Am mai tras o linie…

January 25, 2008

Sterge-ti aripile obosite cu niste prafuri si esti al meu…


Drogurile le-am cunoscut in copilarie, din fericire doar la figurat. Aveam multi prieteni care traiau in vise de praf; cei mai multi din cauza limitelor austere impuse de un tata betiv si o mama neputincioasa, unii – provenind din familii instarite – din plictiseala sau teribilism, altii doar din curiozitate.. Si uite asa prafurile albe ajung sa fie bine ancorate in rutina fiecarei zile mizere….

Am avut norocul sa vad numai partea intunecata, durerea sevrajului, cum le masam mainile sau ii tineam in brate cand tremurau si cum broboane de sudoare le traversau fruntile. Desi aveau creierii pe bigudiuri, in fiecare zi incercam sa-i ajut sa renunte, sa-i aduc pe calea cea dreapta..

N-am vrut niciodata sa fac cunostinta cu lumea asta direct doar pentru ca ii vedeam pe ei cum sufera in lipsa dozelor.

Pe mine ma sperie numai ideea de dependenta, asa ca nu le mai consider un pericol…but never say never!
Va rog, spuneti NU drogurilor!

Maxima de azi: Prietenia este cel mai de pret dar!
Post tags: , , , , , ,

Iarna asta….

November 30, 2007

Vreau sa ninga…Sa-mi aduc aminte de copilarie, cum faceam oameni de zapada, cum faceam concursuri de sanius sau cazemate…Eram cea mai fericita cand vedeam totul alb imaculat si ma simteam ca o printesa in tinutul de clestar…Pacat ca ma trezea din vis un bulgare aruncat de cine stie unde…Iar cand intram in casa cu nasul rosu si urechile inghetate, caldura sobei si mirosul de mar copt ma adormeau imediat…Singurul lucru pe care nu-l puteam suferi era chinul din fiecare zi de scoala de a scapa de niste colegi “binevoitori”, dar am trecut si peste asta…Vreau zapada, o mantie nesfarsita care sa acopere tot griul blocurilor comuniste care ma inconjoara, care sa inveseleasca natura, care sa-mi aduca din nou zambetul meu de copil pe buze…
Post tags: , , , , ,