SHIFT+DELETE+ENTER=BLANK

Posted in Link-uri on December 28th, 2009 by EA

De cate ori gandul cel mai nastrusnic imi zboara zburdalnic spre tine incep instinctiv sa intreprind unele din cele mai ciudate activitati.

Ma apuc sa spal vasele, sa dau cu aspiratorul, sa pun hainele la spalat sau sa le iau de pe uscator, sa frec faianta sau sa duc gunoiul.


De parca destinul ma pedepseste pentru gandurile mele, de parca as fi vinovata intr-un fel pe care nu-l cunosc.


De ce nu putem fi stapani pe propriile noastre ganduri? De ce nu ne putem programa neuronii cum vrem noi? De ce nu putem selecta in amintire, din sirul intamplarilor, numai ce e mai frumos, mai imbietor, mai vesel, mai usor, mai…?


Orice durere e destul de profunda in momentul producerii ei incat sa marcheze suficient psihicul individului. Asa ca, nu inteleg de ce e imperios necesar sa ne reamintim aceeasi durere mereu si mereu si mereu sau altele de tot atatea ori.


Chiar daca pe lista mea zilnica de “to do”-uri se afla numai gandurile bune, pozitive, sensibile aproape intotdeauna seara capul mi-e invadat de toate problemele fie de peste zi, fie de orice fel. Si uneori e prea mult.


Revenind, de ce nu avem o optiune de erase, undeva acolo in creierasul nostru, ca sa putem stoca doar lucrurile pe care ni le dorim a reveni in amintire mereu si mereu si mereu??

Si de ce senzatia asta o am doar cand ma gandesc la tine?!

Tags: , ,

Tu, printre amintirile mele

Posted in Link-uri on March 5th, 2008 by EA

Imi amintesc de tine, de mine, dar cel mai mult de noi.

Imi amintesc prima noastra intalnire, cand ai venit si mi-ai spus direct: “cat ma mai lasi sa salivez dupa tine?”.
Imi amintesc cum in fiecare loc veneam separat si plecam impreuna.
Imi amintesc de noptile cu aroma de lumanari cu miros de ciocolata si capsuni, de patul mare cu asternuturi rascolite.


Imi amintesc zilele in care ma simteam cea mai urata, in care nu-mi statea parul; zile in care tu imi spuneai cat sunt de frumoasa.


Imi amintesc perfect camera de hotel din Jupiter, la fel ca si pe cea din Poiana; imi amintesc cum pe drumul spre Poiana “incercai sa rezolvi o pana”, imi amintesc albul vast ce ne inconjura la Straja.


Imi amintesc discutiile noastre, in care fiecare isi descarca sufletul, isi spunea problemele, durerile; discutii delicioase sau comice, glumele intelese numai de noi.


Imi amintesc melodiile date la maxim pe care le cantam impreuna, zambete fugare, sarutari prelungi la fiecare semafor.


Tot din seria de amintiri placute face parte si Stardust – filmul la sfarsitul caruia ai exclamat “ce frumos!”, semn ca ti-a miscat sufletul de piatra.


Imi amintesc criza de ras isteric pe care am avut-o dupa ce am ascultat incercarile lui Tamango de a spune “hitmix”.


Iti placea sa-ti fac masaj cu crema aia fina ce mirosea a lime, si nu conta ca tu adormeai, as fii facut orice doar sa-mi pastrez mainile cat mai mult pe trupul tau fierbinte si catifelat.


Imi amintesc mirosul specific pielii tale; gustul, aroma, savoarea saruturilor din care ma infruptam ca o nebuna; ochii adanci care pareau atat de sinceri; mangaierile tandre cu care imi dezmierdai trupul; cuvintele gingase ce-mi gadilau auzul fin.


Imi amintesc cum ma jucam in parul tau ore intregi stiind cat de mult iti place.


Imi aduc aminte cu drag de ticul tau de a scrasni din dinti in timp ce dormi, de lumina rosiatica ce-ti invaluia camera de jur-imprejur, de bambusii verzi din glastrele imense, de masina de spalat, de masa din bucatarie sau de frigider.
Imi vine in minte ceasul tau alb cu bling-bling-uri si cruciulita cu pietre cu care dormeam asteptand sa vii acasa.


Imi aduc aminte masina mica, cu multe boxe mari, al carei compresor ma speria la fiecare demaraj.


