Merry Christmas!

Posted in Link-uri on December 25th, 2010 by EA

Craciun Fericit si Sarbatori Fericite tuturor!
La Multi Ani!

Tags:

Christmas wishlist

Posted in Link-uri on December 22nd, 2010 by EA

To Santa



So now I should write all I could ever wishin just one letter? That`s impossible.

Well, when you`re a kid you dream about toys, candies, playgrounds, cakes and good grades. Those are your wishes.

In your teens you`ll die for that boy to look at you just once. To tell you that he actually likes you, that you`re not just a good friend or a simple colleague as you thought. You dream to live the love of your life. Your first love. That`s your wish.

After 20 years you start to think about more serios problems like: S**t, I wanna finish school…like NOW!, I wanna find a job…a good one, maybe I`ll get married and thinking of having a baby or get settle with your career.

After 30 it doesn`t matter for the moment.



So, what do I want for Christmas?


Well, I know for sure that I want YOU.

That “you” I used to know back then so good.

That “you” that was my best friend.

That “you” I fancy about.

The “you” I fell in love.

Just that YOU!


It might be much, just how it might be a small thing for you to do Santa. So, if you think I`ve been a good girl, if you think I deserve it, if we deserve it than please give me the present; there are only couple of days to get it.

Love Ana

Tags: , ,

Gateala

Posted in Link-uri on December 20th, 2010 by EA

Nu, nu e vorba de vreo pregatire de ieseala, sau de impodobirea bradului. E…altceva…


Multi vor zice probabil acum “am trait sa o aud si pe asta!”, unii se vor indoi iar pe altii ii va bufni rasul, daaaaar…..AM INVATAT SA GATESC!!! Ta-na-naaa.



Nu va ganditi ca am devenit vreun chef peste noapte, abia incep incet-incet sa am habar de notiuni gastronomice, sa stiu ce si cum se amesteca, in ce ordine se calesc/prajesc/fierb etc. Prima incercare a fost aproape de fiasco, dar m-a salvat sosul delicios.


Nici eu n-am crezut vreodata ca voi avea astfel de indeletniciri!! Dar uite ca nevoia si mai ales plictiseala te invata. Marea mea uimire este insa ca IMI PLACE LA NEBUNIE! Cand stiu ca trebuie sa ma apuc de mancare parca intru in priza. Curata ceapa, taie usturoiul, portioneaza puiul, fierbe cartofii sau ce-oi mai face eu pe acolo. Imi aranjez fiecare ingredient in recipientul lui, imi iau rezumatul retetei langa mine si ma apuc. Si imi place de mor sa amestec, sa intorc, sa framant, sa simt toate mirosurile alea (cu toate ca dupa aia sunt ca un odorizant ambulant)…ce sa mai, pura placere!


Am preparat pana acum tigaie de pui si vita cu legume, mancare de mazare cu pui, paste cu creveti si sos rosu, pui cu bere si inca ceva cu piure (habar n-am cum ii zice sau daca ii zice cumva, am inventat-o). And much more will come!


Concluzia mea: niciodata nu e prea tarziu sa inveti sa gatesti si culmea, sa-ti mai si placa! ūüėÄ

Tags: ,

London, UK

Posted in Link-uri on December 4th, 2010 by EA

Sunt in Londra de vreo 3 saptamani si azi e prima zi in care profit de internet. Am avut ceva timp sa strang impresii, ganduri, pareri, numai ca nu gasesc forma in care sa le exprim. Poate pentru ca sunt atat de contradictorii, atat de stranii si totusi atat de frumoase.


Am plecat fara sa privesc inapoi. Am lasat masa, casa, munca, familie si prieteni. Am venit sa incerc sa o iau de la 0 (zero). Adica nimic. Am plecat plina de sperante, cu idei mari conturate frumos in creion undeva intr-un sertaras din mintea mea. Am venit intr-un colt de lume care nu se aseamana in nimic cu tara mea. Alti oameni (vreo 100 si ceva de nationalitati), alta civilizatie, alta limba, alt oras cu alte strazi, altceva. Total altceva.

