Words like “what love is?”

Posted in Link-uri on August 6th, 2012 by EA

Iubirea. Ce e iubirea? E oare sentimentul ala care te face sa plangi cand inca nu stii cu adevarat ce sunt alea lacrimi; ala care te face sa razi in intuncimea noptii, purtandu-ti visele pe aripi de fum ale zarilor? Sa fie oare o intoxicatie a simturilor, in special a mintii, judecatii si luciditatii? E oare o traire complexa, un amalgam de alte trairi ce oscileaza si se impletesc, influentandu-se reciproc si hotarandu-ti, in final, comportamnetul? E ca atunci cand stai pe cimentul moale; chiar daca pleci urmele-ti raman acolo? E oare exprimata prin sentimente ce sunt procese superioare emotiilor? – sentimentele sunt de lunga durata, iar emotiile sunt inferioare si trec repede. E o moara de vant spanzurata in vid? E ca un munte pe care-l urci razand si-l cobori in lacrimi? Fie oare lucrul ala care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem? Consta in dorinta de a oferi ce e al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta, nevrand nimic in schimb? E oare feelingul cel mai dulce si cel mai amar? Nu-i asa ca e singura “cetate” ce nu o poti cuceri cu forta?


Iubirea e oare atunci cand te simti prima femeie de pe pamant, iar el primul barbat? Un fel de Adam si Eva reloaded. Sau atunci cand lumea incepe cu voi doi, si tot acolo se si termina? Sunteti voi doi si restul lumii. Iubesti atunci cand EL este primul, ultimul si cam singurul gand care-ti cutreiera mintea sau cand simti ca dorul iti sfasie viata putin cate putin, cand parca lipsa LUI te injumatateste, te face mai sarac, mai neajutorat? Iubirea te face sa crezi ca doar langa EL poti insemna ceva?

 

P.S. : Cred ca am scris asta acum vreo 2 ani…

Tags: , ,

Fereastra

Posted in Link-uri on September 15th, 2010 by EA

Totul incepe cu o fereastra. Un patrat alb si gol.


based on a true story

Profilul ei de Facebook, plin cu sute de poze din diferite locatii si momente, l-a cucerit pe loc. Din milioanele de femei de pe net pe care le putea vedea, el a gasit-o pe ea. Ii placeau ochii ei mari, dintii aliniati parca cu rigla, zambetul larg si sincer. Ea, neinteresata de subiect, il trata ca pe orice alt om din lista de prieteni. Ce-i drept, observase ca e frumusel, dar trecu repede mai departe. In plus, el era in Anglia si ea in Romania.

Au inceput sa vorbeasca prin mesaje, lucruri marunte, glumite tampite, apropouri banale. Cand chat-ul de pe FB devenise neincapator pentru zecile de smiley face-uri si cuvinte insirate in graba s-au hotarat sa treaca la urmatorul pas: messenger. Simteau ca au multe lucruri sa-si spuna si spatiul cel mic ii ingradea, ii enerva si nu era suficient.

Cea mai mare curiozitate si “soarta” in acelasi timp era faptul ca prietenul lui cel mai bun vorbea in acelasi stil cu prietena ei cea mai buna.

Si aparu fereastra. Cu un pupic din partea lui in semn de multumire pentru ea care acceptase provocarea.

Prima discutie incepu intr-un spirit de gluma, urmate de alte glume si alte glume peste glume. O ora de ras isteric din partea amandurora pana cand el trebui sa plece la cumparaturi si ea la o nunta; in fond fiecare isi vedea de treaba lui. Urma cea de-a doua discutie in seara urmatoare, si cea de-a treia si, de la ceva ce parea a fi o gluma, au ajuns sa vorbeasca in fiecare seara, ore intregi. Pe masura ce discutiile inaintau si deveneau din ce in ce mai serioase, au inceput sa observe diverse lucruri pe care le aveau in comun, destul de multe, fapt ce a inceput sa le dea de gandit. Au inceput, pe rand si cu oarecare retinere, sa-si marturiseasca lucruri pe care nimeni niciodata nu credea ca le va putea simti in situatia respectiva. Pe nesimtite s-au indragostit, desi niciunul nu vroia s-o recunoasca.

