Am suferit mult candva. Poate din prostie, poate din necunostinta, poate pentru ca mi-am ingaduit s-o fac. Greselile sunt parte intrinseca a vietii, dar ce conteaza e cum reactionezi in fata lor. Greselile sunt pretul pe care-l platim daca vrem sa traim intens. Daca ai facut greseli, chiar si grave, va exista intotdeauna o alta ocazie pentru tine. Esecul nu e caderea in sine, ci neputinta de a te ridica si de a o lua de la capat.

Greselile si esecurile ne arata ca nu stim nimic despre oameni, despre dragoste, despre viata. Nu intotdeauna principiile initiale sunt si corecte. Asa cum lumea evolueaza permanent, asa si noi ar trebui sa ne modelam gandirea dupa ea. Daca nu, observam ca devenim inapoiati.

Am gresit, si sunt sigura ca nu mereu a fost vina mea. Dar ce mai conteaza acum? Vremea a trecut, Timpul a inchis ranile, Varsta si-a trasat alte ganduri. Ca idee, toate frazele care incep cu “toate femeile…” sunt gresite. Prima oara cand Adam a avut ocazia, a dat vina pe femeie. Nu e mereu vina femeii, desi de cele mai multe ori, ea controleaza o relatie.

Ajunsesem fana a gandului ca “toti barbatii sunt niste porci”. Dar nu m-a ajutat la nimic. Sentimentul de neimplinire era inca prezent in mine. Asa ca m-am hotarat sa sterg cu buretele tot ce se intamplase, toate prin cate trecusem, toate epitetele dobandite de barbati in fata mea si sa iau fiecare om asa cum e. Asa cum ii spuneam unui prieten aseara, fiecare om are dreptul la prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. De ce sa judec viitorii dupa caracteristicile fostilor?

Fiecare om e unic. Fiecare om are parti bune, cat si rele. Nici un om nu se va schimba de mana altuia, ci din proprie dorinta de a o face. Nu exista oameni perfecti. Batalia consta in a gasi omul cu acele defecte pe care tu le poti accepta. Si invers. Pana la urma, sex-appeal-ul reprezinta 50% din ce ai si 50% din ce cred ceilalti ca ai. Eu daca vad 50% lucruri bune, imi pot imagina ca pe celelalte 50%  le voi putea suporta. Si cum asteptarile limitate produc efecte limitate, prefer sa nu am limite. Mai bine tot, decat nimic!

Nu-mi mai e frica de voi. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai cred ca toti barbatii sunt cum n-ar trebui sa fie. Sunt hotarata sa risc pentru a castiga. Voi radeti toti de mine ca sunt diferita; eu rad de voi ca sunteti toti la fel.

Nimeni nu-mi poate lua viitorul. Nimeni nu-mi poate lua ceva ce inca nu e al meu.

Nu trebuie sa cedez. Eu sunt tot ce am. Ca femeie nu am limite. Ca femeie, limitele mele sunt lumea intreaga.

Tie ti-e frica?

Fetisul este, conform DEX-ului, un lucru sau un obiect cu o putere speciala pentru o anumita persoana. Pentru mine, fetisul, este un lucru (stare, obiect, expresie) care ma excita al naibii de tare.

Mi-am descoperit acum cateva zile un nou fetis. Cel pentru barbatii care poarta ochelari. Am citit undeva ca asta ar fi un fashion fetis, ce-i drept, unul mai putin intalnit. WTF?

Sunt fascinata de ochelari. De vedere sau de soare, dar in special de vedere. Imediat ce vad un barbat cu ochelari, ochii mi se plimba dupa el mai ceva ca globul pamantesc invartindu-se. Mi se pare ca are un aer inteligent (desi poate e prost ca noaptea si chior, pe deasupra) si totusi o anume sensibilitate pe care instinctul matern ce zace in mine ar putea-o dispersa. Chiar n-am stat sa fac o analiza asupra barbatilor care poarta ochelari, dar cred ca dau impresia ca ar fi putin altfel. Adica mai elitisti, cumva. Adica, vezi Doamne, ei au citit mult la viata lor, au studiat, s-au chinuit cu exercitiile de matematica, fizica sau mai stiu eu ce. Cand, de fapt, ei poate s-au chinuit sa vada traducerea de la desene animate.

Si eu port ochelari de la 13 ani. Insa nu pentru ca as fi citit prea mult la varsta aia (m-am apucat serios pe la 18) ci din cauza calculatorului, a TV-ului si a prostului meu obicei de a tine capul inclinat cand scriu. Slava Domnului ca trebuie sa-i port doar in casa.

