N-am mai scris demult. Pentru ca nu mi s-a intamplat nimic deosebit.

Nu e asa important ca nu mai lucrez sau ca vin sarbatorile astea blestemate. Incerc sa ma impac cu ideea asta, doar in fiecare an e la fel. Poate anul asta reusesc sa-mi trasez linia vietii, sa chibzuiesc la niste lucruri la care ma gandesc de ceva timp.

Lasand toate astea, ma gandesc cu groaza la clipa in care va trebui sa ma mut de acasa. Nu stiu de ce mi-a venit gandul asta ca doar nu vreau sa ma marit prea curand. Dar stiu ca mi-e teribil de greu sa ma obisnuiesc cu alta casa, cu alt pat. Mi-e greu sa dorm cu un alt om. Ma trezesc deodata intr-un loc pe care nu-l cunosc si care nu ma cunoaste. Patul nu mai are formele mele si nici mirosul meu. Si in locul somnului meu rascracit, trebuie sa dorm ghemuita langa cineva care ma tine in brate. Nu zic ca nu-mi place, dar schimbarea n-are cum sa fie decat brusca si zdruncinatoare.

N-am mai citit demult. Pentru ca mi-am ocupat timpul cu altele. Dar e cazul sa ma reapuc; duc dorul linistii pe care mi-o dau cartile.
In schimb am ascultat muzica, mai veche sau mai noua. Mi-am adus aminte cu drag de piesa asta:


Eram foarte mica la momentul in care piesa era in voga si-mi amintesc cum pe traversa din sufragerie (care tinea loc de scena) si cu deodorantul in mana (microfon) racneam cat puteam de tare. Aveam talent de mica, ce sa mai…

Mda, deci de maine trebuie sa ma apuc de altceva. Alt loc de munca, alti oameni, alta activitate. Desi mi-e tare urat s-o iau de la inceput, ciudat e ca imi place sa fac mereu altceva. Am mai zis eu ca as vrea ca ziua sa aiba 48 de ore, sa pot face cat mai multe lucruri, sa invat cat mai multe. Dar nu are, asa ca trebuie sa-mi limitez “buretele” la cata informatie mi se ofera in cele 24 de ore actuale. Ce stiu sigur e ca nici de-a naibii n-am sa ma duc sa lucrez intr-o banca. Ar fii cea mai proasta alegere.

Am sambata un eveniment foarte special pentru mine si abia astept sa merg acolo. Dar sa nu uitam si de cel de maine, cel dedicat Erikai.

Pana la noi intamplari va las in ganduri leganate…

Ai avut vreodata sentimentul ala nebun de a saruta o persoana si atat, fara nici un fel de continuitate?

De multe ori visam ca intalnesc un baiat pe care imi doream extrem de tare sa-l sarut, dupa care sa plec. Fara intrebari, fara cuvinte, fara nimic.

Ai avut vreodata sentimentul ala in care esti atat de atras de cel de langa tine incat iti vine sa sari pe el fara ca macar sa-l cunosti?
Mie mi se intampla des. Intalnesc oameni, ii vad pe strada, la TV, oameni cu care as face dragoste intens o data sau oameni pe care i-as saruta o data si atat. E ciudat totusi, pentru ca dorinta o am pe moment, atunci. Dupa aia imi trece. Cred ca e vorba doar de feromoni, de alchimia ce atrage 2 oameni intr-o secunda.

N-am facut-o niciodata si mai mult ca sigur nici n-am s-o fac. Dar sentimentele din clipa aia ma zguduie puternic.
Ai simtit vreodata asa ceva?

Piesa merge de minune la raceala, pacat ca n-am si voce s-o cant…