Cu fiecare strada pe care o descopar ma bucur de parca ar purta numele meu. Sunt ca un copil ce parca invata din nou sa mearga, sa vorbeasca, sa distinga forme si culori, sa cunoasca lumea. Haladui toata ziua (cand nu e prea frig sau nu ploua) prin orasul asta mare si fascinant. Invat strazi, denumiri, magazine, orice imi poate folosi ca punct de reper. Am invatat sa merg si cu metroul; si nu e deloc simplu ca la noi.


Pe de alta parte, nu e deloc totul numai lapte si miere. Faptul ca nu sunt o gospodina desavarsita imi da mari batai de cap. Nu mai e mama sa-mi faca si nici happytime sa comand ce vreau la orice ora si sa stiu sigur ca-mi place. Bucataria nu e prietena mea si rateurile ma demoralizeaza complet. Am impresia ca nu sunt buna de nimic, ca n-am niciun rost pe lumea asta, ca toate belele se intampla numai din cauza mea. Dar stiu ca incet-incet am s-o scot la capat; doar nu ma face pe mine o oala de ciorba sau o farfurie de mancare.


In rest, numai de bine, ninge de vreo cateva zile si toti englezii sunt panicati, toata lumea isi face planuri de vacanta si fiecare isi traieste clipa cum stie mai bine si mai frumos.


Sper ca acasa toata lumea e bine!

Be right back!



Tags: ,

I`m Jealous!!!

Posted in Link-uri on October 12th, 2010 by EA

Oameni buni, am o problema de care ma lovesc in ultimul timp si nu prea stiu cum sa reactionez.
Mi-e un sentiment aproape cu totul necunoscut, nu l-am trait (desi nu e timpul pierdut), nici nu-mi doresc, e boala grea dupa umila mea parere. Iti intuneca gandirea, iti da peste cap ratiunea si realitatea, iti turbeaza orice urma de  normalitate. Esti suspicios la cel mai mic semn, pui o mie de intrebari pe minut, iti faci un milion de scenarii in mintea-ti bolnava.


Probabil v-ati dat seama deja ca e vorba de gelozie. Asa ca intrebarea e: ce facem cu gelozia? Sau, mai corect spus, cu oamenii bolnavi de gelozie.



Se intampla uneori in viata sa dam peste astfel de oameni. Oamenii gelosi. De cele mai multe ori, cele care conteaza, se intampla ca respectivul/a sa fie chiar iubitul/a nostru/a.
Intervine o serie de intrebari ciudate, o serie de “teste” de trecut, o serie de controale precise si cate si mai cate.
Normal ca apropierea, fie ea si vizuala, de catre vreun fost/fosta e de neconceput. Majoritatea prietenilor sunt mai deloc acceptati. Si numarul mic de persoane care pot co-exista in jurul tau se rezuma la familie, colegi de munca (ca asta e situatia) si maxim 2-3 dintre cei mai buni prieteni (in cazul in care au trecut si ei “testele”).
De fapt, perfect pentru o astfel de persoana ar fi ca trecutul nostru sa nu existe de nicio culoare.
Sa nu stie, sa n-auda, sa nu vada. Nimic. Vreodata.


Asa cum straniu in timpul furtunii nu e tumultul ci tacerea pe care o impune universului, asa la un om gelos e ciudata acumularea, in timp, a “dovezilor incriminatoare” ce se formeaza in capul lui, urmand ca, mai apoi, sa¬†¬† explodeze.
Si n-ai vrea sa fii prin preajma.
Ma intreb, oare in ce relatii se afla gelosul cu propriul sau spirit?


Ce facem atunci cu trecutul nostru? Ne inchidem toata viata intr-o camaruta din creier si o incuiem de 3 ori ca nu cumva sa scape? Toti oamenii pe care i-am cunoscut la un moment dat, care ne-au fost alaturi, fie ei iubiti, prieteni sau simple cunostinte ii dam la o parte? Ii aruncam in gaura neagra a uitarii? Nu prea avem cum.
Joac-o p-asta. Imapaca tu si capra si varza, daca poti bineinteles.