Ochelarii de soare sunt altceva. Astia sunt pe categorii, dar n-am chef sa fac vreo clasificare. Imi plac aia stil aviator. Si, de obicei, baietii care-i poarta sunt sexy. Chiar daca-s ceacari. Oricum nu se vede.

Aaa, imi plac si tocurile inalte. In picioarele mele. Pe trupul lui. :D

Voi ce fetisuri aveti?

Va povesteam acum cateva zile de BUTV.RO. BUTV este o televiziune online dedicata in special femeilor, insa nu-i neglijeaza nici pe barbati.

Femeia BUTV este frumoasa si desteapta. Are grija de aspectul ei, stie sa se distreze, iubeste arta, adora calatoriile si iesirile in oras.

Are intre 22 si 45 de ani, locuieste la oras si are venituri medii, mari si foarte mari.

Emisiunile sunt pe categorii: BU Beauty, BU Fashion, BU Life, BU Fun, BU Forum, BU Live.

Confident – emisiune in care se vorbeste despre relatii, cupluri, sex si viata sentimentala.

Event Boutique – mergem impreuna la cele mai importante evenimente mondene, vorbim cu oamenii momentului, petrecem, ne distram.

Hot Stuff – ultimele noutati, barfe si aparitii in presa.

Talkaccino – Vali si Adi cauta raspunsuri la intrebari incomode impreuna cu invitatele lor.

Body Tells – specialista noastra in comunicare te invata totul despre limbajul corpului.

Inside – ti-ai dorit sa afli ce se ascunde in mintea barbatilor? Afla acum secretele lor impreuna cu Vali si noua lui cucerire Ana (adica eu ).

Must Have – stim ca vrei sa fii la curent cu ultimele tendinte in moda – haine si accesorii si vrei sa cunosti creatori si manechine.

Cover Look – Imaginea ta conteaza. Fii frumoasa!

Better you -  cum corpul tau poate fii mai sanatos si poate arata foarte bine. Sanatate, diete, interviuri cu medici de specialitate, chirurgie plastica – intrebari si raspunsuri, cum ne mentinem in forma.

Daca te-ai plictisit sa butonezi aiurea televizorul, te asteptam pe BUTV.RO!

Sunt unii oameni carora li se face foame cand sunt in club. Nu stiu de ce, de plictiseala, de nevoie, de degeaba. Asa mi s-a intamplat si mie aseara. Cu putin ajutor am putut trimite pe cineva la McDonald`s, avand in vedere ca cel de la Romana era si non-stop si foarte aproape.

Gandind ca daca ii voi transmite comanda pe cale orala s-ar putea sa nu inteleaga, imi vine ideea sa-i scriu pe telefon. Si ia omul nostru telefonul si-si noteaza mai departe pe o hartie. Comanda MEA suna cam asa: nuggets de 6, sos dulce-acrisor; toast, dublucheese, hamburger, cartofi mari si sos sour. Trec 10 minute si vine baiatul mandru cu punga, astept sa se pregateasca un loc unde pot manca (ca sa nu le fac pofta tuturor celorlalti) si imediat o zbughesc cu punga subrat intr-un separeu.

Lesinata de foame incep sa insir pe masa bunatatile aburinde. Si din zambetul care parca imi pornea din urechi ma trezesc intr-o grimasa de nedescris. Comanda LUI arata asa: cartofi wedges, cartofi mari, dublucheese, sos sour si 6 sosuri dulci-acrisoare. Uitandu-ma pe masa ma bufneste rasul ala isteric si incerc sa-mi dau seama ce si-a imaginat omul ala ca voi face eu cu atatea sosuri si cu 2 portii de cartofi (diferite!).

El intelesese in loc de nuggets – wedges, in loc de 6 bucati – 6 sosuri, si restul nu mai conteaza.

Transmit din nou comanda, mananc dublucheese-ul si multi cartofi cu si mai mult sos dulce-acrisor si astept punga cu numarul 2. Punga care s-a dovedit a fi in regula.

Deci, daca are cineva nevoie de extra-sos, stiu eu pe cineva care iti aduce oricat! )))))))

Azi vorbesc despre femei. Despre femeile pacatoase, atat la propriu, cat si la figurat.

Femeile sunt oameni, deci gresesc. Isi fac singure pacate, pe care uneori nu le mai pot cara nici ele, daramite barbatii ce le stau de-a stanga. Femeile isi vad intotdeauna mai mult defectele decat calitatile, defecte pe care tin cu tot dinadinsul sa le faca evidente. Defectele care, de fapt, ar trebui ascunse. Dar nu, ele cu incapatanare isi enumera “prostiile” in ritm alert si, de cele mai multe ori, in cele mai nepotrivite situatii (P.S. Tocmai am filmat ceva de genul asta pentru butv.ro asa ca daca vreti sa-mi vedeti talentele actoricesti tine-ti ochii aproape ). Pe astea le-am putea numi pacatoase la figurat, pentru ca le turuie gura intr-una despre celulita, riduri si unghii rupte.

