Still…

Posted in Link-uri on September 27th, 2009 by EA


Shania Twain – You're Still The One

Tags: ,

Dor, printre altele

Posted in Link-uri on September 14th, 2009 by EA



Printre atatea lucruri frumoase care mi se intampla aproape in fiecare zi, printre razele deja molatece ale soarelui, printre zile amestecate succesiv cu nopti, exista ceva ce revine permanent, e sentimentul astringent de anxietate.


Acasa, azi, in cea mai apasatoare singuratate parca din toate,  ma gandesc la EL.

EL, la acel EL. EL, singurul in fata caruia ma topesc, EL care ma face sa tremur cand ma saruta, EL care ma face sa ma simt femeie, EL care ma mangaie si ma alinta. EL, care e cap de lista la capitolul TE IUBESC…Amintitri cu si despre EL.


De EL mi-e dor. Desi ma mint adesea ca l-am uitat, ca am trecut peste episodul asta, ca sunt puternica, ca pot…BULLSHIT! Amintiri cu si despre EL revin.


Ma invadeaza, ma cutremura, ma chinuie. Incet si demonic, sufletul il cheama, si-l doreste, tanjeste. Si desi nimeni si nimic nu ma poate face sa ma simt inferioara fara consimtamantul meu, in mometele astea ma simt cel mai mic om din lume privindu-ma in oglinda prin ochii copilului ce am fost candva. Existenta nu mi-e justificata prin prisma unui barbat, ci prin relatia profunda pe care o am cu mine insami. Dar dorul…imi reaminsteste…


Cateva batalii le-am pierdut sau m-am predat, nu stiu inca sigur, dar pana la finalul razboiului mai e. Uneori trebuie sa te salvezi de mai multe ori intr-o lupta ca sa o poti castiga; sau poate alteori e mai rau s-o castigi decat s-o fi pierdut. Probabil asa, prin durerea de a-l parasi pe cel iubit, voi putea incepe preludiul de a ma cunoaste pe mine si pe ceilalti; ma pot afunda in adancul meu si pot descoperi ca am exact acele lucruri pe care mi le doresc atat de arzator.


Rana perpetuua cauzata de “durerea iubirii” se incearca a fi vindecata fara intrerupere. Prin dorinta de a face bine celor din jur, de a-i ajuta pe ceilalti sa-si rezolve problemele, sa treaca peste momentele grele; vrem de fapt sa ne ajutam pe noi insine. Si asa, speranta, ca o pasare ce se odihneste in sufletele noastre, isi incepe nesfarsita melodie fara versuri. Pana la urma, fericirea e rezultatul eforturilor noastre, ale fiecaruia, de a-i face pe ceilalti fericiti.

Ce caut? Nici eu nu stiu, dar daca n-as fi sigura ca exista un raspuns nu l-as mai cauta. Ce sunt? Nimic. Ce pot fi? Tot.


Nu ma compar cu nimeni pentru ca stiu ca sunt unica in toata lumea asta. Imi las propriile urme in zapada si in viata. Si totusi, cea mai mare problema a noastra, barbati si femei, nu e adaptarea la nou, ci dezobisnuinta de a lasa in urma ce stim deja. Odata  ce ai cunoscut furtuna, linistea te plictiseste. Nu realizam ca viitorul e facut din acelasi material ca si prezentul si incercam prosteste sa-l cladim pe amintiri si evenimente din trecut.


Revenind la lupta apriga a dragostei, cred ca, in final, voi prefera sa raman ranita, captiva intr-o lume imaginara, sclava a propriilor amintiri decat sa merg mereu cu armura pusa, ca acum. Imi pastrez amintirile bune, dar traiesc pentru azi si memoriile le tin departe.


Pentru EL imi continui viata, in asteptare incerc sa ma asez pe o canapea si sa uit macar pentru cateva momente ca nu e langa mine. Cu speranta ca poate va veni, incet, de undeva din spate, si se va aseza langa…Dar visul se spulbera intotdeauna dimineata cand ajung acasa la fel de singura cum am plecat.

le-gagaa-017

Dorul doare…

Tags: , , ,

Cum paraseste femeia?

