Defecte



Oamenii au defecte.

Desi ti-e greu sa recunosti, si tu ai destule.

Eu, am invatat sa mi le accept, sa incerc sa le ascund cat pot si sa le folosesc doar in cazurile in care “sufar” de un orgoliu prostesc. Ce am de castigat? Nimic. Poate doar o satisfactie de moment.


Defectele ne ajuta sa ne gasim complementaritatea, sa intelegem ce acceptam si ce nu, ce suportam si ce nu, ce ni se poate suporta si accepta noua si ce cautam de fapt la un om. Cum poti sa-ti dai seama mai bine despre ce inseamna omul de langa tine daca nu constientizandu-i defectele?!


Asa cum scopul purtarii unei palarii cu boruri largi este acela de a pastra distanta, asa oamenii se folosesc de defectele lor, si nu de calitati, in momentul in care apare o situatie nefavorabila sau neplacuta.


Suntem sortiti greselii, acelei greseli repetate care, in mod normal, ar trebui sa ne invete ceva de fiecare data. De cate ori nu ti-ai pus palma in fund si ai plecat, cand, de fapt, trebuia sa spui “iarta-ma, am gresit”??! De cate ori n-ai inceput o lupta stiind totusi ca nu ai dreptate??! De cate ori ai judecat gresit o persoana (fii sincer!), fara sa ceri explicatii suplimentare??! De cate ori ai incercat sa legi firul “neintrerupt” al dragostei, desi capul – singurul punct cerebral – iti spunea “nu are rost”??! De cate ori ai ranit in jurul tau, din cauza vanitatii, ignorantei sau al sindromului de “macho”??!


Stiu, raspunsul la toate aceste intrebari e “de prea multe ori”.


Avem defecte. Intrebarea e “ce facem cu ele?”. Ni le asumam sau incercam sa le transformam, pe cat posibil, in calitati, dand intotdeauna vina pe altcineva? Nu cred in viabilitatea celei de-a doua variante, desi mi s-a intamplat de multe ori. Asa ca ne ramane prima si cea mai greu de indeplinit varianta ca fiind acceptabila. Zic, hai sa incercam sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa ne cantarim bine – fiecare in intimitatea pe care si-o acorda zilnic –  abilitatile, aptitudinile, capacitatile, modurile, felurile…tot.


Constiinta e singura care iti ramane aproape tot restul vietii. Esti multumit cu omul care esti? Vrei sa schimbi ceva la tine? Crezi ca intotdeauna ai procedat corect?


Lasa-ti cateva ore defectele la o parte si incearca sa le vezi din afara. Daca tu poti sa ti le accepti, atunci si cei din jur o vor face.


P.S.: Imi pare rau ca nu mai gasesc timp sa scriu; gandurile se strang tot mai multe si-mi invadeaza spatiul si asa prea zbuciumat…

Tags: ,

4 Responses to “Defecte”

  1. Andrei Says:

    „Mă mămică”, dacă nu ai un defect congenital, atunci este bine. Marea majoritate a defectelor dobândite pe parcursul vieţii, se pot corecta. Totul este să doreşti să-ţi corectezi defectele. Să fi cuminte !

  2. Exceptiul Says:

    tare bun postul.

    E evident ca toti avem defacte, mai multe sau mai putine, mai mari sau mai ne insemnate, ceea ce conteaza defapt e raportul de calitati-defecte la persoana respectiva.
    Daca unu are 100 de defecte dar 200 de calitati, e mai “bun” decat cel cu 5 defecte si 6 calitati…
    Ma rog, e mare relativitate si aici.. depinde si de defecte, de punctul de vedere din care privesti gravitate defectelor si etc.

    Da, sunt multumit de omul care sunt, as vrea sa schimb ceva pe partea emotionala la mine (mai multa maturitate emotionala), si nu, nu totdeauna am procedat corect, insa cu fiecare zi care trece, procedez tot mai corect. (insa si corectitudinea e relativa)

    Nu prea ma regasesc in decrierea ta, foarte rar mi-am pus palma in cur in loc sa spun “iarta-ma”, cand eram mic si bitong mai incepeam lupte in care nu aveam dreptate din orgoliu, de o buna perioada nu mai ma mai influenteaza orgoliul, iar cu judecatu.. da, am judecat vag persoane candva, acum nu judec, fiecare actiune a lor trebuie sa aiba o argumentare pe care posibil ca eu sa nu o inteleg asa ca nu ii pot judeca.

  3. Zany Says:

    am sentimentul ca acest post e mai mult adresat barbatilor..
    ma insel?

  4. Gossip Ciry Says:

    Parerea mea e ca transformarea inseamna totul, vorbim aici evident de defectele personalitatii noastre caci acestea conteaza cel mai mult, defectele fizice..prea putin deoarece frumusetea fizica se pierde odata cu varsta. Trebuie sa evoluam, asta e cheia. Nu cred ca trebuie sa ne complacem in propria conditie. Da e greu sa ajungi la perfectiune, se spune ca e imposibil, dar dupa cum vedem tot mai mult in zilele noastre imposibilul e doar un termen depasit. Cu vointa se pot sparge hotare si limite. Avem nevoie de schimbare, trebuie sa invatam sa fim mai uniti, mai intelegatori si sa invatam sa facem compromisuri pentru cel de langa noi. Dupa cum spun cei de la Pink Floyd: together we stand divided we fall. Daca orgoliul, vanitatea si egoismul vor continua sa ia amploare la fiecare om, lumea noastra se va indrepta spre pierzanie. Uitati-va numa pana unde a ajuns orgoliul omului, la distrugerea planetei. E timpul pentru schimbare.

Leave a Reply