Reteta (mea) e una cat se poate de simpla (ca si constructie), dar pe atat de complicata (ca si realizare).
Deci, sa incepem.
Te inarmezi cu cea mai multa rabdare din lume. Toata cata poti acumula. E primordial, ca altfel cedezi nervos instant.
Ca in orice alta relatie normala, e foarte important sa-ti castigi increderea. Sa-i arati omului ala ca poate sa te creada pe cuvant, ca tot ce-i spui e cat se poate de adevarat, ca se poate baza pe tine. Trebuie sa fii sincer, deschis, comunicativ, sa-i explici pe limba lui siii cel mai important sa-i spui de cate ori e nevoie pana intelege.
Raspunzi la orice intrebare vine din partea lui, eventual spui singur cine e cutarica, unde ai fost azi intre orele 12.00-14.00, ce ai mancat la pranz si mai ales cu cine, cine era boschetarul ala de la Piata Unirii care se uita la tine si de ce se uita la tine (pentru ca aveai firul tras la ciorap, normal!!!).
Spulberi orice indoiala. Vii cu argumente puternice si plauzibile ca sa-i demontezi orice eventuala obiectie.


E drept ca imaginatia  a avut mereu puterea de inovare pe care nicio stiinta nu o poate egala si scenariile pot fi multiple, dar totul poate fi combatut.


L.E.: Iubirea adevarata te face sa-i doresti binele celeilalte persoane, in timp ce iubirea romantica te impinge s-o stapanesti. Pe ea, pe persoana.

Tags: ,

Fereastra

Posted in Link-uri on September 15th, 2010 by EA

Totul incepe cu o fereastra. Un patrat alb si gol.


based on a true story

Profilul ei de Facebook, plin cu sute de poze din diferite locatii si momente, l-a cucerit pe loc. Din milioanele de femei de pe net pe care le putea vedea, el a gasit-o pe ea. Ii placeau ochii ei mari, dintii aliniati parca cu rigla, zambetul larg si sincer. Ea, neinteresata de subiect, il trata ca pe orice alt om din lista de prieteni. Ce-i drept, observase ca e frumusel, dar trecu repede mai departe. In plus, el era in Anglia si ea in Romania.

Au inceput sa vorbeasca prin mesaje, lucruri marunte, glumite tampite, apropouri banale. Cand chat-ul de pe FB devenise neincapator pentru zecile de smiley face-uri si cuvinte insirate in graba s-au hotarat sa treaca la urmatorul pas: messenger. Simteau ca au multe lucruri sa-si spuna si spatiul cel mic ii ingradea, ii enerva si nu era suficient.

Cea mai mare curiozitate si “soarta” in acelasi timp era faptul ca prietenul lui cel mai bun vorbea in acelasi stil cu prietena ei cea mai buna.

Si aparu fereastra. Cu un pupic din partea lui in semn de multumire pentru ea care acceptase provocarea.

Prima discutie incepu intr-un spirit de gluma, urmate de alte glume si alte glume peste glume. O ora de ras isteric din partea amandurora pana cand el trebui sa plece la cumparaturi si ea la o nunta; in fond fiecare isi vedea de treaba lui. Urma cea de-a doua discutie in seara urmatoare, si cea de-a treia si, de la ceva ce parea a fi o gluma, au ajuns sa vorbeasca in fiecare seara, ore intregi. Pe masura ce discutiile inaintau si deveneau din ce in ce mai serioase, au inceput sa observe diverse lucruri pe care le aveau in comun, destul de multe, fapt ce a inceput sa le dea de gandit. Au inceput, pe rand si cu oarecare retinere, sa-si marturiseasca lucruri pe care nimeni niciodata nu credea ca le va putea simti in situatia respectiva. Pe nesimtite s-au indragostit, desi niciunul nu vroia s-o recunoasca.

Cum naiba sa te indragostesti de un om pe care nu l-ai vazut decat in poze? Un om despre care nu stii decat ce-ti scrie el, si nici asta nu poti stii daca e adevarat sau nu…

Au inceput sa gandeasca precum un cuplu, sa-si faca planuri impreuna, sa-si doreasca aceeasi viata linistita de familie. Visau la casa ce avea sa le devina camin, la curtea plina de flori, la copiii ce le vor bucura zilele si le vor incununa iubirea.

Dupa aproximativ o luna de zile el s-a hotarat sa vina in tara sa o vada. Sa se cunoasca, sa vada daca “relatia” asta poate deveni din virtuala posibila. A anuntat-o ca si-a rezervat biletul de avion, numai ca urma sa mai treaca inca o luna. Inca o luna de ferestre “petrecute” impreuna, de imagini fragmentate pe web, de mesaje pline de nerabdare, de intrebari adresate de fiecare parte in speranta spulberarii oricarei temeri.

