De sarbatori sarbatorim sarbatoarea…

Posted in Link-uri on December 4th, 2007 by EA

Vin sarbatorile.
Ma bucur cand pe strada vad oameni cu zambetul pe buze, prinsi in agitatia cumparaturilor, rezistand cu stoicism la cozile interminabile. Zambesc atunci cand un copil e fericit ca are cel mai frumos brad sau cand il vad in cadrul usii, fastacit, cum canta un colind sau cand un prieten bun s-a gandit sa-mi dea un mesaj altfel decat uzualele “template-uri”. Craciunul este, in fapt, un intreg ritual, de la impodobirea bradului – care e musai sa fie bogat, cu crengile-i atarnand de globuri – pana la sarmale, sorici si toba “made by mama”. Este o atmosfera uimitoare si parca toti suntem mai buni, mai toleranti, mai respectuosi…mai fericiti. Exista (normal!!) si o parte usor neplacuta, care apare la interventia mamei (de obicei), si anume mersul in vizita, “pentru ca asa se cade!”. Te intalnesti cu oameni pe care probabil nu i-ai mai vazut niciodata si nici nu-i vei mai vedea, nu-i cunosti, nu stii nimic despre ei si trebuie sa asisti la aceleasi dialoguri plictisitoare, la un milion de pupaturi de la matusi, unchi si alte rubedenii, la tot felul de momente penibile gen “Vai ce mare ai crescut!”. Treci peste si te gandesti doar la faptul ca la noapte vine mosu` si in continuare te asteapta 3 zile de fast, mancare si cadouri. Cat despre Anul Nou, mie imi transimte numai sentimente stranii cum ar fii ca imbatranesc, a mai trecut un an, o luam de la capat…De ce oare ai vrea sa sarbatoresti asa ceva?Artificii, sampanie, baloane, concerte, reteaua cazuta…nici macar n-o pot suna pe mama sa-i spun “La Multi Ani! Ai facut 60 de ani. Sa-mi traiesti!”Oribil…Cu toate astea, sunt atat de putine momente de fericire deplina incat ne prinde bine o sarbatoare in care sa ne dezvelim de tot ce e rau si asa, buni, sa petrecem alaturi de cei dragi…
Tags: , , , , ,

The tree

Posted in Link-uri on December 2nd, 2007 by EA

Mda, am fost sa vad beculetele…Am plecat pe la 7 fara un sfert de acasa, cu gandul s-o iau de la Victoriei, pas-pas pana la Unirii. Beculetele urmau a ne lumina bulevardele incepand cu ora 19.00, cum bine au anuntat “autoritatile” si conform calculelor mele ajungeam fix la momentul aprinderii acestora…Dar na, ca de obicei, nimic nu e corelat in Bucurestiul nostru drag si uite-ma iesind de la metrou intr-o bezna cumplita. Zic ok, din moment in moment tre` sa inceapa spectacolul…As… Ajung in intersectie la Romana, nimic. Gasesc un agent de circulatie si ma gandesc sa-l intreb pe el, poate…ceva… Omu`, care oricum nu stie nici cum il cheama, imi zice: “Pai trebuia sa le dea drumu` deja…Nu stiu”. Buuuna treaba. Dupa inca 10 minute, pe Magheru, pe la jumatate, inca asteptand minunea, inghetata si deja plina de nervi, ma opresc in fata unui magazin de bijuterii pentru a-mi clati ochii…Cand ma intorc, ce crezi? Se aprinsesera luminitele…Deci, pierdusem momentul…Nu-i stres! O iau iar la pas spre Universitate, cu ochii pe sus admirand luminitele care imi pareau a exploda in secunda 2…Ajung la Universitate, ma izbeste fonic concertul de muzica populara din fata TNB-ului si ma trezesc intr-o mare de oameni…Eram toti ca niste sobolani, grabiti, aiuriti, in toate directiile…parca era revolutie, ma simteam ca un copil ratacit. Eh, trebuie sa-mi continui drumul…Pornesc mai departe spre Unirii unde urma sa vad minunatul brad, cel mai mare din Europa…Incep sa ma panichez, lume peste tot, pe trotuar, pe strazi, pe garduri…haos…Masinile paralizate…Cu chiu, cu vai ajung la Unirii. Acelasi haos, tipete, imbranceli, blitz-uri, prea multi copii; cativa baieti o striga pe Elodia…Crunt. Si motivul acestui iures: BRADUL. Demult n-am avut o asemenea dezamagire. O constructie. Inalta. Scheletica. Trista. Usor imobilizata de frig raman cateva clipe privindu-l…Nimic, niciun sentiment. Acasa….
Tags: , , , , , , , ,