Posted in Link-uri on August 31st, 2009 by EA

Am vazut postul asta la Cabral si am luat-o ca pe o provocare. Am zis ca pot incerca sa dau o varianta “lady-like”. Sper sa-mi iasa…


Oamenii au relatii. Intre ei. Cate doi, de preferat de sexe opuse. Insa, mda, toti ajungem (cel putin o data in viata) la un moment dat in situatia in care trebuie sa spunem “stop”, “gata, s-a terminat”, “poate ar fi bine sa luam o pauza”, “nu mai suport”, “te iubesc, dar…”.


Ce face o femeie in cazul asta?


Pai, in primul rand va mai incerca pentru a N-a oara sa indrepte situatia, sa-L aduca pe drumul cel bun sau sa fie EA mai buna, sa-i arate LUI ca de fapt EI sunt de nedespartit, ca IMPREUNA pot trece peste orice, ca o cearta nu e destul, ca ei sunt mai puternici decat orice, ca trebuie sa comunice mai mult, sa se inteleaga reciproc, bla bla bla.

Femeia nu poate sa renunte pur si simplu. Si aici vorbim despre o relatie care s-a presupus a fi serioasa inca de la inceput, bazata pe certe sentimente si cu o durata de ceva timp.


Femeia se simte datoare sa lupte pana la ultima suflare, sa dea tot ce are ea mai bun, mai de pret, sa sfideze soarta, sa mute muntii din loc, sa treaca peste 9 mari si 9 tari, mai ceva ca-n basme. Pentru o femeie, relatia in care  a investit dragoste e cel mai important lucru din lume. Odata cu sprijinul conjugal vin si celelalte, echilibrul financiar, starea psihica, cariera. Daca primul se destrama, totul in jur se ruineaza si ajung sa nu mai conteze; cel putin pe perioada cat tine depresia.


Si daca, la final, nici ultimele 1529 de metode de reconciliere nu au efecte pozitive femeia…dispare. Ori pentru ca asa crede ca-i va fi ei mai bine, ori pentru ca poate crede ca asa ii va fi lui mai bine. Depinde cine, ce si cat a gresit. Ce altceva ar mai fi de facut? Ce rost ar mai avea o incheiere ieftina si perimata? Ce cuvinte si-ar mai avea rostul sa se faca auzite? Oricum ochii care nu se vad se uita, zic unii.


Am intalnit de asemenea metode mai putin obisnuite mie, cum ar fi exprimarea sentimentelor si parerilor de rau intr-o scrisoare…penibil. Sau incercarea de “imblanzire a scorpiei” cu cel mai bun prieten al lui…si mai penibil. In cazul in care relatia nu se termina cu o cearta monstruoasa intr-un loc cat mai public, cu cat mai multe rufe spalate pe cimentul avid de scuipati si injuraturi…la fel de penibil.


Asa ca, dragi barbati, in momentul in care despartirea devine iminenta sa nu va speriati daca din secunda 2 nu o veti mai vedea, sau daca nu veti mai stii nimic de ea, sau daca nu o veti mai gasi in locurile in care obisnuiati sa mergeti impreuna…Probabil e acasa, singura, lingandu-si ranile…pentru ca, nu-i asa, saliva vindeca si cele mai adanci gauri…

Tags: , , , , , , ,

L-am iubit

Posted in Link-uri on October 29th, 2008 by EA

Viata ei. Ea, nu ca oricare alta. Ea, femeia care a iubit si care a fost iubita, care a dat totul, uneori pe nimic, uneori poate pe mai mult. Ea, cunoscuta si anonima. Inteleasa si mister.

L-am iubit inca de la inceput. Poate nu chiar din prima zi, pentru ca-l priveam, la fel ca si ceilalti, prin prisma zvonurilor legate de “zburdalnicia” lui, de faptul ca e prea petrecaret, prea fustangiu, prea fitos, prea, prea. Dar incet am inceput sa-l cunosc, si asta pentru ca a simtit ca imi poate arata cum e el de fapt, ca imi poate arata omul din spatele aparentei, sufletul mult prea bine ocrotit pana atunci. A simtit ca-l pot intelege, ca nu-l voi judeca niciodata pentru nimic, ca-l pot asculta, ca am sa stiu sa-i spun o vorba buna. Sentimentul era reciproc si etans.