Incepusera sa numere zilele invers ca sa para mai putine pana cand au ajuns la…3,2,1…si 8 septembrie! Ziua in care el ateriza.

Ea si cu prietena ei mergand catre aeroport sa se intalneasca cu el si prietenul lui. 7 dimineata. Atunci ateriza avionul.

Primul care le-a aparut in vizor a fost prietenul care imediat si-a luat prietena in brate pierzandu-se intr-un sarut…usor stangaci. Ea, uitandu-se in toate partile, il vede pe el alergand catre ea cu cel mai mare si mai frumos zambet posibil. Primul lor sarut a fost incredibil.

Au urmat 5 zile petrecute aproape non-stop impreuna ca si cum s-ar fi cunoscut de o viata intreaga; adica foarte natural si lejer. Ziua prietenii ei, seara prietenii lui, in week-end parintii lor…dar noaptea ramanea numai pentru ei doi. Dragostea, in sfarsit, isi gasise confirmarea reala. Au disparut fricile, temerile, intrebarile rautacioase, nedumeririle. A ramas iubirea. Pura, curata, sincera.

El a trebuit sa plece inapoi, dar iubirea ramane….

To be continued…

Tags: ,

Scrisoare de la revedere

Posted in Link-uri on September 4th, 2010 by EA

EL:

Tu, copil bun, vezi-ti de viata

Ca n-am stiut sa-ti daruiesc

Si te-am pierdut cum pierzi la piata

Merele ce-abia parguiesc.


La tine nu ma mai intorc

Caci fata asta ma-ntelege,

Pot fi ursuz, cretin si porc,

Imi iarta-orice faradelege.


Pornesc la drum a doua oara

Cu aceleasi ganduri si sperante,

Dar amintirea ma doboara

Si-mi naruie orice dorinte.


Caci am gresit mult si degeaba,

Iubirea n-am cum s-o mai mint,

Nu ma mai joc de-a baba oarba,

Incerc sa trec de tot ce simt.


EA:

Du-te! Porneste! E viata ta,

Macar acum prinde-o de mana,

Poate te uiti atent la ea

Si-o faci sa fie-o viata buna.


Si-acelasi lucru face ea,

Isi pune-o rochie cam alba

Si tine ascuns in palma grea

Tristete, ura si furie oarba.


Si-si face planul de pe-acum

Ca s-a-ntamplat atunci, odata

Sa fie una-n caldaram

Si sa o rada lumea toata.


Ca si-a deschis odata tot

Inima, suflet, brate, gand

Si ai lasat-o ca pe-un mort

Cu ochii goi, alene fumegand.

Tags:

Poti?

Posted in Link-uri on August 29th, 2010 by EA

Am 23 de ani. Mi se pare o varsta critica. Sau, cel putin, una din ele.

Nu sunt nici mica, dar nici destul de mare. Nu ma mai pot juca cu papusi (masinute, in cazul meu), dar nici nu-i cazul sa ma gandesc la achizitionarea unui loc de veci.

Am terminat facultatea, masterul si daca ma trezeam mai devreme faceam si doctoratul. Asta ar insemna ca trebuie sa incep sa ma gandesc la ce vreau sa fac in viata asta. Sa-mi trasez liniile directoare privind urmatorii ani, sa incerc sa stabilesc niste scopuri, sa ating niste teluri, sa adun merite si recunoastere, respect si stabilitate.


Dar cum as putea oare sa fac toate astea cand in capul meu e cand o lancezeala sora cu coma, cand cea mai spumoasa balamuceala? Azi vreau sa stau in casa si sa vad 5 filme random, ca maine sa-mi strang prietenele punand la cale o “rautate”. Peste doua zile nu pot ridica un deget pana nu termin cartea asta misto pe care tocmai ce-am inceput-o, iar saptamana viitoare marti vreau sa joc remi pe net toata ziua.


Acum na, ziceti si voi, pot eu sa ma gandesc la viitor?

Ala zice NU, celalalt la fel, dintr-un colt alt NU; deci concluzia este ca NU. Azi NU! (vorba cantecului)

Nu e momentul!

Mai hoinaresc putin pana voi gasi prilejul si motivatia necesare.



Aaaaa, gata. Le-am gasit!

