversitatea ne poate ajuta, nu?? E inca un pas peste care, cel putin eu, trebuie sa trec cu brio. Doar ca pentru asta am nevoie de resurse pe care, momentan, le-am cam epuizat. Dar cand stocul va fi iar pe plus o voi lua de la capat.

Am sa revin candva mai puternica, mai indarjita, cu mai multe motive sa pot lupta sa te am langa mine.


Lantul asta invizibil care ne leaga se cheama iubire…Si daca la inceput a fost nevoie de doi ca sa se infiripe, n-ai cum sa-l rupi acum de unul singur. Si nici nu vrei.


It`s you and me against the world! But livin` into it!

Tags: , , ,

Haos

Posted in Link-uri on May 1st, 2009 by EA

379573499_d1a09d4c53_o

Vine o vreme cand vrei de toate si totusi nu stii ce vrei.

Vrei liniste, concediu, relaxare, oameni draguti in jurul tau, vrei sa-ti faci toate poftele care-ti trec prin cap. Vrei stabilitate, cauti iubirea aia de suflet pereche, tanjesti dupa o mangaiere, iti surade ideea unei verighete pe inelarul stang si a unei mogaldete care sa ti se incurce printre picioare in timp ce ghideaza masinuta din telecomanda.


Simti ca timpul tau a venit, ca trebuie sa duci la capat si ultimele lupte ca sa te poti simti implinit. Dar realitatea vine cruda si-ti arata ca de fapt mai ai multe de realizat inainte, ca de fapt nu e momentul acum sa te linistesti, ca mai bine mai profiti un pic de tot ce e mai bun in viata asta. Am citit ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii, ca instictul matern bate devreme la portile pantecului si ca ceasul biologic feminin are un ticait mai stresant decat picatura chinezeasca.


Poate nu cunosc viata indeajuns de bine, poate nu i-am vazut toate partile (fie ele rele sau bune), poate chiar mai am multe de facut de acum inainte, insa un lucru este sigur: simt ca n-am nici un rost pe lumea asta, nu-mi gasesc motivul de a ma trezi cu zambetul pe buze (ci din contra, cat se poate de morocanoasa), nu stiu de unde vin si incotro ma indrept. Cine sau ce ma astepta dincolo de ziua de azi? Unde e omul care ma tine de mana, care-mi saruta fruntea, care ma face sa urlu de placere, omul de care nu ma plictisesc niciodata, omul de care simt ca am nevoie?


O alta concluzie la care ma gandesc din ce in ce mai des e aceea cum ca as fii foarte pretentioasa. Nu-mi plac oamenii cu care n-ai ce discuta (aka idioti, ca sa nu zic inculti) si pe cei lipsiti de maniere, urasc grandomaniile (mai ales pe cele nefondate), nu ma atrage un barbat insurat (desi poate totul ar fi mult mai usor). Normal ca oricine isi doreste sa atinga perfectiunea, adica partenerul de viata sa fie frumos/a, destept/a si cu bani; viata sa curga lina fara prea mari necazuri.


Desi vine vara si totul trebuie sa prinda viata si culoare, orizonturile mele sunt din ce in ce mai sumbre, colorate in nuante de gri si poate un pic de mov…

Tags: ,

Ganduri goale pline de nimic

Posted in Link-uri on March 14th, 2009 by EA

E 02:58. Abia ce am intrat in casa, am venit de la munca. In timp ce scriu randurile astea ma demachiez de mizeria care-mi ascunde zi de zi chipul curat de om normal. Cu picioarele urcate pe blatul biroului il ascult pe Ginuwine care-mi spune ca se simte ca un Superman. Pacat ca n-am puterea sa ma simt Superwoman ca Alicia Keys sau Karyn White. Ma multumesc momentan cu Superhuman-ul lui Keri Hilson.


Revenind la lucruri mai personale, ganduri involburate imi intuneca mintea. De ce lumea e atat de rea, in frunte cu mine; de ce suntem facuti sa inselam, asteptarile altora si nu numai; de ce nu sunt acum la discoteca, desi as fi vrut sa merg; de ce nu exista macar o perioada acceptabil de lunga in care totul sa fie ok? Ma uit la patul gol care ma asteapta cuminte si tot somnul acumulat pana acum dispare subit. Nimic neobisnuit. Probabil prietena mea, dimineata, imi spune in mod tacit ca trebuie sa o astept ca sa pot adormi.


Un mass “incurajator” imi spune ca nu trebuie sa uit ca iubirea e importanta. La dracu` cu ea de iubire; cand se termina e acelasi rahat. Si nu stiu cate din iubirile astea de care ne lovim in fiecare zi mai sunt adevarate. Cred ca prea putine…Ca si consecinta, ne inraim si incepem sa ne batem joc unii de altii, sa ne jucam cu sufletele celorlalti crezand ca asa ne vom simti mai bine, macar pentru o perioada scurta de timp. Imi zicea cineva ieri ca drumurile usoare duc nicaieri. Deci, pe ce parte as intoarce-o, tot imi da cu virgula din radical.


