Defecte – continuare
July 12, 2009
Comentariile voastre mi-au dat o alta tema de gandire. Si anume, cat de constienti suntem de defectele noastre?
Ti s-a intamplat vreodata sa ti se spuna “esti egoist!”, iar tu inauntrul tau sa isti o “furtuna nervoasa” pentru simplul fapt ca nu te-ai imaginat niciodata ca fiind asa?
Constientizam absolut toate defectele pe care le avem, sau doar ce ne convine, sau doar ce ni se reproseaza?
Revenind la descoperirea “hibelor”, ia o hartie si un creion si pune-ti viata pe ea privind doar calitatile si defectele.
Posted in: Link-uri | | Comments (7)
7 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenţie exagerată faţă de propria persoană şi de interesele personale, în dauna intereselor colectivităţii. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 26 May 2006
Să fie oare un defect? Cred ca este o trasătură fundamentală şi în acelaş timp o „calitate” a politicianului român.
Comment by Andrei — July 12, 2009 @ 4:52 PM
un om simplu nu-si bate capul cu autocunosterea asa ca e posibil sa nu devina pe parcursul vietii constient de propriile defecte nici macar atunci cand i se reprosaza.
“Constientizam absolut toate defectele pe care le avem?” –> depinde. “Defect” e relativ, ce e defect pentru noi pentru altii poate fi o calitate si invers, asadar niciodata nu o sa fi pe deplin constient de defectele tale atata timp cat “defect” nu e ceva concret.
Si da, evident, majoritatea involuntar, constintizeaza numai defectele care le convin iar restul se mint ca cele care nu le convin nu sunt defecte. Cei care au intradevar puterea de a-si accepta defectele sunt putini iar si aceea se impart in cei ce se impaca cu ideea ca “asta e” si cei ce si-i le corecteaza.
Cu hartia si creionul.. pentru cineva care pune accent pe autoanaliza e de neconceput, practic o munca infinita. Asa ca prefer sa o gandesc doar in mare.
Pe baza defectelor se poate filosofa foarte mult, tocmai datorita relativitatii termenului. Insa prin fiecare tentativa de filosofare se inteleg lucruri noi.
Comment by Exceptiul — July 12, 2009 @ 11:27 PM
noi romanii nu suntem constienti de defecte ptr ca ne credem extraordinari
Comment by adidas — July 13, 2009 @ 5:07 PM
eu cred ca cele mai multe dintre defectele noastre sunt calitati in travesti
Sunt doar “caracteristici” ale noastre si doar felul in care le utilizam le face sa fie asa, “defecte” sau “calitati”. Nu credeti?
Comment by Psihoterapie Net — July 17, 2009 @ 10:06 AM
@Psihoterapie Net: si cam ce calitate ar putea fi aia care te indeamna sa inseli pe cineva, sa-l faci sa sufere, sa calci in picioare??
Comment by EA — July 17, 2009 @ 4:29 PM
e chiar frumos si romantic sa spui ca te gandesti si faci mereu cate ceva pentru prietenii tai..dar de trupul si sufletul tau cine se ingrijeste?
uneori e bine sa fii egoist, dar fi egoist fara a face rau celor din jur!
eu accept criticile constructive, chiar daca nu-mi plac uneori. cele rautacioase nici nu le bag in seama..e mult prea usor sa analizezi negativ o persoana, mai greu e sa-i vezi calitatile.
@ana: aia nu e calitate, e un defect. [sau complex de inferioritate in unele cazuri.]
Comment by Zany — July 31, 2009 @ 9:19 AM
Nu as putea sa fac asta, egoistul din mine nu mi-ar da voie sa-mi recunosc defectele, si apoi de ce sa ma judec?Este suficient ca o fac cei din viata mea, daca o mai fac si eu unde ajung?Optimistul din mine nu-mi da voie sa fac asta, instant m-as transforma in cel mai mare pesimist, m-as inchide in camera mea cu jaluzele trase tot restul vietii, deci nu…prefer sa fiu egoist.
Comment by Raswan — August 15, 2009 @ 2:55 AM