Cred ca am o perioada din aia in care imprastii feromoni peste tot. Asa, de la mine putere, in stanga si-n dreapta. Si ei, micii de ei, dau din “cili” pana ajung in centrele senzoriale ale unor barbati. Care mai de care, adica nu asa orisicum.

De ce cred asta? Pentru ca de ceva vreme ii vad fluturand pe langa mine. Cum dau ei frumos din gene mai ceva ca surorile Albei-ca-Zapada. Si cum le zboara cuvintele mieroase spre directia Eu, lucru care pe mine ma amuza teribil.

Fiecare incearca, mai timid sau mai smechereste, sa-mi spuna verzi si uscate si sa-mi demonstreze ca el e The One. Dar se lovesc continuu de Zidul Rasului (nu al Plangerii). Da, sunt cam “bruta” si le cam tai elanul. Vorba unui prieten :”Mai bine esti sincer, ca scapi mai repede.”

Mesaje, telefoane, invitatii – toate menite sa ma copleseasca…de ras. Oricat am incercat sa explic, prin cuvinte sau scheme 3D, se pare ca feromonii mei sunt good shit. Oamenii nu se lasa si pace.

Eh acum, stiti voi ce fac pisicile cu soriceii pe care ii prind, inainte sa-i manance? Nu? Nimeni? Va spun eu: se joaca cu ei, ii arunca, ii prind, ii rostogolesc etc dupa care, hap-dupa-dulap incepe desfatarea. Pai cam asta cred ca am sa fac si eu, hop-top, caterinca cu budinca. Bineinteles, totul cu o limita ca sunt si eu om si din feromoni poate o dau in hormoni, lucru care…nu bun.