De ce facem noi asta, dragele mele? Pentru ca nu avem destula incredere in noi sau pentru ca simtim permanent nevoia de atentie, recunoastere si complimentare? Aici fiecare stie mai bine in ce categorie intra.

Mai exista un gen de femei pacatoase care n-au nici o legatura cu defectele. Si le stiu foarte bine, dar le mascheaza si mai bine. Sunt femeile care ar face orice sa tina un barbat langa ele. Eh, tocmai despre asta vreau sa vorbesc de fapt.

La ce metode si cate meschinarii poate face o femeie pentru a pastra un barbat?

Pai, sa vedem. Poate incerca varianta GOSPODINA care incearca sa demonstreze ca e buna la toate (spalat, calcat, gatit, cusut bla bla), nu stie decat sa faca piata si sa stea la barfa cu vecinele cat el e la munca. O alta poate incerca varianta EMO, in care fiecare cearta stupida se termina cu lesinuri, pumni de pastile si amenintari cu suicid. Ingenioasele pot adopta varianta GRAVIDA – iubitule o sa avem un copil (chiar daca nu e adevarat sau al lui). Si cea mai deplorabila metoda, PROASTA, caz in care ea chiar e proasta si ii accepta lui orice cacat.

Dar ce fac femeile disperate? Femeile care simt ca nu mai au nici o sansa, care vad ca relatia intr-adevar s-a terminat si ca nu mai e cale de impacare? Femeile astea fac vraji. Mi se pare cel mai pacatos lucru pe care-l poate face o femeie. Adica nu esti in stare sa-l faci fericit, atunci hai sa-l chinui.

Si incep ritualurile cu poze, fire de par si mai stiu eu ce dracu` or folosi, si incantatiile gen “Ac in flacara, ac de foc, patrunde-i gandurile, fa-l sa se perpeleasca si sa nu-si afle linistea pana cand inima lui se va intoarce la mine” (asta am gasit-o pe net si mi se pare fabuloasa). Si omul ala incepe sa se chinuie, sa fie depresiv, sa urasca toate femeile si s-o iubeasca numai pe ea.

Mda, BULLSHIT! Astea sunt niste cacaturi si tare bine imi pare de proastele care se lasa fraierite de Mama Caramida, Sufnita sau Blagoslovita pe mii de euro!!! Sunteti praf!

Astea, bineinteles, sunt pacatoase la propriu.

Dragelor, lasati dracu` defectele deoparte, fiti naturale si inlaturati orice gand privind farmecele, vrajile si bobii de porumb. Aia sunt numai pentru popcorn.

Sa fiti iubite!

Exista pe lumea asta multe feluri de relatii intre oameni. Exista personalitati diferite, moduri de exprimare diverse, trairi felurite. Exista fel de fel de sentimente ce pot fi impartasite intre 2 sau mai multi oameni, exista compromisuri, exista “eu las de la mine asta pentru el”, exista momente impreuna. Exista perioade.

Pe categorii de relatii treaba sta aproximativ la fel.

Exista cunoscuti, cei care se saluta respectuos cand se intalnesc. Ei cu Ele. Exista prieteni (amici, best friends bla bla), oameni care isi vorbesc despe absolut orice fara nici macar o vaga urma de jena. Ei cu Ele. Exista cupluri de oameni normali, care pot fi iubiti, soti, amanti. El cu Ea. Exista cupluri de gay si lesbi. Care, probabil, pot fi si ei iubiti, soti (in unele locuri de pe planeta), amanti. Ea cu Ea sau El cu El. Exista fuck buddies, relatie care se consuma pur sexual. Aici cred ca poate intra orice fel de “imbarligatura”, adica El cu Ea, El cu Ele, Ea cu Ei, El cu El, El cu Ei, Ea cu Ele etc (combinari de 2 luate cate n, parca).

Dar cum se numesc 2 oameni, un El si o Ea, care au pasiuni si activitati comune, oameni care se plac, se imbratiseaza, se saruta…si atat??! Am stat si m-am gandit ce fel de denumire ar trebui sa poarte o asemenea relatie. Ceva indeajuns de senzual si tandru si suficient de apropiat. Deci, fucking friends.

E ok asa, suna bine?

Update: poate nu m-ati inteles. Ideea de cuplu implica si sexul ca si activitate. In exemplul nostru nu exista. Deci, ramane cuplu?

