Analiza

N-am mai scris demult. Am stat, am analizat perspectivele, m-am gandit la toate posibilitatile, am revazut cu ochii mintii locuri si am auzit in ecou-mi intim declaratii ale vremii trecute.


Recunosc, cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o ocupandu-ma de renovarea casutei mele. Adica un inceput plin de moloz, demolari si tone de praf; o continuare materializata in reconstructie, instalare, vopsire, lipire si alte procese necunoscute mie (dar deprinse intre timp); si un final destinat finisarii, mobilarii si accesorizarii spatiului. Mare bataie de cap, multi nervi tocati si o roaba de bani; daca nu stai bine cu echilibrul psihic, nu te apuca!


Revenind, am nevoie de tine. Unde esti?
Nu ca te-as avea mereu aproape – nici nu-mi permit sa pretind acest lucru sfant – dar nici atunci cand te vreau langa mine nu esti acolo.
E oare vreo clipa in care te gandesti cu adevarat la mine? La ce simt eu, daca mi-e bine, daca am nevoie de ceva…sau de tine, de noi…


Legatura asta stransa chiar e iubire?
Sau poate obisnuinta? Convenabilitate? Ori doar ne folosim unul de altul? Ne mintim ca ne e bine asa sau chiar e adevarat?


Ce cauti? Ce vreau?
Ne impletim vietile in cel mai sinuos si dulce mod cu putinta. Iubirea dintre 2 persoane e un act necesar, insa nu e un act de posesiune. Nu trebuie sa stapanesc ceva sau pe cineva pentru a ma completa. Iubirea adevarata e un izvor de libertate. Pacat ca nu am realizat asta mai devreme; dar mai bine mai tarziu decat niciodata.


Te iubesc?
Nefiind foarte practic sa-ti tii inima ascunsa, o lasi in interiorul tau, acolo unde functioneaza cel mai bine si asa se naste eternul “te iubesc!”. Gasind o cantitate mare de suflet acolo este singurul lucru ce face acel loc mai atractiv decat un altul. Si asa ‘te iubesc”-ul devine reciproc. Nu poti sa spui ca a fost o decizie luata cu surle, trambite si sunete de trompeta. Destinul s-a facut cunoscut in liniste, lipindu-ne unul de altul aproape pe nesimite.


A fost? E bine…
Mai demult incercam sa ma modelez intr-un anume fel, un “fel” ce nu ma definea, nu mi-era natural si drept urmare nu avea rezultatele dorite. Cred ca nu eram destul de concreta. Schimbarea mea a intervenit in momentul in care m-am transformat in ceea ce sunt; nu in ceea ce incercam sa fiu. Degajata, realista, indragostita, rasfatata…intr-un cuvant – vie! Dornica de viata, asa cum e ea, de experiente mereu noi, de lucruri mici care te fac sa te simti mare. Aspir la ceva ce nu pot numi sau descrie, dar nu e mai putin real doar pentru ca nu-l pot capta in cuvinte.


Tie…nu?
Mi-e dor de mor, vreau, visez, doresc, astept…

Tags: , ,

9 Responses to “Analiza”

  1. Jamilla Says:

    de-ai sti cat de cunoscuta imi e aceasta senzatie de dor, care ajunge sa devina durere fizica…!!!! sunt aici, ma gandecs la tine, Ana. Daca EL nu stie sa aprecieze, inseamna ca a avut prea mult.

  2. Exceptiul Says:

    si daca ti-as spune ca nu esti singura..

    Welcome back!

  3. Cristian Says:

    Ți-ai luat casă? 🙂

  4. Michelle Says:

    Iti urez un simplu”Craciun Fericit!”Pentru ca este mai presus de orice!>:D <

  5. whisper Says:

    Craciun fericit alaturi de cei dragi…fie ca bucuria acestei sarbatori sa-ti patrunda in casa iar linistea sa coboare asupra ta!

  6. EA Says:

    @Jamilla: nimic nu mai conteaza…
    @Exceptiul: te-a dezamagit lumea asta cruda? capul sus!
    @Cristian: nu.e aceeasi, dar in hainute noi.
    @all: Sarbatori Fericite si voua si tot ce va doriti al vostru sa fie in Noul An!

  7. Vlad Says:

    Am venit!

  8. Vlad Says:

    uuu urmeaza @Vlad.. looking forward to read it 🙂

  9. Jamilla Says:

    ba da, ana, totul conteaza. In primul rand tu pt tine, sufletul, viata, casa ta, ai tai, nu in ordinea asta. Dar in primul si in primul rand, tu. mergi odata mai departe, fara sa te uiti in urma, ai curaj sa te vindeci!!!

Leave a Reply