Macar un lucru bun s-a intamplat azi. Una din persoanele care ar trebui sa-mi fie aproape neconditionat, gen fratemeleu, m-a sunat (nu mai conteaza circumstantele) si mi-a parut foarte bine. Macar de-ar face-o mai des si s-ar tine si de promisiuni. Dar cu cate un pas din fiecare parte tot o sa ajungem undeva, sunt sigura de asta. Ai auzit, my brother from another mother?? Te iubesc si va iubesc (am uitat sa-ti spun la telefon).


S-a facut deja 03.52 si nici vorba ca starea sa mi se fi schimbat, chiar daca pentru o secunda un zambet mi-a rasarit in coltul drept al gurii. Am dat cu limba si l-am sters imediat.

Tags: , , , , , , , , ,

L-am iubit

Posted in Link-uri on October 29th, 2008 by EA

Viata ei. Ea, nu ca oricare alta. Ea, femeia care a iubit si care a fost iubita, care a dat totul, uneori pe nimic, uneori poate pe mai mult. Ea, cunoscuta si anonima. Inteleasa si mister.

L-am iubit inca de la inceput. Poate nu chiar din prima zi, pentru ca-l priveam, la fel ca si ceilalti, prin prisma zvonurilor legate de “zburdalnicia” lui, de faptul ca e prea petrecaret, prea fustangiu, prea fitos, prea, prea. Dar incet am inceput sa-l cunosc, si asta pentru ca a simtit ca imi poate arata cum e el de fapt, ca imi poate arata omul din spatele aparentei, sufletul mult prea bine ocrotit pana atunci. A simtit ca-l pot intelege, ca nu-l voi judeca niciodata pentru nimic, ca-l pot asculta, ca am sa stiu sa-i spun o vorba buna. Sentimentul era reciproc si etans.


Chiar daca la inceput a primat foarte puternic instictul animalico-senzual, chiar daca ochii vedeau, inima pulsa si “capul” cerea, relatia s-a sudat insa pe baza unei prietenii stranse, apropiate, tacite.


Zvonurile ce-mi zgariau de fiecare data urechile se dovedeau a fi mereu acerb de adevarate. Cu ochii umezi incercam sa-i spun fara cuvinte ca ma doare. Il iubeam atat de mult incat taceam. Mi-era frica sa nu-l supar, sa nu-l pierd. Toate “ispravile” le aflam te miri de unde, ba de la prieteni, binevoitori sau mai putin, ba erau momente in care licorile bahice ingurgitate chiar de el isi spuneau cuvantul. Si totusi mascarada isi relua cursul firesc, cu precizarea ca de fiecare data personajul secundar era mereu altul, era mereu o alta.


Neputinta mea de a spune ceva, de a riposta, a creat un mediu perfect de dezvoltare a acestei laturi multilaterale, multifatetate si plurimincinoase.


Si iubirea mea continua sa-si teasa singura scenarii cat mai credibile, cat mai plauzibile, scuze usor de acceptat. El, fiind mai mult decat convins ca eu sunt acolo si ca probabil voi fi mereu, isi traia viata dezordonata, crezand ca prin tacerea ce ma stapanea mereu in prezenta lui situatia imi convenea de minune. Prea tarziu am realizat ca greseala mi-am inceput-o demult. Acum e prea tarziu. Asa l-am invatat, asa m-am invatat si eu. Deja situatia mi se pare oarecum normala.


Contrazic faptul ca as fi fost o sfanta. Am facut multe doar din cauza incapatanarii, am ranit cel mai tare cu vorba, dar si cu fapta. Incercam sa ridic putin cate putin capul din mocirla in care ma afundasem singura, dar imi gaseam cele mai proaste si neadecvate momente. Probabil am facut multe si din inconstienta sau nestire, o buna parte din toata aceasta perioada am fost doar un copil, precoce ce-i drept. Nu dau vina pe el, nu vreau sa-l “sifonez”, nu vreau sa-i pangaresc amintirea atat de draga…pana la urma greseala a fost numai a mea, el fiind mereu atat de sincer si de vizibil.


N-am vrut niciodata, cel putin eu, sa ne aratam iubirea in fata nimanui. Nu doream aprobari, pareri, felicitari sau oprobrii. Era numai a noastra, stiuta numai de noi, ascunsa si consumata in cel mai pur si convulsiv fel. Asa credeam ca nu ne poate atinge nimic, ca marul nostru va fi lipsit de viermii societatii si de rautatile lor. Cand, de fapt, singuri ne faceam rau. Poate unul altuia, poate fiecare siesi…


Au fost momente in care am fost despartiti si asta numai din cauza noastra.  Ne invinuiam reciproc cu atribute pana la urma demne de amandoi: egoisti si in egala masura altruisti, orgoliosi si totusi nu demni, incapatanati si pana la urma blajini. Au fost poate cele mai grele perioade, atat pentru mine cat si pentru el. Ceva insa ne-a legat mereu. Oricat de mare ar fi fost supararea, cearta, durerea. Iubirea a rezistat chiar daca a fost mai firava sau foarte puternica.


Nu voi stii pana aproape de sfarsitul vietii daca “iubirea vietii mele” s-a concretizat deja. Poate exista mai multe. Poate “sufletul-pereche” e doar un cliseu, un sablon invechit dupa care oricine incearca sa se modeleze. Pana atunci voi trai si voi stii ca n-ai cum sa primesti ceva nou pana nu arunci ceva vechi.

Piesa asta merge numai live!

Tags: , , ,