Chiar daca la inceput a primat foarte puternic instictul animalico-senzual, chiar daca ochii vedeau, inima pulsa si “capul” cerea, relatia s-a sudat insa pe baza unei prietenii stranse, apropiate, tacite.


Zvonurile ce-mi zgariau de fiecare data urechile se dovedeau a fi mereu acerb de adevarate. Cu ochii umezi incercam sa-i spun fara cuvinte ca ma doare. Il iubeam atat de mult incat taceam. Mi-era frica sa nu-l supar, sa nu-l pierd. Toate “ispravile” le aflam te miri de unde, ba de la prieteni, binevoitori sau mai putin, ba erau momente in care licorile bahice ingurgitate chiar de el isi spuneau cuvantul. Si totusi mascarada isi relua cursul firesc, cu precizarea ca de fiecare data personajul secundar era mereu altul, era mereu o alta.


Neputinta mea de a spune ceva, de a riposta, a creat un mediu perfect de dezvoltare a acestei laturi multilaterale, multifatetate si plurimincinoase.


Si iubirea mea continua sa-si teasa singura scenarii cat mai credibile, cat mai plauzibile, scuze usor de acceptat. El, fiind mai mult decat convins ca eu sunt acolo si ca probabil voi fi mereu, isi traia viata dezordonata, crezand ca prin tacerea ce ma stapanea mereu in prezenta lui situatia imi convenea de minune. Prea tarziu am realizat ca greseala mi-am inceput-o demult. Acum e prea tarziu. Asa l-am invatat, asa m-am invatat si eu. Deja situatia mi se pare oarecum normala.


Contrazic faptul ca as fi fost o sfanta. Am facut multe doar din cauza incapatanarii, am ranit cel mai tare cu vorba, dar si cu fapta. Incercam sa ridic putin cate putin capul din mocirla in care ma afundasem singura, dar imi gaseam cele mai proaste si neadecvate momente. Probabil am facut multe si din inconstienta sau nestire, o buna parte din toata aceasta perioada am fost doar un copil, precoce ce-i drept. Nu dau vina pe el, nu vreau sa-l “sifonez”, nu vreau sa-i pangaresc amintirea atat de draga…pana la urma greseala a fost numai a mea, el fiind mereu atat de sincer si de vizibil.


N-am vrut niciodata, cel putin eu, sa ne aratam iubirea in fata nimanui. Nu doream aprobari, pareri, felicitari sau oprobrii. Era numai a noastra, stiuta numai de noi, ascunsa si consumata in cel mai pur si convulsiv fel. Asa credeam ca nu ne poate atinge nimic, ca marul nostru va fi lipsit de viermii societatii si de rautatile lor. Cand, de fapt, singuri ne faceam rau. Poate unul altuia, poate fiecare siesi…


Au fost momente in care am fost despartiti si asta numai din cauza noastra.  Ne invinuiam reciproc cu atribute pana la urma demne de amandoi: egoisti si in egala masura altruisti, orgoliosi si totusi nu demni, incapatanati si pana la urma blajini. Au fost poate cele mai grele perioade, atat pentru mine cat si pentru el. Ceva insa ne-a legat mereu. Oricat de mare ar fi fost supararea, cearta, durerea. Iubirea a rezistat chiar daca a fost mai firava sau foarte puternica.


Nu voi stii pana aproape de sfarsitul vietii daca “iubirea vietii mele” s-a concretizat deja. Poate exista mai multe. Poate “sufletul-pereche” e doar un cliseu, un sablon invechit dupa care oricine incearca sa se modeleze. Pana atunci voi trai si voi stii ca n-ai cum sa primesti ceva nou pana nu arunci ceva vechi.

Piesa asta merge numai live!

Tags: , , ,

Doar doi

Posted in Link-uri on October 21st, 2008 by EA

Sta, se uita la el si nu-l poate atinge. E prea departe, parca intre ei e lumea intreaga. Si pana de curand nu era nimeni si nimic.
Stie ca e mai bine asa, e mai bine pentru amandoi. Intinde totusi mana. Incet. Sa nu o vada. Dar se loveste de ceva. Ce-o fi? Ca doar nu se vede nimic. Nu, nu, e doar o aparenta, o naluca intriganta.


