Oare tu ai intelege daca eu as saruta un mar inainte sa ti-l dau?

Dupa fiecare dragoste arzatoare ce la un moment dat se stinge, gustul amarui, singurul ce-mi ramane alaturi de miile de amintiri, incepe sa-mi sacaie simturile. Incepe pustiirea, dezamagirea, miile de intrebari (ca de obicei) fara de raspuns, eroziunea neuronilor in incercarea de a gasi acele raspunsuri.

Imi reiau muteste viata, de la inceputul adolescentei, moment in care lucrurile au inceput sa conteze si sa doara. Retraiesc momente, clipe ce atunci, pe moment, m-au fascinat. Imi amintesc toate visele si sperantele pe care mi le-am facut la fiecare inceput de amor nebunesc. Fiecare idee de perfectiune ce intervine oricarui punct de plecare, fara griji, fara batai de cap inutile, presarata numai cu cine romantice la lumina lumanarilor parfumate cu miros de vanilie si scortisoara, plimbari sub clar de luna la malul marii si nopti infierbantate in si intre bratele lui.

La momentul de final vraja dispare si incep sa imbrac usor-usor si cu profund regret rolul de Cenusareasa.

Ma iau prizoniera in propria-mi casuta, refuz orice oferta de socializare, imi reiau plimbarile lungi cu metroul, si nu din vreo ratiune umila ci pur si simplu din lipsa de putere fizica, de resurse psihice sau bagaj emotional pozitiv. Sau ca sa nu uit, imbatata fiind pana atunci de magia stabilitatii relationale, de unde am plecat.

O iau iar de jos, muncesc cu mine, la mine, in mine. Va trebui sa ma modelez din nou asa cum copiii imbraca la gradinita plastilina in orice forma inchipuita de capsorul lor dragut, doar ca de data asta tiparul va fi mai drept croit si conturat, dintr-un material si mai rezistent, dar si mai bun conducator de lumina si energie pentru o mai puternica sclipire “glamour”, mai slefuit de o mie de ori decat Steaua Sud-Africana a lui Demi Moore din Flawless.

Si, (norocul meu!!!) ca se apropie sarbatorile, asa voi putea face si bilantul de sfarsit de an, calculele pe care orice om le are de egalat la sfarsitul anului in curs sau de reglat la inceputul celui care urmeaza. Off, pe cine incerc sa mint?! Vor fi aceleasi “sarbatori” mizerabile, fara pic de haz, bucurie, cadouri & shit. In curand voi incepe sa cred ca, de fapt, sarbatorile sunt un bun prilej de ura dulce sufocanta, dorinta stinsa cu elixiruri bahice sau ambrozii hedoniste, iubire oarba ce da intr-una cu capul de pereti prea multi si prea dur si alte senzatii nu tocmai happy.

Faptura din trecut, te trimit in coltul cel uitat pentru ca alaturi de durerea ce survine oricarui final, aiureala imi ofera un nou si fericit inceput.

Am sa-mi las sufletul sa ierte ceea e mintea-mi nu poate uita. Am aripi si tanjesc dupa ocoluri largi catre inaltimi…inaltimile-mi proprii, singurele limite pe care le cunosc.