Am crescut langa tine

January 12, 2009

Inceputul demult…


Aveam 17 ani cand ai venit la mine si m-ai intrebat cat te mai las sa salivezi dupa mine. Cred ca nici nu stiam pe ce lume sunt, cred ca atunci credeam ca visez, sigur insa stateam pe o treapta mai sus incercand sa ajung cat mai aproape de tine.


La 18 ani iti vedeam chipul printre baremele de la bacalaureat, printre cuvinte, ecuatii si formule economice. Cred ca a fost singura “escapada” memorabila de la tarmul oricarei mari.


Peste un an, parca ma vad si acum pe canapeaua de la tine din sufragerie cu cartile in fata tocindu-le paginile, in timp ce tu dormeai linistit scrasnind din masele in somn si umbland cu mana dupa mine. (De fapt cam asa a fost pana pe la 21.)


La 20 imi uitam telefonul la tine in masina si il primeam inapoi fara mesaje si blocat cu cod de siguranta, ca sa ma invat minte.


La 21 dansam ca nebunii in club pana dimineata, ne vorbeam din priviri si numai noi intelegeam.


Sfarsitul acum…


La 22, m-am trezit intr-o situatie (provocata) care ne ajuta pe amandoi sa crestem si sa ne maturizam, fiecare cu partile lui bune si cu cele rele. Sa ni le recunoastem si sa ni le acceptam.


Majoritatea relatiilor se termina urat, greu, cu accese de nebunie in care dispar mesaje, numere de telefon, se sterg amintiri, se uita omul care odata iti era aproape. Singurele care nu pot disparea sunt cele bazate, pe langa iubire, pe prietenie. Relatiile in care cresti, in care iti pui toate sperantele, in care visezi, in care iubesti.


Ne-am cunoscut, ne-am adorat, ne-am iubit, ne-am despartit, ne-am lipsit, ne-am urat, ne-am uitat, ne-am amintit…Voi fi mereu acolo pentru tine ori de cate ori vei avea nevoie, nu va trebui decat sa-mi spui. Voi fi mereu acolo pentru ca, oricum ar fi fost, povestea e a noastra si eu am crescut langa tine…


Am pornit la drum, pura precum lumina
Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce inseamna vina
Cautand iubirea si stima
Si cum nu stiam sa lovesc, viata m-a lovit prima

inger

Fly away

July 29, 2008

Credeam ca pot zbura departe, in balonul meu cu aer cald, si ca ma pot ascunde de grijile lumii in partea ascunsa a lunii. Dar am nevoie de un singur lucru inainte de a-mi lua zborul: am nevoie de un tovaras de cer si as vrea sa fii tu.


Vom zbura pe dupa norii furtunosi si vom privi de sus, te voi acoperi cu curcubee, vom face dus cu praf de stele la miezul noptii in locul nostru special. Te voi sterge cu coada unei comete si am sa-ti sarut fata radioasa.


Panorama visatoare in bataia vantului, schimbatoare in fiecare zi, si noaptea zambetul tau imi va tine loc de Calea Lactee. Luna va descreste in fata noastra plutind in inaltimile cerului. Venus ne va lumina, sclipind usor cand ii vom cere.
In zabovire pe oceanul celest am sa-ti scriu poezii de dragoste, tu fiindu-mi muza, iar Orion si Andromeda ne vor supraveghea croaziera.

Vom dormi pe nori pufosi si poate ii vom fura aripile unui inger ca sa putem zbura; sau poate ne vom furisa in jurul inelelor lui Saturn; sau, sau poate ne vom ancora de-un meteorit ca sa ne putem inalta si mai sus spre cer.
Consimti la a-mi fi tovaras de drum? Sunt gata, m-am captusit cu dragoste sa-mi ajunga tot zborul, ia-mi mana, sa pasim, sa ne indreptam spre soare. Zburam pana vom gasi locul in care unu plus unu fac tot unu.

Nimic nu e mai dulce ca impacarea…


Maxima de azi: Daca ai cunoscut intunericul, vei aprecia mai mult lumina.
Post tags: , , ,