Cum naiba sa te indragostesti de un om pe care nu l-ai vazut decat in poze? Un om despre care nu stii decat ce-ti scrie el, si nici asta nu poti stii daca e adevarat sau nu…

Au inceput sa gandeasca precum un cuplu, sa-si faca planuri impreuna, sa-si doreasca aceeasi viata linistita de familie. Visau la casa ce avea sa le devina camin, la curtea plina de flori, la copiii ce le vor bucura zilele si le vor incununa iubirea.

Dupa aproximativ o luna de zile el s-a hotarat sa vina in tara sa o vada. Sa se cunoasca, sa vada daca “relatia” asta poate deveni din virtuala posibila. A anuntat-o ca si-a rezervat biletul de avion, numai ca urma sa mai treaca inca o luna. Inca o luna de ferestre “petrecute” impreuna, de imagini fragmentate pe web, de mesaje pline de nerabdare, de intrebari adresate de fiecare parte in speranta spulberarii oricarei temeri.

Incepusera sa numere zilele invers ca sa para mai putine pana cand au ajuns la…3,2,1…si 8 septembrie! Ziua in care el ateriza.

Ea si cu prietena ei mergand catre aeroport sa se intalneasca cu el si prietenul lui. 7 dimineata. Atunci ateriza avionul.

Primul care le-a aparut in vizor a fost prietenul care imediat si-a luat prietena in brate pierzandu-se intr-un sarut…usor stangaci. Ea, uitandu-se in toate partile, il vede pe el alergand catre ea cu cel mai mare si mai frumos zambet posibil. Primul lor sarut a fost incredibil.

Au urmat 5 zile petrecute aproape non-stop impreuna ca si cum s-ar fi cunoscut de o viata intreaga; adica foarte natural si lejer. Ziua prietenii ei, seara prietenii lui, in week-end parintii lor…dar noaptea ramanea numai pentru ei doi. Dragostea, in sfarsit, isi gasise confirmarea reala. Au disparut fricile, temerile, intrebarile rautacioase, nedumeririle. A ramas iubirea. Pura, curata, sincera.

El a trebuit sa plece inapoi, dar iubirea ramane….

To be continued…

Tags: ,

(NU!) Mi-e frica de…voi!

Posted in Link-uri on July 6th, 2010 by EA

Am suferit mult candva. Poate din prostie, poate din necunostinta, poate pentru ca mi-am ingaduit s-o fac. Greselile sunt parte intrinseca a vietii, dar ce conteaza e cum reactionezi in fata lor. Greselile sunt pretul pe care-l platim daca vrem sa traim intens. Daca ai facut greseli, chiar si grave, va exista intotdeauna o alta ocazie pentru tine. Esecul nu e caderea in sine, ci neputinta de a te ridica si de a o lua de la capat.


Greselile si esecurile ne arata ca nu stim nimic despre oameni, despre dragoste, despre viata. Nu intotdeauna principiile initiale sunt si corecte. Asa cum lumea evolueaza permanent, asa si noi ar trebui sa ne modelam gandirea dupa ea. Daca nu, observam ca devenim inapoiati.


Am gresit, si sunt sigura ca nu mereu a fost vina mea. Dar ce mai conteaza acum? Vremea a trecut, Timpul a inchis ranile, Varsta si-a trasat alte ganduri. Ca idee, toate frazele care incep cu “toate femeile…” sunt gresite. Prima oara cand Adam a avut ocazia, a dat vina pe femeie. Nu e mereu vina femeii, desi de cele mai multe ori, ea controleaza o relatie.


