Scriu iar (?)

 

 

 

 

 

 

 

Si uite-ma intr-o postura in care nu ma asteptam sa fiu prea curand. Scriind.

Deodata mi-a venit cheful, din nou m-am trezit noaptea mazgalind fraze aleatorii pe hartie. Inca foarte stangaci, incerc sa-mi amintesc cum se face. Cum construiesti un text? Cum incepi si unde termini? Cate s-au mai schimbat in limba romana de cand ai scris, Ana, utima oara?

Si, cel mai important, ce te-a facut sa te reapuci?

O sa le analizez usor pe toate, insa e clar ca imi ies cuvintele in valuri; valuri pe care nu pot si nu vreau sa le opresc. Uitasem cat de bine e sa-ti golesti mintea de toate bazaconiile adunate in timp, gandurii mii fara nicio noima, gramezi de litere adunate vraf una peste alta. Ce lucru minunat sa poti sa faci curatenie in ganduri, sa decizi ce vrei sa pastrezi numai pentru tine si ce sa dai afara, impachetat frumos cu fundulite colorate.

Cred ca scriu atunci cand praful s-a pus in strat gros peste ganduri. Asa cum un calculator cere update si defrag, asa probabil si mintea iti cere sa intri si sa stergi praful de prin sertare si sa mai faci niste loc. E ca o arhivare atenta a tot ce ai in downloads, in care muti tot ce e important si personal in storage si restul le pui in recycle bin. Dar toti stim ca din recycle bin mai pastrezi cate ceva; alea devin posturi intr-un blog – nu atat de personale incat sa simti ca te tradezi, suficient de importante incat sa nu le pierzi.

 

Ma duc sa arhivez niste ganduri…da-mi timp.

Leave a Reply