Dor, printre altele



Printre atatea lucruri frumoase care mi se intampla aproape in fiecare zi, printre razele deja molatece ale soarelui, printre zile amestecate succesiv cu nopti, exista ceva ce revine permanent, e sentimentul astringent de anxietate.


Acasa, azi, in cea mai apasatoare singuratate parca din toate,  ma gandesc la EL.

EL, la acel EL. EL, singurul in fata caruia ma topesc, EL care ma face sa tremur cand ma saruta, EL care ma face sa ma simt femeie, EL care ma mangaie si ma alinta. EL, care e cap de lista la capitolul TE IUBESC…Amintitri cu si despre EL.


De EL mi-e dor. Desi ma mint adesea ca l-am uitat, ca am trecut peste episodul asta, ca sunt puternica, ca pot…BULLSHIT! Amintiri cu si despre EL revin.


Ma invadeaza, ma cutremura, ma chinuie. Incet si demonic, sufletul il cheama, si-l doreste, tanjeste. Si desi nimeni si nimic nu ma poate face sa ma simt inferioara fara consimtamantul meu, in mometele astea ma simt cel mai mic om din lume privindu-ma in oglinda prin ochii copilului ce am fost candva. Existenta nu mi-e justificata prin prisma unui barbat, ci prin relatia profunda pe care o am cu mine insami. Dar dorul…imi reaminsteste…


Cateva batalii le-am pierdut sau m-am predat, nu stiu inca sigur, dar pana la finalul razboiului mai e. Uneori trebuie sa te salvezi de mai multe ori intr-o lupta ca sa o poti castiga; sau poate alteori e mai rau s-o castigi decat s-o fi pierdut. Probabil asa, prin durerea de a-l parasi pe cel iubit, voi putea incepe preludiul de a ma cunoaste pe mine si pe ceilalti; ma pot afunda in adancul meu si pot descoperi ca am exact acele lucruri pe care mi le doresc atat de arzator.


Rana perpetuua cauzata de “durerea iubirii” se incearca a fi vindecata fara intrerupere. Prin dorinta de a face bine celor din jur, de a-i ajuta pe ceilalti sa-si rezolve problemele, sa treaca peste momentele grele; vrem de fapt sa ne ajutam pe noi insine. Si asa, speranta, ca o pasare ce se odihneste in sufletele noastre, isi incepe nesfarsita melodie fara versuri. Pana la urma, fericirea e rezultatul eforturilor noastre, ale fiecaruia, de a-i face pe ceilalti fericiti.

Ce caut? Nici eu nu stiu, dar daca n-as fi sigura ca exista un raspuns nu l-as mai cauta. Ce sunt? Nimic. Ce pot fi? Tot.


Nu ma compar cu nimeni pentru ca stiu ca sunt unica in toata lumea asta. Imi las propriile urme in zapada si in viata. Si totusi, cea mai mare problema a noastra, barbati si femei, nu e adaptarea la nou, ci dezobisnuinta de a lasa in urma ce stim deja. Odata  ce ai cunoscut furtuna, linistea te plictiseste. Nu realizam ca viitorul e facut din acelasi material ca si prezentul si incercam prosteste sa-l cladim pe amintiri si evenimente din trecut.


Revenind la lupta apriga a dragostei, cred ca, in final, voi prefera sa raman ranita, captiva intr-o lume imaginara, sclava a propriilor amintiri decat sa merg mereu cu armura pusa, ca acum. Imi pastrez amintirile bune, dar traiesc pentru azi si memoriile le tin departe.


Pentru EL imi continui viata, in asteptare incerc sa ma asez pe o canapea si sa uit macar pentru cateva momente ca nu e langa mine. Cu speranta ca poate va veni, incet, de undeva din spate, si se va aseza langa…Dar visul se spulbera intotdeauna dimineata cand ajung acasa la fel de singura cum am plecat.

le-gagaa-017

Dorul doare…

Tags: , , ,

8 Responses to “Dor, printre altele”

  1. dennis Says:

    chiar daca EL nu e langa tine, daca ai amintiri frumoase, tot e ceva

  2. Zany Says:

    iti si place sa te doara nu-i asa? te face sa simti ca traiesti..

  3. Zany Says:

    mi-am adus aminte de un citat interesant 🙂

    “Cei mai multi oameni isi iubesc drama vietii lor. Lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Atat timp cat sunt identificati cu ego-ul, lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se impotrivesc cel mai mult este trezirea propriului suflet.” Eckhart Tolle

  4. Chirilov Says:

    Ce mai faci Anutza…cum iti mai este viata…vad ca nu prea “happy”!?

  5. (zambesc) Says:

    Oare nu greselile-ti te omoara, oare nu greutatea de a trece pe langa realizarea faptului ca ti-ai sters singura sentimentele cu buretele dur si aspru al orgoliului te sufoca, oare nu te zgarie pe suflet chiar durerea pe care i-ai asternut-o atunci peste zambet?

  6. Inka Says:

    of :((

  7. EA Says:

    @dennis: uneori nu e de ajuns, pentru ca amintirile frumoase te tin legate de persoana respectiva nelasandu-te sa-ti vezi de viata mai departe

    @Zany: s-ar putea sa ai dreptate, cred ca m-am obisnuit atat de mult cu starile astea incat nu-mi mai amintesc cum sunt altele.

    @Chirilov: beside all, I`m ok.

    @Inka: oftam, dar mergem mai departe, nu?

    @zambesc: dragul meu, daca n-as fi facut greseli la randu-mi n-as fi fost om. nu stau sa cantaresc cine si cat a gresit mai mult, ci deplang faptul ca atributul de a fi om nu te lasa sa treci peste unele dintre ele, poate din cauza orgoliului cum spuneai si tu. cat despre sentimentele sterse cu buretele, am crezut e mai bine sa le sterg (desi numai la suprafata) decat sa le pastrez si sa nu ma implineasca totalmente. durere e in ambele tabere, nu crezi? pana la urma stii la fel de bine ca si mine, ai aceleasi framantari si orgolii, aceeasi dorinta si aceeasi bariera peste care nu poti sa treci de atata timp…Cu toate astea, iubirea dintre noi inca mai persista cu mirosul ei puternic de amintire. Eu te iubesc, tu ma mai iubesti?

  8. clauditza Says:

    superrrr tare…pt k st mai emotiva m-a facut sa plang pt k ma regasesk in ceea ce scrie mai sus…..sper k intr-o zi sa ni se indeplineask la toti dorinta de a avea langa noi p “EL” sau pe “EA”:)

Leave a Reply