Ajunsesem fana a gandului ca “toti barbatii sunt niste porci”. Dar nu m-a ajutat la nimic. Sentimentul de neimplinire era inca prezent in mine. Asa ca m-am hotarat sa sterg cu buretele tot ce se intamplase, toate prin cate trecusem, toate epitetele dobandite de barbati in fata mea si sa iau fiecare om asa cum e. Asa cum ii spuneam unui prieten aseara, fiecare om are dreptul la prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. De ce sa judec viitorii dupa caracteristicile fostilor?


Fiecare om e unic. Fiecare om are parti bune, cat si rele. Nici un om nu se va schimba de mana altuia, ci din proprie dorinta de a o face. Nu exista oameni perfecti. Batalia consta in a gasi omul cu acele defecte pe care tu le poti accepta. Si invers. Pana la urma, sex-appeal-ul reprezinta 50% din ce ai si 50% din ce cred ceilalti ca ai. Eu daca vad 50% lucruri bune, imi pot imagina ca pe celelalte 50%  le voi putea suporta. Si cum asteptarile limitate produc efecte limitate, prefer sa nu am limite. Mai bine tot, decat nimic!



Nu-mi mai e frica de voi. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai cred ca toti barbatii sunt cum n-ar trebui sa fie. Sunt hotarata sa risc pentru a castiga. Voi radeti toti de mine ca sunt diferita; eu rad de voi ca sunteti toti la fel.

Nimeni nu-mi poate lua viitorul. Nimeni nu-mi poate lua ceva ce inca nu e al meu.

Nu trebuie sa cedez. Eu sunt tot ce am. Ca femeie nu am limite. Ca femeie, limitele mele sunt lumea intreaga.


Tie ti-e frica?

Tags: , , , , , ,

POZE, BLUR SI FOCUS

Posted in Link-uri on April 13th, 2010 by EA

Mi-e frica de singuratate. Nevoia astringenta de sprijin, de intelegere, de iubire si liniste ma face si mai anxioasa in ceea ce priveste perceptia mea asupra oamenilor.

Dupa fiecare dezamagire cred din ce in ce mai tare ca intr-adevar nimeni nu ma merita. Nu ma scuz spunand ca sunt sfanta sau ca eu nu gresesc; nu pot si nici nu cred ca vreau. Dar stiu ca cel putin incerc sa respect cat de mult regulile de bun-simt, incerc sa dau oamenilor tot ce am eu mai bun, pot sa spun o vorba buna si sa aduc un zambet.

Nu mai am rabdare. Nu mai vreau sa critic, sa cicalesc, sa stramb din nas. Nu mai vreau sa fie nevoie sa explic ce e bine si ce nu, ce imi place si ce urasc, ce trebuie facut sau, deopotriva, lucruri interzise.


Vreau normalitate. Adica simplu, nu complicat; adica lucruri marunte si dese decat marete ascunzisuri de greseli; adica prietenie si comunicare, nu doar love & sex. Hmm, ce ciudat, parca am mai spus vorbele astea o data…



Din ce in ce mai des, la reuniunile noastre “ca intre fete” se aduc in discutie subiecte legate de normalitate. Ce mai e azi normal, cum vedem noi aceasta notiune fata de ceilalalti, unde gresim de nu ne regasim in normal. Unde gresim de obicei? De ce nu suntem normale sau percepute ca a fi normale?

Obiectiva ma uit uneori la discutiile noastre si vad o replica perfect de fidela a serialului  Sex and the city. Adica grupul nostru, cu lumea noastra, cu principiile si prioritatile noastre (in linii mari fiind cam aceleasi valabile la toate) si restul lumii.

Rareori gasim asemanari intre noi si ceea ce vedem pe strada sau la TV. Parca am fi o specie pe cale de disparitie. Nu stiu inca daca e de bine sau de rau.



Spuneam ca am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma merita. Sau cel putin nu am intalnit persoana aceea inca. Dar cand o voi intalni? Oare nu va fi prea tarziu? Cum va fi totul atunci cand o voi intalni?

