-
Feed RSS
-
Contact
-
Links
People passing away
September 25, 2009
De cateva zile ma invart printre agonii. Care de care mai dureroase, mai tragice, mai inspaimantatoare, mai apasatoare pentru cei din jur. Nu, nu ale mele; eu sunt bine.
De ceva timp parca boala e mai aproape, isi face simtita prezenta printre cei dragi mie si neputinta pe care o simtim fiecare in fata bolii ne determina sa reanalizam putin cate putin (dar pe repede inainte) lucrurile pe care le consideram importante si oamenii pe care ii avem in jurul nostru.
Am o prietena care tocmai ce s-a operat de tumoare la san la 20 de ani, tatal unei prietene a descoperit ca are cancer si inca vreo 2 saptamani de trait, tatal unei alte prietene se zbate intre viata si moarte pe patul unui spital infect. Doctorii nu-ti spun mare lucru, te lasa la randul lor sa te zbati in propria agonie.
Spitale jegoase, medici incompetenti si fara tragere de inima, vesti proaste care imi aduc aminte de momentele grele prin care am trecut si eu cu parintii mei. Tata cu 2 infarcte la activ si mama cu tiroida scoasa din cauza cancerului. Trece viata atat de simplu pe langa noi incat o pretuim doar cand suntem la anaghie?
Revizuieste-ti atitudinea fata de cei dragi si stabileste-ti lucrurile pe care le consideri cu adevarat importante!
L.E.: L-am pierdut pe unul ieri-noapte (26 septembrie). Gandul imi zboara acum la Mirela care a ramas fara parinti la doar 22 de ani. Iubita mea, suntem aproape de tine si te iubim!
E.R. – Emergency
June 14, 2008
Ce faci cand ai o urgenta? medicala spre exemplu. Urmand firul logic al intamplarii: te duci la spital. Sitalul de urgenta.
In disperarea ta vrei un diagnostic, o rezolvare, o ceva…orice!
Dupa ce ca te doare, dupa ce ca te chinui sa ajungi acolo mai cu un picior in groapa, dupa ce ca platesti taxe la stat…primesti, in cel mai bun caz, una dupa ceafa.
Te lovesti prima oara de cozi…lungi, interminabile; cozi la care asteapta si alti oameni…unii care-si baga si-si scot in doamna de la ghiseu, altii care rabda muscandu-si buzele si, cei mai multi, cu pile sau fara, care se baga mereu in fata.
Al doilea impediment in calea sanatatii tale e birocratia. Prima hartie pe care “o bagi la dosar” e foaia de inscriere, cu numarul de inregistrare de la biroul de informatii. Asta merge la camera de garda. Apoi de la camera de garda, un bilet de trimitere pleaca catre ecografie, altul care merge la laborator (sau dupa caz).
Apoi toate rezultatele (alte foi din opis) se intorc la camera de garda (sau de urgenta). De unde, in final, iese reteta. Cam cu aceleasi medicamente pentru toti, indiferent de diagnostic.
Buna treaba, NOT!
Dupa toate astea, al treilea factor negativ e reprezentat tocmai de mediul jegos, greu de suportat, sangeros si deloc steril in care te tarasti. Toalete mizere, cabinete comuniste, miros ce nu poate fi inspirat…Bine ca au renovat spitalul…pe dinafara!
Daca esti bolnav, singura varianta “viabila” ramane leacul babesc facut acasa…ceai, frectie, ori vreo licoare, magiun sau tinctura incropite de vrajitoarea (de magie alba) din coltul strazii.
E plin de oameni bolnavi, suferinta, durere, moarte; dai cu nasu-n pisatu` altuia; iar din gura unor ies prea multe organe de reproducere.
Mai vrei la spital?