I have only one wing left

Lume urata. Mizerie. Confuz.


Sunt povesti, frumoase ce-i drept, care ne poarta pe drumurile intortocheate ale dragostei. Povesti care ne spun ca oamenii sunt lasati pe pamant ca sa traiasca in pereche, cate doi, sa-si faca un viitor, sa urmeze legile (scrise sau nescrise) ale naturii, ale firii, ale societatii, sa procreeze, etc etc Povesti care ne invata cum sa iubim, cum sa il acceptam mai usor pe cel de langa noi, cum sa ne comportam intr-o relatie, cum sa facem tot ce sta in puterile noastre pentru a avea o viata linistita si frumoasa. De asemenea sunt povesti care ne relateaza cum ca oamenii ar fi ingeri, fiecare avand o singura aripa si la intalnirea cu un altul formeaza un cuplu ce poate usor sa zboare spre fericire.


Si daca ma trezesc eu acum sa spun ca exista oameni creati sa existe singuri? Ar fi ceva socant? Adica oameni, cu o singura aripa, oameni care nu pot zbura. Oameni care se chinuie, se taraie prin viata, oameni care incearca la anumite intervale de timp sa-si gaseasca aripa-pereche si, negasind-o, realizeaza ca viata in doi pur si simplu nu e facuta pentru ei.


Cu buzele stranse, cu ochii inchisi, cu sufletul incrancenat ma intorc si plec. Sunt lucruri in viata peste care nu pot sa trec, sau mai bine zis n-am invatat inca sa le ignor. Nu pot. Nu vad nici un motiv pentru care le-as accepta. De ce sa inchid ochii si sa tac daca imi vine sa tip?

Am crezut cu tarie ca mi-am gasit aripa-pereche, cea mai buna din ultimul timp si totusi orgoliul a iesit din cutiuta si si-a facut naravul. Aripa, dupa ce ca e singura pe care o mai am, mi-e acum franta. Mi-o reteaza raul exact atunci cand am cea ai mare nevoie de ea. Era momentul meu, era timpul sa zbor, sa-mi iau avant spre fericirea nemarginita, sa ma bucur sa iubesc. Era cazul. Dar s-a dus.



Sunt din nou singura, cu tot cu aripa mea cea ranita; mi-o oblojesc, imi ling ranile si o sa pornesc spre mai departe.

Tags: ,

3 Responses to “I have only one wing left”

  1. simona Says:

    Nu draga mea,nu e vine ta.Incerca sa nu iti pierzi speranta .Meriti ceva mai bun.Promisiuni multi fac,telefoane ,mesaje asta pana isi ating scopul.Cuvinte frumoase sunt multe ,faptele conteaza!!!!!!!!!!

  2. pfff Says:

    Ba da, e vina ta. De fapt asta e si chestia care te mancina, care nu te lasa sa mergi mai departe.Si pana nu vei fi iertata de altcineva nu vei putea sa te ierti nici pe tine.Vei refuza oricum sa gandesti asa ceva,tu nu gresesti niciodata,NU?Nu raspunde,tot nu te ascult.

  3. Fara aripi Says:

    Sunt povesti, frumoase ce-i drept, care ne poarta pe drumurile intortocheate ale dragostei… Povesti care ne formeaza inca de mici o imagine a dragostei, precum cea din basme dar ignora esentialul: fiecare calatorie este unica. Drumul tau, drumul meu si a multora include cateva opriri, ocoluri, tamponari, ameteli, , si semne de stop peste care noi, cei ce contestam tot, trecem cu viteza si mai mare.

    Diferenta consta in felul in care privesti lucrurile. Perspectiva ta este cea de resemnare, recunoastere a unei conditii (oameni cu o singura aripa care nu pot zbura) si inveninare treptata a propriului suflet desi probabil nu ti se poate atribui vreo vina in mod direct pentru faptul ca nu ai o aripa pereche.

    Cred ca e mai bine sa ii permiti vietii sa te surprinda. Eu nu sunt genul de persoana care se lasa purtat de val prea des. De la zodie pana la tot ce am invatat despre mine am tras concluzia ca analizez mult prea mult, sunt critic si de multe ori cu trasaturi de dictator. E clar ca oricine e in preajma mea trebuie sa indure multe pana ajunge la partea buna. Asa ca momentan consider ca am o singura aripa la care as renunta fara ezitare pentru cineva care e dispus sa mearga in loc sa zboare. Nu ma intereseaza sa traiesc un basm caci e clar ca lumea din jurul meu nu face parte din categoria “Palatului de Clestar”. Imi voi crea lumea mea alaturi de cine merita. Voi zbura, inota sau pur si simplu intinde alaturi de aceasta fata care probabil nu are aripi. Si de ce sunt sigur ca exista?.. Pai nu sunt! Dar sunt sigur ca asteptarea face parte din drum.

    Am senzatia ca sunt prea optimist si randurile astea par scrise de o persoana naiva. Pe masura ce recitesc imi dau seama ca as putea sa par pueril dar in ultima vreme chiar am descoperit ca daca zic ca e bine, chiar poate sa fie.
    Poate e surprinzator dar singur mi-e bine. Stiu ca daca nu sunt cu cineva e din cauza ca sunt un nesuferit, inteleg asta si o accept. Iar cand o accepta si altcineva… Atunci nu mai am nevoie de aripa mea

Leave a Reply