Dupa ce mi-am renovat casa, dupa ce am trecut prin toate chinurile si focurile alergaturii, ale miilor de alegeri, de indoieli si decizii, dupa ce am avut timp sa ma obisnuiesc cu ce a iesit, am realizat ca este asa cum mi-am dorit; desi schimbari am sa fac probabil permanent (pentru ca e distractiv, e un mod bun de a-ti consuma energia si de a-ti folosi imaginatia productiv).

Ma gandesc din ce in ce mai des la amenajarea diferitor case, in principal, si locuri, in general. Diverse arhitecturi, diverse culori, aranjarea spatiilor, forme, umbre, necesitati si cam orice altceva ce poate tine de amenajare. Cred ca mi-as dori foarte tare sa lucrez in domeniu, pentru ca tot procesul prin care am trecut mi-a placut la nebunie. Desi nu am gasit mereu ce mi-am dorit, frenezia amenajarii mi-a umplut calendarul celor 2 luni.

Singurul lucru care ma trage putin inapoi ar fi faptul ca nu am nici un fel de background, in afara de imaginatie si idei inovatoare, ciudate, dar extrem de utile. Foarte ciudat mi s-a parut faptul ca uitandu-ma atata vreme prin multe reviste de specialitate n-am gasit mare lucru care sa-mi atraga privirea sau sa ma tina in loc vreun pic de la deciziile mele. Revistele astea mi se pare ca inoculeaza ideea de casa perfecta, dar inainte de construirea ei. Pentru ca n-am vazut nimic legat de organizarea eficienta a spatiilor de depozitare, nimic despre castigarea unui spatiu cat mai mare fara a renunta la chestii necesare, aranjarea luminilor, a culorilor etc, lucruri foarte importante in amenajarea/reamenajarea apartamentelor (pentru ca cei mai multi dintre noi, nu-i asa?, nu avem parte de privilegiul unei case pe pamant). Asa ca, transformarea unui simplu apartament intr-o idee, macar utopica, de casuta ar fi un subiect interesant de vazut prin paginile respectivelor publicatii. Zic…

Cautand de google niste cursuri specializate pe care sa le pot urma am gasit oferta celor de la Eurocor, am luat si lectia demonstrativa si pare ok. Daca stie cineva ceva despre ei, daca sunt seriosi ori ba, va rog sa-mi spuneti si mie. Ca sunt destul de hotarata sa ma apuc si as muri de ciuda daca mi-as lua vreo teapa.

Pana atunci, visele isi continua reprezentarea, schitele prind contur si ideile raman notate undeva intr-un coltisor de minte.

Mi-am dat seama ca nu mi-am tatuat notele muzicale degeaba.

Sunt ca o partitura, am multe insiruiri de linii, spatii goale pe care mereu apar alte si alte ritmuri.

Cant cu propriile-mi vorbe, vibrez prin propriile-mi simtiri, transmit tot atata emotie si caldura pe cat simt la randu-mi.

Sunt singurul autor, compozitor si scriitor, toate in acelasi timp sau pe rand. Imi asez fiecare nota in rand, fiecare pagina la locul ei, fiecare cantec mergand, in final, catre cineva.

Sunt sigura ca fiecare dintre voi a incercat, macar o data sau macar in gand, sa-si asterne oranduirea de cuvinte, mai pline de talc sau fara nici o noima, linia melodica indusa de suflet. Intrebarea este insa: cati din voi au curaj sa faca din poezia/cantecul lor o capodopera? Cati aratati lumii ca “romanul s-a nascut poet”?

Nu mi-e teama si nici rusine sa-mi arat creatiile oamenilor. Si nu o fac pentru vreun strop de apreciere, ci din pura placere de a impartasi. Imi dezvlui melodiile care-mi conduc pasii, poeziile care ma invata sa traiesc si cartile din care invat sa gandesc.

Fie ca azi iese un ritm de hip-hop, r&b sau soul, maine va fi sigur funk sau techno si, mai mult ca sigur, ieri a fost un veritabil tango. In fiecare zi ritmul se schimba pentru ca nici o zi nu seamana cu urmatoarea si, cu atat mai putin, cu precedenta. In fiecare zi invatam ceva nou, ceva pe care sa-l putem integra in noi. Un singur, infim eveniment schimba playlist-ul.

Zbucium, pasiune, durere, fericire, plans, ras, agitatie, ambitie…tot ce vrei poti gasi intr-u cantec.

Sufletul tau ce canta acum?

Al meu canta asta:

Citeste asta:

Noi nu ne-am ingropat iubirea

Intr-un intins adanc de apa,

Nici in pamant n-am coborat-o;

Iubirea noastra n-are groapa…

Prea ne-a-nfratit cu nenorocul

Si prea ne-a fost nemilostiva,

Ca doi talhari in miez de noapte

Ne-o schingiuiram deopotriva.

Parea ca printre nouri negri

Spre iad s-a fost deschis o poarta,

Cand brate rosii de vapaie

Ne-ncolaceau frumoasa moarta.

Pe rug ni s-a topit in flacari

Si ca sa nu invie iara,

I-am spulberat in vant cenusa

In largul drumului de tara…

De-atunci blestemul ei ne paste,

Vecinul nu mai vrea sa-i moara

Pe veci din praful de pe uliti

Ne otraveste-a doua oara.

Octavian Goga

Si asta: Emile Zola – O pagina de dragoste