Stapanire de sine

Posted in Link-uri on March 3rd, 2010 by EA


Mi-am ales odata stapanul. Sau m-a ales el pe mine. Nu mai conteaza.


Ma simteam ca un graunte al umanitatii si daca as fi asteptat momentul potrivit poate totul iesea altfel. Sau poate ma intrecea altcineva care nu-l astepta. Fiecare om isi priveste viata din punctul sau de vedere; acesta e privilegiul celor mai slabi si umili dintre noi.

Etienne Ray spunea: “O femeie nu poate sti niciodata daca iubeste sau nu, decat dupa ce s-a daruit. E un risc veritabil, dar necesar.” Oh, Doamne, si atunci am stiut ca te-as putea iubi toata viata.


Imi asum rolul de a fi uneori cea mai romantica, sensibila si utopica dintre voi toti, insa ce poate fi mai jalnic decat un abuz sensibil si constient de sine, sadit de alte maini, cu radacini adanci si suferind din cauza unui sentiment inexplicabil?

Ai dat culoare sufletului meu, ai fost muza mea, iar cand muza te cheama te supui. Si m-am supus de multe ori pana ce zorile brazdau cu dungi chipul noptii.

Si cum contrastele se atrag, cum totul e complementar, asa si persoana de langa tine e, de fapt, oglinda ta in care tu te refracti. Te simti slab, vei avea langa tine o persoana puternica, te simti nesigur, vei avea langa tine o persoana protectoare. Astfel, acel numitor comun al persoanei de langa tine te poate “trada” pe tine insuti.


Am simtit tot timpul ca iubirea e motivul suprem al vietii, chiar daca gustul cel mai dulce se transforma uneori in cel mai amar. Stiam ca iubirea e vizitiul care aduna noutati si le vinde mai departe. Stiam cum e sa iubesti un om cu atata putere, sa-l iubesti mai mult decat inima iti poate suporta. Sa iubesti atat de tare incat sa faci concesii, compromisuri. Stiam cum e sa iubesti pe ascuns, in sufletul tau, fara sunet si singura persoana ce-ti impartaseste dragostea sa fie EL. Sa iubesti in liniste si sa te bucuri doar tu de nebunia asta in surdina.


Dar am ajuns la partea unde incepe sfarsitul…


Tags: , , ,