Ne-am gasit noi, o mana de cusurgioaice,  sa nu ne convina nimic niciodata sau din dorinta de a avea mai mult si mai bine nu mai putem aprecia corect ce avem?


Imi spunea cineva azi ca o poza fara focus iese blurata. In plus, focusul trebuie orientat pe elementul frapant. Adica avem prea multe dorinte in curs ca sa mai putem observa lucrul mic si bun existent deja. Ne grabim sa vrem din ce in ce mai mult fara a baga de seama ce am agonisit deja.

Ne impiedicam de lucruri prea mici, de orgolii prea mari, de prejudecati stupide si moralitati indoielnice, cand, de fapt, totul ar trebui sa fie foarte simplu. Si normal.



Revin la singura mea frica. Cea de singuratate.

Prefer sa privesc absenta ecranul televizorului ore intregi pana pleoapele mi se inchid usor pentru ca asa am impresia ca nu sunt singura. Tin luminile aprinse, vorbesc cu Yokko, misun prin casa ca o bezmetica incercand sa alung fantomele care mi-ar putea pune pe la ochi singuratatea in locul viselor lui Mos Ene.

Somnul adanc e singurul care mamai rupe de realitate, desi parca si el mi-e uneori contra aratandu-mi amintiri care dor.

Si totusi am un tricou roz…ca sa nu dorm singura…




Poza ta cum e? Ai pus focusul pe ce trebuia sau la developat a iesit un fiasco blurat?

P.S.:

Fericirea dupa care tanjesti o intuneca pe cea pe care o ai.

(Jacques Deval)

Tags: , , , , ,

Je t`aime…encore

Posted in Link-uri on March 23rd, 2010 by EA


Ce ne face sa ne indragostim? Poate nevoia de a simti din nou sentimentul, poate perioada prea lunga de singuratate, poate ca omul pe care-l vezi atat de special stie exact cum sa te ia, cum sa te invarta si sa te suceasca pana iti pierzi total mintile. Poate pentru ca la un moment dat vine si clipa asta mult asteptata, din nou, pentru ca asa e normal, pentru ca trebuie sa traim cate doi, linistiti, frumos si iubindu-ne ca si cum maine n-ar mai exista.


Cum iti dai seama ca te-ai indragostit, dupa ce mult timp ai stat doar tu cu tine? Cum realizezi ca inca mai poti simti, ca mai poti trai iubirea la cote maxime si inca poate chiar mai mult decat credeai ca poti? Pai, e simplu. Vezi din nou cum e sa-ti fie dor, sa arzi de nerabdare cand nu e acolo cand vrei tu, sa visezi cu ochii deschisi spre inainte. Vezi cum viata incepe sa aiba culoarea pe care o percepi a fi cea a iubirii, vezi ca toate lucrurile, marunte sau grandioase, incep sa aiba un sens, vezi ca usor-usor te indrepti spre o directie potrivita, chiar daca mai tarziu poate vei regreta. Important e momentul din prezent, acum-ul care te face sa ai fluturasii aia roz din stomac, faptul ca stii ca ai pe cineva in spate si in fata. Faptul ca nu mai regreti nimic din ce ai facut pana acum, faptul ca lasi dezamagirea putin in urma, toate astea pentru mine sunt semne ca sunt indragostita. Cam asa  e dragostea, cel putin cum o vad eu acum.


Dar insa nu stiu cum se dezvolta dragostea la distanta. E ceva ce n-am trait pana acum si mi se pare lucrul cel mai ciudat din toate. Mi-e greu sa-mi imaginez cum poti sta chiar si zile intregi fara cel pe care-l doresti in fiecare secunda, cum poti iubi cu gandul ca e departe, cum mai poti trece prin toate cu capul sus, cum poti sa-ti imaginezi ca increderea ta are baze solide. Oare se poate mentine o astfel de relatie? Am auzit de multe ori ca da. Dar eu; eu oare pot?