Si indrazneste. Isi pune capul pe pieptul lui, il miroase si raman amandoi cu ochii atintiti spre ecran.


Doarme deja. Se uita la el; e chipul cu care s-a obisnuit si-i place la nebunie. Ii inspira un cantec bun, sentimental, plin de patos ca o furtuna de dragoste. Somnul lui e ca o melodie de dragoste.


Trezit din somn de sarutarile ei se dezlantuie. Si cantecul de dragoste isi incepe ritmul, cand lent, cand agresiv, asa cum bat si inimile celor doi.


Inca o data, in acelasi loc, aceeasi 2 oameni si iubirea lor.

Tags: , , ,

Are You The Favorite Person of Anybody?

Posted in Link-uri on August 14th, 2008 by EA

Am vazut la blonda un filmulet. Asta

Si normal ca a inceput sa ma chinuie teribil intrebarea asta. Si am inceput sa ma intreb oare pentru cine as putea fi acea “persoana speciala”. In afara de parinti, ei nu intra in calcul. Pai sa vedem…


Pentru cativa prieteni…hmm, sunt prea putini aia “buni”. Iar restul ma cred speciala cand au vreo belea sau cand vor bani. Deci asta pica…


Pentru El…hmm din nou, pot fi oricand alte brate mult mai speciale. Prea multa dezamagire si fara pic de perdea. Deci, trecem mai departe.


Pentru fratele meu…vorbim la telefon destul de rar si ne vedem si mai rar, dar poate exista totusi o raza de speranta…


Pentru Dumnezeu…eh, aici e alta treaba. Pentru EL sigur sunt speciala. Ca noi toti de altfel. Pentru EL toti suntem speciali in felul nostru, cu bune si cu rele. Sau cel putin asa am invatat la scoala.


Pentru mine…off, aici e buba. Mi se reproseaza ca sunt egoista. Si poate ar trebui sa incep sa fiu. Sa-i dau dracu` pe toti si pe toate. Sa-mi vad de ale mele. Sa nu-mi mai bat capu` cu altii sau din cauza lor.


Tu ce zici? Te iubeste cineva?

Tags:

Draperiile

Posted in Link-uri on June 15th, 2008 by EA

Trebuie sa ne ascundem de urmaritori…


Oamenii uita sa-si traga draperiile.


Ea obisnuia sa se plimbe prin casa goala, cu lumina aprinsa, lasand picaturile de apa sa i se scurga alene pe trup…Ferestrele deschise si toate draperiile trase.


Uita mereu sa le traga, pentru ca dadeau direct spre padure.
Nu locuia nimeni acolo, nu?


Dar acolo era mereu cineva…el, un voyeur, asteptand sa o vada pe fereastra in fiecare seara, insetat, plin de dorinta…


El incepuse sa creada ca ea nu inchidea fereastra tocmai pentru ca vroia sa fie vazuta. Ca il invita sa intre in viata ei.


Atunci el incepu sa-si imagineze ca ei doi au o relatie, ca sunt apropiati. Isi crea o mica fantezie de fiecare data cand ea isi scotea hainele…ca un mesaj de dragoste, ca o daruire. Mai apoi ii fura chilotii, ceea ce intensifica fantezia sa bolnava.


In cele din urma s-a hotarat sa mearga la ea, sa o vada pentru prima oara fata in fata. Intra peste ea. Cand o vede, intalneste o straina. O straina, pentru ca ea era speriata si il goni din casa. Necunoscandu-l ii tranti un nas. El a crezut ca se lasa greu. Si atunci a trecut fapte…violand-o si stranguland-o ca sa opreasca tipetele.


Statistic, strainii nu ucid straini. E mult mai usor sa fii omorat de cineva pe care il cunosti.


Tu ti-ai tras draperiile?


P.S.: Shutter – adaptare

Tags: , , , ,

Orb pe lumina

Posted in Link-uri on January 23rd, 2008 by EA

Era EL orb din nastere…izolat de lume, de toti si de toate. Singura persoana care il vizita era EA.


Intr-o zi EL ii spune: “Tot ce imi doresc e sa vad lumea care ma inconjoara.” Peste cateva zile EA il cere in casatorie, iar EL refuza pe motiv ca nu se va casatori niciodata orb…

Apare un donator, baiatului i se face transplantul de ochi si acum poate sa vada, dar primul lucru pe care-l observa este ca si EA este oarba.