Si daca tot vorbim de relatii, iata parcursul unei relatii:

Ce reprezinta lucrurile misto pentru omenire? Imposibil de zis. Dar care sunt lucrurile importante pentru fiecare om in parte e mai usor de aflat.

Pentru unii poate e misto sa iasa in fiecare seara in club, sa-si arate masina de fite pe care tocmai au primit-o, sa agoniseasca cat mai multi bani pe care sa-i cheltuie in vacante scumpe, sa-si agate de brat cate un accesoriu bine “pompat”. Altii apreciaza prietenii pe care-i au, cultura si educatia si manierele, se multumesc cu un gratar facut la repezeala duminica, si nu sunt ahtiati dupa opulenta si extravaganta.

Am fost aseara la stand-up la Silver Church. Am lesinat de ras; lucru pe care nu-l mai patisem demult. Am aplaudat, m-am bucurat de fiecare secunda pe care am petrecut-o acolo si am apreciat fiecare om care a avut curajul sa se urce pe scena si sa ne faca pe noi sa radem (toti niste profesionisti de altfel – Dan Badea, Bobonete, Radu Isac, Cosmin Natanticu etc). Ei, pentru mine, sunt importanti si sunt oameni misto.

Azi trebuia sa merg la teatru, dar recunosc, mi-a fost lene sa ma dau jos din pat. O sa vad piesa data viitoare cand se va juca.

Maine vreau sa merg la film si saptamana viitoare o sa iau toate muzeele la picior.

E important sa faci lucruri care iti provoaca placere, dar si mai important e sa gasesti persoanele cu care sa le faci si care sa le aprecieze cam in aceeasi masura ca si tine.

Iar, dupa ceva timp, am ajuns la concluzia ca cel mai bine mi-e singura. Singura imi fac mai putin rau decat mi-ar face o relatie, eventual esuata din start. Not everybody needs a copilot!

N-am nici o problema in a coabita ca cucu`, adica eu cu catelul. Am inteles ca-mi pot infrumuseta viata si fara ajutor, am o groaza de prieteni, am o multime de posibilitati pe care le-am tinut ingropate pana acum. De ce sa ma complic cand si asa n-am suficient timp nici pentru mine?

Cu psihicul stau bine, deci n-am nevoie nici de sustinere, fie ea emotionala sau financiara. Prioritati in fata unei relatii sunt cu carul; trebuie sa termin scoala, sa ma intretin, sa-i ajut pe ai mei, sa-mi fac toate poftele. I will be engaged with my career (when it will be a serious one); and it also can bring me a ring

Tocmai de-aia m-am hotarat sa intru intr-o perioada de abstinenta totala. Atat mentala, cat si fizica. Vreau sa vad cat pot sa rezist. Da, o sa spuneti ca sunt nebuna, frustrata sau mai stiu eu cum. Dar am indobitocirea de a-mi testa limitele ASTEA.

Ce daca la viitoarea nunta la care voi fi invitata nu voi avea partener, n-am avut la nici una de pana acum, deci nu va fi atat de neobisnuit. Ce daca n-am un motiv de sarbatoare in plus pe an? Ce daca la statusul meu o sa scrie mereu single? Ce daca n-am pe cine sa iau de la club cand e beat? Ce daca voi fi perceputa mereu ca unica, singura, burlaca?

Ce ziceti, pot?

A house is not a home when I`m alone here….

Asta cam asa e. Nu cred ca e destul sa ai o casa a ta, asa cum ti-ai visat-o mereu daca esti tu singur intre toti peretii aia. Poti sa-ti pui seminee in fiecare camera si tot nu vei simti caldura unui camin. De ce? Pai caldura trebuie sa vina din tine, din bucuria de a imparti cu altcineva. Putina caldura de la tine cu putina de la celalalt si casa aia o sa fie un foc permanent.

Dar cand te intorci acasa peretii sunt reci si aerul greu de respirat pentru ca n-a avut cine sa-l incalzeasca in lipsa ta. Ar trebui sa respiri cat pentru doi ca sa ai parte de putina caldura si asta e prea mult pentru un om.

Chiar daca mai ai obiceiul sa vorbesti singur prin casa doar ca sa-ti imaginezi ca nu esti singur, in final, frigul e acelasi si-ti crapa oasele intr-o secunda de “trezie”. Renel-ul nu te ajuta prea tare, mai ales ca a inceput sa adie un vanticel de primavara pe afara. Macar te mai amageai putin. Si uite asa sufletul ti-e reumatic pana-n strafunduri, ingheata totul in jurul sau si pana si flacara olimpica din tine isi va da duhul la un moment dat. Cu frigul nu e de joaca!