Bun, deci trebuie sa incep. Dar…

Avem puterea sa alegem de fiecare data ce e bine pentru noi sau ne conformam la “cutumele” impuse de societate? Avem puterea sa spunem “nu-mi pasa!, eu vreau asa!, eu vreau asta sa se intample!”?

V-ati gandit vreodata la situatia in care iubirea voastra e imposibila, dar e intotdeauna acolo omul acela bun gata sa faca orice pentru voi? Ce alegeti? Ce credeti ca ar fi bine pentru voi sau ceva pe placul tuturor celorlalti? Alegeti o viata model sau un model in viata?

Asa e si cu munca. Alegi sa faci ce-ti place cu disperare dar blamat/luat in ras de toata lumea, sau urmezi o cariera model de gura altora? Spre exemplu, pe mine ma bat ai mei la cap sa ma angajez la banca. Si eu nu-nu, Batman-Batman. Ce-ar trebui sa fac? Sa-i ascult, ca stiu ei mai bine, sau sa fac ce ma taie pe mine capul?

Avem puterea sa mergem pana in panzele albe pentru ce ne dorim cu adevarat sau cedam la un moment dat in favoarea lucrurilor ce ni se intind pe tava?

Cum si cand decidem daca viata noastra va fi echilibrata si linistita sau tumultoasa si nesigura?



Acum primeaza banii in locul sufletului, masina in fata buchetului de flori, esteticul umileste cultura si aroganta subjuga pasiunea.

Alergam buimaci prin viata uitand sa ne mai gandim la alegerile cu adevarat importante. Hotaram in graba, zoriti de stresul cotidian pentru a vedea mai tarziu efectele negative, tot raul pe care ni l-am facut singuri si care putea fi evitat.

Luam decizii bune pe moment dar care se dovedesc a fi catastrofale pe termen lung. Unde ne e timpul de gandire? Unde a disparut balanta cu care ne masuram lucrurile importante?

Fugim, fugim, de cele mai multe ori spre nicaieri, fara vreo finalizare precisa, fara planuri, fara dorinte marete. Incercarea de a razbuti ne orbeste, vrem independenta si totusi ne trezim in custi reci de fier manati de un dresor tiranic. Unii isi lasa capul in pamant spunandu-si “mi-am facut-o cu mana mea”, iar altii, mai razbunatori, se lupta cu soarta incercand ca invinga mizeria.


Nu te grabi! Cand e vorba de tine ai atata timp cat vrei tu sa ai. Fa-ti viitorul asa cum vrei tu!

L.E.: Am scris postul asta acum cateva saptamani. Intre timp am ales sa ma apuc de ceva ce si-au dorit ceilalti sa fac. Momentan nu e foarte rau, sau greu, sau de nefacut.

Sa vedem mai incolo….

Tags: ,

Familie sau prieteni?

Posted in Link-uri on August 19th, 2010 by EA

Din pacate, n-am avut niciodata relatii atat de stranse cu rudele mele, oricat de apropiate sau indepartate ar fi ele. N-am stiut ce inseamna sa dormi adesea la verisoara ta, sau invers. N-am aflat niciodata cum e sa-ti ia fratele tau apararea cand ceilalti copii iti fura corcodusele sau sa-i aplice vreo corectie baiatului care te-a ranit. N-a venit niciun unchi la scoala in locul parintilor mei.


Eu am crescut inconjurata de vecini, ca mai apoi acestora sa le ia locul prietenii. Intalnirile fugitive cu rudele se intamplau cu ocaziile fie cele mai fericite, fie cele mai tragice. Adica aniversari, nunti sau decese. Si atunci, nestiind mare lucru unul despre celalalt, purtam un dialog cat se poate de politicos si cumva, stingher. Si intotdeauna pe aceleasi subiecte, scoala, proiecte de viitor, bla bla. Ma simteam ca un artist intervievat de vreun ziarist avid de picanterii. Si mai frustrant era faptul ca totul se baza pe politete, nicidecum pe interes legat de persoana mea.


Crescand mi-am dat seama ca verisorii, nepotii si ce alte grade or mai fii, au ajuns si ei oameni in toata firea, oameni cu care mi-ar face o deosebita placere sa ies, sa stau de vorba, sa tin o legatura stransa asa cum ar fii fost normal de la inceput. Insa, aceasta sudare de relatii e ingreunata de programul fiecaruia, de prioritati si de alti oameni.