Eu care ma las toata in mainile lui, eu care imi schimb total centrul universului punandu-l pe el mai presus de orice, eu care sunt flacara vie….eu…ea…poate asta?

Putem iubi la fel de intens printr-o simpla legatura telefonica, prin promisiuni facute si primite, pe baza increderii castigate si daruite sau mi se pare numai mie ca e doar un foc de paie?? Care incepe val-vartej, zbuciumat si care se termina rapidamente apoteotic intr-un cos de fum gros…



Ochii care nu se vad se uita? Sau se uita…la tine?

Tags: ,

Dor, printre altele

Posted in Link-uri on September 14th, 2009 by EA



Printre atatea lucruri frumoase care mi se intampla aproape in fiecare zi, printre razele deja molatece ale soarelui, printre zile amestecate succesiv cu nopti, exista ceva ce revine permanent, e sentimentul astringent de anxietate.


Acasa, azi, in cea mai apasatoare singuratate parca din toate,  ma gandesc la EL.

EL, la acel EL. EL, singurul in fata caruia ma topesc, EL care ma face sa tremur cand ma saruta, EL care ma face sa ma simt femeie, EL care ma mangaie si ma alinta. EL, care e cap de lista la capitolul TE IUBESC…Amintitri cu si despre EL.


De EL mi-e dor. Desi ma mint adesea ca l-am uitat, ca am trecut peste episodul asta, ca sunt puternica, ca pot…BULLSHIT! Amintiri cu si despre EL revin.


Ma invadeaza, ma cutremura, ma chinuie. Incet si demonic, sufletul il cheama, si-l doreste, tanjeste. Si desi nimeni si nimic nu ma poate face sa ma simt inferioara fara consimtamantul meu, in mometele astea ma simt cel mai mic om din lume privindu-ma in oglinda prin ochii copilului ce am fost candva. Existenta nu mi-e justificata prin prisma unui barbat, ci prin relatia profunda pe care o am cu mine insami. Dar dorul…imi reaminsteste…


Cateva batalii le-am pierdut sau m-am predat, nu stiu inca sigur, dar pana la finalul razboiului mai e. Uneori trebuie sa te salvezi de mai multe ori intr-o lupta ca sa o poti castiga; sau poate alteori e mai rau s-o castigi decat s-o fi pierdut. Probabil asa, prin durerea de a-l parasi pe cel iubit, voi putea incepe preludiul de a ma cunoaste pe mine si pe ceilalti; ma pot afunda in adancul meu si pot descoperi ca am exact acele lucruri pe care mi le doresc atat de arzator.


Rana perpetuua cauzata de “durerea iubirii” se incearca a fi vindecata fara intrerupere. Prin dorinta de a face bine celor din jur, de a-i ajuta pe ceilalti sa-si rezolve problemele, sa treaca peste momentele grele; vrem de fapt sa ne ajutam pe noi insine. Si asa, speranta, ca o pasare ce se odihneste in sufletele noastre, isi incepe nesfarsita melodie fara versuri. Pana la urma, fericirea e rezultatul eforturilor noastre, ale fiecaruia, de a-i face pe ceilalti fericiti.

Ce caut? Nici eu nu stiu, dar daca n-as fi sigura ca exista un raspuns nu l-as mai cauta. Ce sunt? Nimic. Ce pot fi? Tot.


Nu ma compar cu nimeni pentru ca stiu ca sunt unica in toata lumea asta. Imi las propriile urme in zapada si in viata. Si totusi, cea mai mare problema a noastra, barbati si femei, nu e adaptarea la nou, ci dezobisnuinta de a lasa in urma ce stim deja. Odata  ce ai cunoscut furtuna, linistea te plictiseste. Nu realizam ca viitorul e facut din acelasi material ca si prezentul si incercam prosteste sa-l cladim pe amintiri si evenimente din trecut.


