Analiza

Posted in Link-uri on December 24th, 2009 by EA

N-am mai scris demult. Am stat, am analizat perspectivele, m-am gandit la toate posibilitatile, am revazut cu ochii mintii locuri si am auzit in ecou-mi intim declaratii ale vremii trecute.


Recunosc, cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o ocupandu-ma de renovarea casutei mele. Adica un inceput plin de moloz, demolari si tone de praf; o continuare materializata in reconstructie, instalare, vopsire, lipire si alte procese necunoscute mie (dar deprinse intre timp); si un final destinat finisarii, mobilarii si accesorizarii spatiului. Mare bataie de cap, multi nervi tocati si o roaba de bani; daca nu stai bine cu echilibrul psihic, nu te apuca!


Revenind, am nevoie de tine. Unde esti?
Nu ca te-as avea mereu aproape – nici nu-mi permit sa pretind acest lucru sfant – dar nici atunci cand te vreau langa mine nu esti acolo.
E oare vreo clipa in care te gandesti cu adevarat la mine? La ce simt eu, daca mi-e bine, daca am nevoie de ceva…sau de tine, de noi…


Legatura asta stransa chiar e iubire?
Sau poate obisnuinta? Convenabilitate? Ori doar ne folosim unul de altul? Ne mintim ca ne e bine asa sau chiar e adevarat?


Ce cauti? Ce vreau?
Ne impletim vietile in cel mai sinuos si dulce mod cu putinta. Iubirea dintre 2 persoane e un act necesar, insa nu e un act de posesiune. Nu trebuie sa stapanesc ceva sau pe cineva pentru a ma completa. Iubirea adevarata e un izvor de libertate. Pacat ca nu am realizat asta mai devreme; dar mai bine mai tarziu decat niciodata.


Te iubesc?
Nefiind foarte practic sa-ti tii inima ascunsa, o lasi in interiorul tau, acolo unde functioneaza cel mai bine si asa se naste eternul “te iubesc!”. Gasind o cantitate mare de suflet acolo este singurul lucru ce face acel loc mai atractiv decat un altul. Si asa ‘te iubesc”-ul devine reciproc. Nu poti sa spui ca a fost o decizie luata cu surle, trambite si sunete de trompeta. Destinul s-a facut cunoscut in liniste, lipindu-ne unul de altul aproape pe nesimite.


A fost? E bine…
Mai demult incercam sa ma modelez intr-un anume fel, un “fel” ce nu ma definea, nu mi-era natural si drept urmare nu avea rezultatele dorite. Cred ca nu eram destul de concreta. Schimbarea mea a intervenit in momentul in care m-am transformat in ceea ce sunt; nu in ceea ce incercam sa fiu. Degajata, realista, indragostita, rasfatata…intr-un cuvant – vie! Dornica de viata, asa cum e ea, de experiente mereu noi, de lucruri mici care te fac sa te simti mare. Aspir la ceva ce nu pot numi sau descrie, dar nu e mai putin real doar pentru ca nu-l pot capta in cuvinte.


Tie…nu?
Mi-e dor de mor, vreau, visez, doresc, astept…

Tags: , ,