Chiar daca am intarziat vreo 20 de ani in descoperirea acestui lucru, acum ma bucur ca ii pot avea aproape uneori, ca ne intelegem. Am sa continui sa ma apropii cat mai mult de ei, pentru ca am inteles, abia acum, ca rudele iti pot fi si prieteni. Buni.

Tags: , , ,

Mic si/sau mare

Posted in Link-uri on August 14th, 2010 by EA

Da, stim deja ca unele fete tinere prefera barbatii mai in varsta pentru ceva stabilitate temporara. Dar cum se intampla invers? De ceva vreme ma bantuie o intrebare cel putin dubioasa.


La ce varsta simte o femeie nevoia de a avea langa ea, ca si partener, un barbat mai tanar? La 30, la 40, 50 sau 80 de ani? Si in functie de ce anume il alege si il accepta EA pe mai tanarul El sa-i fie alaturi?

Toate exemplele de mai jos se atribuie femeilor fara o relatie serioasa/casatorie.


Pe la 30 de ani probabil nu te-ai saturat inca de “copilarit” si mai vrei. Mai vrei viata de noapte, agitatie, discutii interminabile si stupide pe mess, festivalul sms-urilor in toiul noptii, porcarioarele pe care le faceai in adolescenta. Si cum barbatii de varsta ta au deja relatii serioase, daca nu sunt chiar insurati, apelezi la un “morcov tanar” gata oricand de treaba/distractie (eventual jumate-jumate la nota de plata). Ce daca te intreaba prietenii cum de nu l-au cunoscut pe fratele tau pana acum? Tu te simti bine, te distrezi, iti “faci viata”.


La 40 de ani treaba sta altfel cred. Satula de mers la teatru, gatit si dus copiii la scoala (in caz ca ai asa ceva), vrei sa-ti dovedesti ca inca mai esti femeie si ca inca mai poti trezi pasiuni tulburatoare. Si, ce-i drept, daca ai avut grija de aspectul tau fizic ai putea induce in eroare cativa nestiutori in ale lucrurilor lumesti/femeiesti. Pe banii tai, ca viata de student e greu.


La 50, fiind deja o doamna respectabila, probabil divortata si neajunsa (inca) la menopauza probabil iti mai cere corpul din cand in cand putina adrenalina. Aici deja e sigur pe banii tai si numai in locurile care iti plac tie, ca deja stii ce vrei de la viata si te respecti. Doar n-o sa iesiti la o pizza si un suc la jumate.


De la 60 de ani in sus n-am mai gasit nici un motiv. Poate doar extravaganta oferita de niste stripperi cu patratele la care ai tanjit toata viata. Sau pedofilia.


Dar cum trebuie sa fie omul ala in afara de cei 10-15-30 de ani in minus? Cauti ceva special la el sau doar “sufletul/suflul pur si cuminte al tineretii”? Pffff. Ma gandeam eu ca suna a utopie.

Il alegi dupa aspectul fizic sau dupa numarul de neuroni? Dupa masina pe care o conduce sau dupa faptul ca e corporatist? Se schimba in vreun fel criteriile de selectie odata cu varsta? Il vezi un posibil al 2-lea tata pentru copilul tau sau il folosesti in scopuri exclusiv proprii tie? Te intereseaza catusi de putin si parerea lui?

Singurul lucru la care cred eu ca nu se gandesc femeile astea este legat de viitorul acelor tineri. Desi nu cred ca le pasa.


Acum, alta intrebare. Daca se intampla sa gasesti cel putin interesant un barbat mai tanar in jurul varstei de 25-30 (ai tai) asta ce mai inseamna?

Ca o sa consumati o relatie fugara si superficiala, asa cum se intampla la varsta lui? Sau o sa se ridice el la nivelul tau incercand sa compenseze diferentele vizibile si o sa fie asa cum nu te asteptai?


Tema de gandire: Baieti versus Barbati.

Cine poate face mai mult rau si mai mult bine? E bine sa-l “cresti” tu pe el sau sa te modelezi tu? Asteptarile pot fi aceleasi? Care sunt si in ce consta diferentele si asemanarile?

Pana data viitoare…


Tags: , ,