Revenind la lupta apriga a dragostei, cred ca, in final, voi prefera sa raman ranita, captiva intr-o lume imaginara, sclava a propriilor amintiri decat sa merg mereu cu armura pusa, ca acum. Imi pastrez amintirile bune, dar traiesc pentru azi si memoriile le tin departe.


Pentru EL imi continui viata, in asteptare incerc sa ma asez pe o canapea si sa uit macar pentru cateva momente ca nu e langa mine. Cu speranta ca poate va veni, incet, de undeva din spate, si se va aseza langa…Dar visul se spulbera intotdeauna dimineata cand ajung acasa la fel de singura cum am plecat.

le-gagaa-017

Dorul doare…

Tags: , , ,

Frumosul e relativ

Posted in Link-uri on June 23rd, 2009 by EA

Ce-i frumos? Cum e lucrul sau starea care te face sa te bucuri cel mai tare?


Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa stai intr-o masina cabrio, noaptea, la 27 de grade, in rond la Casa Poporului si sa asculti in surdina Ronan Keating in timp ce incerci cu privirea sa cuprinzi toate stelele de pe cer?


Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa stai la piscina, sa te topesti sub caldura soarelui, dupa care sa faci -tzop- in apa racoritoare? Sa joci rummy cu fetele, iar baietii sa joace table.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa-ti strangi gasca undeva la munte, intr-o curte solitara si sa faceti un foc mare asa cum se intampla in fiecare tabara din copilarie?


Ce-i mai frumos si mai frumos decat, intr-o seara tarzie, sa simti sub talpi nisipul fin de la malul marii? Vantul sa-ti fluture rochia si parul, sa te asezi si sa-ti faci linistita un rezumat al vietii.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa iei prima cursa dintr-un aeroport fara sa stii unde duce? Schimbi aerul, faci o plimbare si te reintorci cu bateriile incarcate pentru grijile cotidiene.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat o melodie pe care o asculti in mod obsesiv pe repeat, doar pentru ca iti da un feeling interior extrem de linistitor? Poate doar o alta melodie de acelasi gen.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa vezi o vitrina plina de rochii si pantofi, care parca iti spun “hai, ia-ne acasa!”, si sa dai curs invitatiei lor de a intra si de a goli magazinul.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat visele si sperantele pe care ni le facem fiecare in orice secunda a vietii noastre? Faramele de fericire de care ne agatam ne dau puterea de a crede si de a merge mai departe.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat dragostea perfecta pe care aveai impresia ca o traiesti? Poate cea care tocmai isi descopera inceputul in fata ta. Sau poate, totusi, fiecare dragoste e frumoasa in felul ei. Dar important e, la final, care iti va ramane cel mai aproape de suflet; numai ca asta n-ai cum sa afli pana nu vei ajunge acolo.


Ce-i mai frumos si mai frumos decat ce-mi place mie? Ce le place altora? Nu vreau sa cred. Asa cum se spune ca frumusetea e in ochii privitorului, asa vreau eu sa cred ca ce-mi place mie e cel mai frumos lucru de pe pamant…


Deci…ce e mai frumos si mai frumos?

Tags: ,

Doar atat…

Posted in Link-uri on October 18th, 2008 by EA

Orgoliul nu are nici un rol in fata dragostei. Aceste doua “atribute” ar trebui sa se anuleze din start. Dragostea presupune daruire totala, acceptare, compromis, in sensul cel mai pozitiv posibil. Lucruri pe care mandria le submineaza.


Orice om e in stare sa iubeasca din tot sufletul. Sper eu. Numai ca lupta dinauntrul tau nu a ajuns inca la final. Echilibreaza-ti bine talerele balantei si vezi din ce parte ai mai mult de castigat; dintr-un orgoliu egoist sau dintr-o dragoste sincera…


Durerea urla-n tine si simti cum iti smulge interiorul cu mii de gherute ascutite. Dar vanitatea, grijulie, vine cu o ghilotina si-o reduce la tacere. Pe moment. Caci show-ul continua. Pacat ca in cazul asta intelesul e pur realist si chinuitor.