O casa nu e neaparat un camin…Dar asteapta cuminte momentul in care nici un calorifer, centrala sau raza de soare nu vor mai fi necesare pentru incalzirea interiorului sau…si al tau…

Lumea in care traiesc nu inceteaza sa ma surprinda in fiecare zi. “Sufar” aproape zilnic cate un soc mai mult sau mai putin puternic. Stiam deja ca lumea e rea, ca fetele sunt invidioase, ca barbatii sunt niste nenorociti, la fel cum stiam si ca lumea se drogheaza. E un obicei pe care nu-l suport si numai simplele discutii legate de subiect imi strica dispozitia, dar stiu ca nu pot face nimic pentru a-l opri decat militarea voluntara anti.

Nu stiu daca am mai povestit deci daca ma repet imi cer scuze.

Am stat toata viata in Dristor. Aici am copilarit, aici am fost la scoala, aici va fi “acasa” intotdeauna pentru mine.

Acum 10 ani acest cartier era supranumit “capitala drogurilor” datorita numarului mare de dealeari si consumatori. Gaseai seringi sub orice pervaz de la parter, orice aerisire sau prin orice gradina din jurul blocurilor (si nu exagerez cu nimic). S-a nimerit ca o parte din ei sa-mi fie vecini si prieteni de joaca (in momentele lor de luciditate). Am crescut cu ei si vazand de multe ori partile neplacute ale acestei “boli” n-am avut niciodata curiozitatea de a incerca sa-i urmez. O fetita de 12 ani care isi freaca prietena, intrata in sevraj, pe galmele de pe brate nu va putea suporta niciodata drogurile. Cel putin mie asa mi s-a intamplat.

N-am incercat nici un fel de drog, nici macar marijuana oricate polemici as fi auzit cum ca “e naturala”, “e chiar buna”, “se fac medicamente din ea”. Povestile cu dragoni iesind din toaleta si biscuiti argintii ma amuzau, dar atat.  Am negat orice fel de afirmatie. Creierul si vointa mea erau setate demult pe NU; eram fetita care-l luase pe NU in brate.

Revenind in zilele noastre, socul imi revine in amintire mai puternic decat oricand. In ultimul an am patit 3 intamplari care m-au dat peste cap.

Prima, asta-vara, la club. Ma intalnesc la baie cu o fosta colega de munca si o prietena de-a ei. Coada mare, imposibil de asteptat. Ne hotaram sa “traversam” catre padurea de vis-a-vis unde fetele ma intampina cu o sticluta. Una imi intinde o paleta cu un praf alb si ma intreaba daca vreau. Prima reactie: am zis “nu, multumesc” (bunul-simt il am oricand la mine) si luat-o la fuga. Panica.

A doua, saptamana trecuta. In club, altul de data asta, un fel de after hours. Stateam pe canapea cu prietena mea vorbind despre niste girly stuff. Maxim de obosita cascam intr-una, tocmai terminasem munca cu cateva ore inainte. Trebuia sa  dorm demult. Vine un baiat care ma intreaba daca nu vreau ceva ca sa-mi treaca somnul.

-”Ce sa vreau?”

-”Pai iti dau niste cox.”

-”Ce dracu` e aia?” – eu aici ma gandeam deja la revista aia cu masini si nu intelegeam cu ce m-ar putea trezi o revista…

-”Cocaina.”

-”Nu, multumesc.”

Ne-am ridicat amandoua si am plecat catre casa. Eram extrem de nervoasa.

A treia, aseara. Un alt club. Ma intalnesc cu o alta fosta colega de munca. Alta decat cea de la prima intamplare. Dansam, facem poze bla bla. Vine la un moment dat, foarte senina si ma intreaba:

-”Nu vrei sa tragi ceva ca ma gandeam sa te invit la baie?”

Ma uit la ea si-i spun:

-”Nu multumesc. Nu am obiceiuri de-astea.”

Foarte uimita ma priveste si-i scapa un:

-”Aaa, NU???”

Moment in care stau si ma gandesc: ma da` scrie pe fata mea “vreau sa trag ceva”? Ce dracu` v-a apucat pe toti?

Spun cuminte Nu si ma intorc la prietenul meu (paharul cu vodca si suc de mere) si dansul meu nebun de la ora 3 dimineata.

Intamplari de genul asta ma dau peste cap, imi strica orice chef si ma fac irascibila.

In final, e alegerea fiecaruia cum isi traieste viata. Eu nu pot sa spun decat atat: SPUNETI NU DROGURILOR!

« Newer Posts — Older Posts »