Imi amintesc fiecare “festival al se-me-se-urilor” ce pornea la cea mai mica scanteie de harta. Imi amintesc impacarea dulce si prea mult asteptata dupa care tanjeam amandoi.


Imi amintesc lacrimile sarate ce mi-au scaldat fata de prea multe ori, imi amintesc relatia noastra doar prin ochii mei pentru ca n-am stiut niciodata cu adevarat ce simti tu. Te cunosc cel mai bine, dar doar la suprafata, iti stiu caracterul si ti-am modelat personalitatea, dar sufletul nu ti l-am aflat niciodata. Ai preferat sa stai ascuns sub carapacea mata crezand ca asa nu vei suferi, ca poate vei fii ferit de o noua dezamagire. Dar iata ca din cauza carapacei acum durerea nu se poate extinde, nu-ti poate parasi sufletul, ci sta acolo muta si macina absurd ultima picatura vie din tine.


Ai ramas obscur, inchis in fata mea cu mii de zavoare, ai plasat in fiecare punct strategic cate un ostas supus mintii tale incurcate si chinuite de propriile ganduri. I-ai instruit sa te apere de mine si au luptat stiind ca eu am sa renunt, ca la un moment dat am sa raman goala, sleita de puterea de a te iubi, cu mainile incarcate de nenumarate incercari esuate.


Neputinta in care ma scald ma seaca pe suflet, imi adanceste ranile, imi rasuceste cutitul cu 1000 de rotatii pe secunda.


Si daca inainte ma priveai pe furis, asteptand sa observ, sa zambesc ca sa poti vedea cum fac gropite in obraji, acum nici cand vorbim nu te mai uiti la mine.
Si daca inainte ma sarutai in somn crezand ca dorm, ma pupai pe umaru-mi gol cand ne intalneam pe drumul dintre bucatarie si dormitor, dansam – eu cu aspiratorul, tu cu patura – de nebuni prin casa sau mancam prajituri cu aceeasi lingura, acum am ramas doar eu cu toate amintirile ce-mi revin obsesiv in minte ca o poezie nescrisa.


Sunt multe amintiri pe care le-am omis si mai multe pe care le pastrez doar pentru mine.


Sunt singurele lucruri – ele si o curea – care mi-au ramas de la tine. E tot ce am, e tot ce pastrez cu sfintenie, e tovarasul meu mut ce ma insoteste pretutindeni.


Maxima de azi: Dumnezeu ii iubeste pe cei umili, pe cei dispretuiti, pe cei ce lupta sa-si pastreze visele vii. El e aproape de cei cu inima zdrobita. El tanjeste sa ii mangaie si sa le vindece inimile cu dragostea Sa.

Tags:

Pe drumul meu

Posted in Link-uri on February 27th, 2008 by EA

Am plecat…am inchis o mie de usi, cu o mie de lacate pentru o mie de ani de acum inante…Am cedat in fata dragostei pentru ca era mai puternica decat mine, am strans pumnii, am scrasnit din dinti si mi-am vazut de drum…


Lacrimi amare pe obraji curg acum, se innoada in barba si picura mai departe pe podeaua fara pic de luciu. Mintea zburda hai-hui printre amintiri – si placute, dar mai mult NE…Inima tremura ca un firicel de iarba in adierea vantului de dimineata. Gandurile mi se frang la jumatatea drumului catre tine…Planurile s-au spulberat demult…Ideile se spulbera visand in continuare…

Cand incepi sa realizezi ca intr-adevar exista anumite lipsuri, de orice fel, incepi sa-ti faci probleme, sa-ti pui intrebari, sa iti dai singur un raspuns sau macar sa gasesti un motiv plauzibil pentru tot ce se intampla…Incerci sa gasesti un motiv atunci cand nu-ti raspunde la telefon, cand nu te suna doua zile sau are telefonul inchis, dar cand ai motivul in fata ta si il vezi clar cu ochii mari, bine deschisi…e o problema.

Cu ce-am gresit? Nu stiu. Dar mi-e clar ca n-am sa ma mai repet….Am plecat…

Maxima de azi: Unii oameni vad bine numai aproape: ei traiesc doar pentru prezent. Altii vad bine departe, dincolo de ziua de azi.
Tags: , , , , , ,