Iti ineci amintirile in licori? Nu e o solutie definitiva; e valabila doar un moment. Ca o vei lua de la capat. Mai bine gasesti ceva viabil.


E acolo undeva…

Tags: ,

Iubeste-ma

Posted in Link-uri on September 11th, 2008 by EA

Iubeste-ma primavara, cand totul e verde si nou,
Iubeste-ma vara, cand cerul e cel mai albastru,
Iubeste-ma toamna, cand frunzele devin ruginii,
Iubeste-ma iarna, cand zapada se asterne pe pamant.

Iubeste-ma cand sunt fericita si chiar cand sunt suparata,
Iubeste-ma cand sunt buna sau cand sunt atat de rea,
Iubeste-ma cand sunt frumoasa sau daca fata mi-e simpla,
Iubeste-ma cand ma simt bine sau cand ma doboara durerea.

Iubeste-ma mereu pe ploaie sau pe soare,
Iubeste-ma mereu dupa tot ce am spus sau am facut,
Iubeste-ma mereu pana cand vietile ni se vor termina,
Iubeste-ma mereu cum am s-o fac si eu.


Maxima de azi: Nimic maret nu s-a creat vreodata stand degeaba.

Tags: ,

Program de sex

Posted in Link-uri on September 4th, 2008 by EA

Sunt oameni care ar face sex in fiecare zi, de 3-5 ori pe zi daca nu si mai mult, adica aproape non-stop. Adica nimfomani. De asemenea, sunt oameni pe care nu-i incanta prea tare o partida. Adica frigizi.


Articolul asta l-am scris mai demult si vazand asta la Cabral m-am gandit sa-l scot la lumina.
N-am stiut niciodata care sunt limitele normale (daca exista asa ceva) de repetare a procrearii. Da stiu, o sa spuneti ca de atatea ori de cate simti placerea sau nevoia. Corect. Dar oare in cazul asta nu exista niste bareme, niste indicatii, niste conditii, niste limitari?
Daca o faci prea des, te deshidratezi, iti piere pofta mai repede, isi baga coada rutina. Daca o faci prea rar, apar cosuri (dereglari), poate uiti ce trebuie sa faci in pat (desi, dupa parerea mea e ca mersul pe bicicleta), ai a doua zi o febra musculara de parca te-a batut cineva.
Deci cum e bine?


Intervin normal n factori ce pot influenta stabilitatea activitatii sexuale a unui om (nu vorbim de situatia unui cuplu), si anume:

– in primul rand, e foarte important daca ai cu cine s-o faci (si aici vorbesc numai cu moralistii, excluzandu-i fara regret pe cei mai zburdalnici dintre noi). Daca nu ai cu cine, din start nu-ti mai pune intrebari si treci la “picking someone”.

-apoi, e importanta intensitatea legaturii dintre cei doi (buddy fuckers, iubiti, amanti, aventurieri etc)

-avansam spunand ca, e foarte important cat de des se vad partenerii sau daca locuiesc impreuna (si aici nu-mi dau seama care e cea mai buna varianta)

-la fel de important e modul in care comunica in pat (pot aparea dezamagiri, frustrari, urmate de sechele severe). Si degeaba au acelasi apetit sexual daca unul e hais si altul cea.

-the last, but not the least – timpul pe care si-l acorda unul altuia. Pot sta impreuna, pot fi pe aceeasi unda, dar totul se duce dracului in momentul in care uita de ei. Toti alergam, ne zbatem, muncim si uitam pentru ce. Si uitam de cel de langa noi, uitam de noi insine si uite asa se duce totul de rapa.


Cu siguranta mai sunt multe piedici in calea iubirii si daca va vine vreo idee, on sau off-topic, va rog cu drag s-o expuneti.

Tags: , ,