In noaptea asta am avut parte de primul accident din viata mea…

Eram in masina cu alti cativa prieteni, pe locul din dreapta fata. Opriti la stop intr-o intersectie (Vasile Milea cu Drumul Taberei). Din stanga un autobuz facea dreapta. Cineva din spate ne claxoneaza semn ca era verde; pornim si deodata, dupa o frana brusca (de fata) apare si se propteste in noi un scuter.

2 pasageri, fara casti. Unul o rupe la fuga in timp ce celalalt plin de sange pe moaca se ridica usor zicand:”n-am nimic”…

Vine politia, asa si pe dincolo, povestiri. Se intoarce si bezmeticul care fugise mai inainte; probabil s-a dus sa cumpere servetele sa si le indese in nas. Dupa ce ne-au recunoscut ca trecusera pe rosu, amaratii s-au razgandit ca de fapt trecusera pe verde spre galben…adica un fel de ocru?

2 salvari, ii iau pe amarati, ii panseaza si constata ca tre’ dusi la spital.

Constatari la masina (care are usa si aripa indoite, bara si farul de ceata lovite si janta zgariata) si la scuter (care are carena fata si stanga praf; faruri, becuri de semnalizare, bord praf). Procese verbale, semnaturi.

2 masini de politie…Aici am lipsit putin, am fost plecata vreo juma’ de ora. Am prins doar masuratorile facute de un pusti imbracat intr-o jantilica fosforescent-opulenta pe care scria: ”politia criminalista”. Oricum, de la brigada de securitate si incredere, cea de rutiera si pana la ”masurator”, media de varsta sa fi fost de maxim 20 de ani.

Drum la spital. Si cam atat.

2 copii nebuni pe un scuter, fara casti care trec pe rosu. 2 copii din cauza carora pierzi o noapte aiurea, urmata de multe alte saptamani (poate) de cercetari. 2 copii inconstienti care te baga in belea, nevinovat.

Maxima de azi: E mai bine sa mergi incet si sa ajungi la destinatie, decat sa nu ajungi niciodata.