I`m Jealous!!!

Posted in Link-uri on October 12th, 2010 by EA

Oameni buni, am o problema de care ma lovesc in ultimul timp si nu prea stiu cum sa reactionez.
Mi-e un sentiment aproape cu totul necunoscut, nu l-am trait (desi nu e timpul pierdut), nici nu-mi doresc, e boala grea dupa umila mea parere. Iti intuneca gandirea, iti da peste cap ratiunea si realitatea, iti turbeaza orice urma de  normalitate. Esti suspicios la cel mai mic semn, pui o mie de intrebari pe minut, iti faci un milion de scenarii in mintea-ti bolnava.


Probabil v-ati dat seama deja ca e vorba de gelozie. Asa ca intrebarea e: ce facem cu gelozia? Sau, mai corect spus, cu oamenii bolnavi de gelozie.



Se intampla uneori in viata sa dam peste astfel de oameni. Oamenii gelosi. De cele mai multe ori, cele care conteaza, se intampla ca respectivul/a sa fie chiar iubitul/a nostru/a.
Intervine o serie de intrebari ciudate, o serie de “teste” de trecut, o serie de controale precise si cate si mai cate.
Normal ca apropierea, fie ea si vizuala, de catre vreun fost/fosta e de neconceput. Majoritatea prietenilor sunt mai deloc acceptati. Si numarul mic de persoane care pot co-exista in jurul tau se rezuma la familie, colegi de munca (ca asta e situatia) si maxim 2-3 dintre cei mai buni prieteni (in cazul in care au trecut si ei “testele”).
De fapt, perfect pentru o astfel de persoana ar fi ca trecutul nostru sa nu existe de nicio culoare.
Sa nu stie, sa n-auda, sa nu vada. Nimic. Vreodata.


Asa cum straniu in timpul furtunii nu e tumultul ci tacerea pe care o impune universului, asa la un om gelos e ciudata acumularea, in timp, a “dovezilor incriminatoare” ce se formeaza in capul lui, urmand ca, mai apoi, sa   explodeze.
Si n-ai vrea sa fii prin preajma.
Ma intreb, oare in ce relatii se afla gelosul cu propriul sau spirit?


Ce facem atunci cu trecutul nostru? Ne inchidem toata viata intr-o camaruta din creier si o incuiem de 3 ori ca nu cumva sa scape? Toti oamenii pe care i-am cunoscut la un moment dat, care ne-au fost alaturi, fie ei iubiti, prieteni sau simple cunostinte ii dam la o parte? Ii aruncam in gaura neagra a uitarii? Nu prea avem cum.
Joac-o p-asta. Imapaca tu si capra si varza, daca poti bineinteles.


Reteta (mea) e una cat se poate de simpla (ca si constructie), dar pe atat de complicata (ca si realizare).
Deci, sa incepem.
Te inarmezi cu cea mai multa rabdare din lume. Toata cata poti acumula. E primordial, ca altfel cedezi nervos instant.
Ca in orice alta relatie normala, e foarte important sa-ti castigi increderea. Sa-i arati omului ala ca poate sa te creada pe cuvant, ca tot ce-i spui e cat se poate de adevarat, ca se poate baza pe tine. Trebuie sa fii sincer, deschis, comunicativ, sa-i explici pe limba lui siii cel mai important sa-i spui de cate ori e nevoie pana intelege.
Raspunzi la orice intrebare vine din partea lui, eventual spui singur cine e cutarica, unde ai fost azi intre orele 12.00-14.00, ce ai mancat la pranz si mai ales cu cine, cine era boschetarul ala de la Piata Unirii care se uita la tine si de ce se uita la tine (pentru ca aveai firul tras la ciorap, normal!!!).
Spulberi orice indoiala. Vii cu argumente puternice si plauzibile ca sa-i demontezi orice eventuala obiectie.


E drept ca imaginatia  a avut mereu puterea de inovare pe care nicio stiinta nu o poate egala si scenariile pot fi multiple, dar totul poate fi combatut.


L.E.: Iubirea adevarata te face sa-i doresti binele celeilalte persoane, in timp ce iubirea romantica te impinge s-o stapanesti. Pe ea, pe persoana.

Tags: ,