Am avut mereu impresia ca am o voce nasoala. Si nu m-am inselat.

Mica fiind, ma inregistram pe telefonul mobil ca sa-mi dau seama ce aud cei din jurul meu. Si ma oripilam de fiecare data. Adica, cum dracu` de pot astia sa ma suporte cu asa o voce??

Stiu ca vocea pe care o aud eu nu e aceeasi cu cea pe care o aude restul lumii. Si nu pot sa inteleg de unde atata diferenta???

Am ajuns sa realizez asta si mai tare de cand lucrez la Inside. Cu fiecare episod ce apare ma minunez tot mai tare de vocea mea. E subtire, pitigaiata si extrem de enervanta. Si cand te gandesti ca am incercat sa si cant )))) Cred ca eram nebuna

Eh, asta e; nimeni nu-i perfect )))))))

De azi am sa va vorbesc de sus…9,66 la dizertatie

)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Do we look alike?

Love you, bro`!

Am suferit mult candva. Poate din prostie, poate din necunostinta, poate pentru ca mi-am ingaduit s-o fac. Greselile sunt parte intrinseca a vietii, dar ce conteaza e cum reactionezi in fata lor. Greselile sunt pretul pe care-l platim daca vrem sa traim intens. Daca ai facut greseli, chiar si grave, va exista intotdeauna o alta ocazie pentru tine. Esecul nu e caderea in sine, ci neputinta de a te ridica si de a o lua de la capat.

Greselile si esecurile ne arata ca nu stim nimic despre oameni, despre dragoste, despre viata. Nu intotdeauna principiile initiale sunt si corecte. Asa cum lumea evolueaza permanent, asa si noi ar trebui sa ne modelam gandirea dupa ea. Daca nu, observam ca devenim inapoiati.

Am gresit, si sunt sigura ca nu mereu a fost vina mea. Dar ce mai conteaza acum? Vremea a trecut, Timpul a inchis ranile, Varsta si-a trasat alte ganduri. Ca idee, toate frazele care incep cu “toate femeile…” sunt gresite. Prima oara cand Adam a avut ocazia, a dat vina pe femeie. Nu e mereu vina femeii, desi de cele mai multe ori, ea controleaza o relatie.

Ajunsesem fana a gandului ca “toti barbatii sunt niste porci”. Dar nu m-a ajutat la nimic. Sentimentul de neimplinire era inca prezent in mine. Asa ca m-am hotarat sa sterg cu buretele tot ce se intamplase, toate prin cate trecusem, toate epitetele dobandite de barbati in fata mea si sa iau fiecare om asa cum e. Asa cum ii spuneam unui prieten aseara, fiecare om are dreptul la prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. De ce sa judec viitorii dupa caracteristicile fostilor?

Fiecare om e unic. Fiecare om are parti bune, cat si rele. Nici un om nu se va schimba de mana altuia, ci din proprie dorinta de a o face. Nu exista oameni perfecti. Batalia consta in a gasi omul cu acele defecte pe care tu le poti accepta. Si invers. Pana la urma, sex-appeal-ul reprezinta 50% din ce ai si 50% din ce cred ceilalti ca ai. Eu daca vad 50% lucruri bune, imi pot imagina ca pe celelalte 50%  le voi putea suporta. Si cum asteptarile limitate produc efecte limitate, prefer sa nu am limite. Mai bine tot, decat nimic!

Nu-mi mai e frica de voi. Nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai cred ca toti barbatii sunt cum n-ar trebui sa fie. Sunt hotarata sa risc pentru a castiga. Voi radeti toti de mine ca sunt diferita; eu rad de voi ca sunteti toti la fel.

Nimeni nu-mi poate lua viitorul. Nimeni nu-mi poate lua ceva ce inca nu e al meu.

Nu trebuie sa cedez. Eu sunt tot ce am. Ca femeie nu am limite. Ca femeie, limitele mele sunt lumea intreaga.

Tie ti-e frica?

Fetisul este, conform DEX-ului, un lucru sau un obiect cu o putere speciala pentru o anumita persoana. Pentru mine, fetisul, este un lucru (stare, obiect, expresie) care ma excita al naibii de tare.

Mi-am descoperit acum cateva zile un nou fetis. Cel pentru barbatii care poarta ochelari. Am citit undeva ca asta ar fi un fashion fetis, ce-i drept, unul mai putin intalnit. WTF?

Sunt fascinata de ochelari. De vedere sau de soare, dar in special de vedere. Imediat ce vad un barbat cu ochelari, ochii mi se plimba dupa el mai ceva ca globul pamantesc invartindu-se. Mi se pare ca are un aer inteligent (desi poate e prost ca noaptea si chior, pe deasupra) si totusi o anume sensibilitate pe care instinctul matern ce zace in mine ar putea-o dispersa. Chiar n-am stat sa fac o analiza asupra barbatilor care poarta ochelari, dar cred ca dau impresia ca ar fi putin altfel. Adica mai elitisti, cumva. Adica, vezi Doamne, ei au citit mult la viata lor, au studiat, s-au chinuit cu exercitiile de matematica, fizica sau mai stiu eu ce. Cand, de fapt, ei poate s-au chinuit sa vada traducerea de la desene animate.

Si eu port ochelari de la 13 ani. Insa nu pentru ca as fi citit prea mult la varsta aia (m-am apucat serios pe la 18) ci din cauza calculatorului, a TV-ului si a prostului meu obicei de a tine capul inclinat cand scriu. Slava Domnului ca trebuie sa-i port doar in casa.

Ochelarii de soare sunt altceva. Astia sunt pe categorii, dar n-am chef sa fac vreo clasificare. Imi plac aia stil aviator. Si, de obicei, baietii care-i poarta sunt sexy. Chiar daca-s ceacari. Oricum nu se vede.

Aaa, imi plac si tocurile inalte. In picioarele mele. Pe trupul lui. :D

Voi ce fetisuri aveti?