La cea de-a doua cerere in casatorie EL refuza din nou spunand ca nu se va casatori niciodata cu o oarba.

Si pleaca, dar inainte ca sunetul pasilor lui sa se termine EA ii spune in soapta: “Iubitule, te rog sa ai grija de ochii mei.”

Maxima de azi: Daca vrei sa ai prieteni, fii un prieten.
Tags: , , ,

Oarba – confesiunile unei oarecare

Posted in Link-uri on December 9th, 2007 by EA

In primele luni de viata faci cunostinta cu lumea, cu tot ce te inconjoara.Mai apoi inveti sa vorbesti, sa mergi, sa te joci.Urmeaza literele, cifrele, desenele.In toti anii de scoala iti formezi baza culturii generale pe care o aprofundezi, daca vrei, mai tarziu.Si inveti, inveti, inveti.Te axezi pe o meserie, bine ar fi sa-ti si placa, o practici, faci bani, e ok.


Dar despre iubire cand si cine ne invata?Bineinteles, nimeni.Trebuie sa trecem singurei prin fiecare etapa, sa dam cu capul de tot ce ne iese in cale, sa ne doara si de cele mai multe ori sa nu invatam nimic din asta.Fiecare om are acceptiunea lui in ceea ce priveste dragostea, iubirea, sentimentele, loialitatea, etc si fiecare isi “ataseaza” propriului caracter ce crede de cuviinta ca i s-ar potrivi.Dar intervin situatii pentru care nu ai omolog, momente in care te pierzi si nu stii incotro s-o apuci…Atunci ce faci?Nu ai pe nimeni sa-ti spuna care e urmatorul pas.Asa ca scapi sau ramai prizonier…


“Eu de fiecare data zic ca renunt, ca vreau sa scap.Si de fiecare data nu-mi iese.Pentru ca atunci cand il vad ratiunea mea de a fi se schimba total.Cand e langa mine, nu mai sunt eu cu problemele mele, nu mai am aceleasi prioritati, nu ma mai gandesc la ce am de facut maine…

De fiecare data realizez ca mai mult decat atat n-o sa am niciodata, oricat as visa sau mi-as dori.

Totusi, de fiecare data ma inchid cu el intr-o alta lume…
De fiecare data vreau sa scap de povara acestei iubiri blestemate (stiu ca suna a cliseu), dar n-am putere.Parca ceva ma tine legata de maini, de picioare si imi intuneca mintea sa ca nu pot evada…
Stiu ca pe el nu-l pot avea.De ce sa ma multumesc cu mai putin??
Sunt atat de pretentioasa incat nimeni nu-mi e pe plac.Sau sunt orbita de dragoste?”


Ajungem la concluzia ca dragostea e singurul lucru pe care nu-l inveti nicaieri, nu iei vreun atestat si nici nu ti-o recunoaste nimeni!!!

Tags: , , , , , , , ,

Violenta domestica

Posted in Link-uri on December 4th, 2007 by EA

Adica de prin ograda omului de rand, unde el o bate pe ea, ea il bate pe el si amandoi bat copiii.De ce se incapataneaza unii dintre noi, din cauza lipsei comunicarii de cele mai multe ori, sa ramana impreuna, chinuindu-se reciproc si poate si pe cei din jurul lor.Un exemplu concret mi-a fost dat chiar de vecinii mei de care ma desparte doar un perete (nenorocul de a trai la bloc).Citeam si deodata aud plansetele ei printre tipetele lui.Pesemne se certau.De fapt, chestiunea era mult mai complexa.Ea l-a injurat, el i-a dat o palma, urmeaza :”Nu mai pot, Andrei!”, “Taci fa, in mortii ma-tii!” si tot asa.Acesta e unul din cazurile nu foarte grave.La stiri vedem cum ea l-a injunghiat, el a batut-o…de tot.Crime pasionale.Chiar e nevoie sa ajungem atat de departe?Nu ne putem desparti civilizat, in bune conditii, fara sa se ajunga la orori, regretate (sau nu) mai apoi?
Tags: , , , ,