Nu-i asa ca prima dragoste nu se uita niciodata?

Tony Parker- Premier Love

Ce-i frumos? Cum e lucrul sau starea care te face sa te bucuri cel mai tare?

Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa stai intr-o masina cabrio, noaptea, la 27 de grade, in rond la Casa Poporului si sa asculti in surdina Ronan Keating in timp ce incerci cu privirea sa cuprinzi toate stelele de pe cer?

Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa stai la piscina, sa te topesti sub caldura soarelui, dupa care sa faci -tzop- in apa racoritoare? Sa joci rummy cu fetele, iar baietii sa joace table.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa-ti strangi gasca undeva la munte, intr-o curte solitara si sa faceti un foc mare asa cum se intampla in fiecare tabara din copilarie?

Ce-i mai frumos si mai frumos decat, intr-o seara tarzie, sa simti sub talpi nisipul fin de la malul marii? Vantul sa-ti fluture rochia si parul, sa te asezi si sa-ti faci linistita un rezumat al vietii.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa iei prima cursa dintr-un aeroport fara sa stii unde duce? Schimbi aerul, faci o plimbare si te reintorci cu bateriile incarcate pentru grijile cotidiene.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat o melodie pe care o asculti in mod obsesiv pe repeat, doar pentru ca iti da un feeling interior extrem de linistitor? Poate doar o alta melodie de acelasi gen.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat sa vezi o vitrina plina de rochii si pantofi, care parca iti spun “hai, ia-ne acasa!”, si sa dai curs invitatiei lor de a intra si de a goli magazinul.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat visele si sperantele pe care ni le facem fiecare in orice secunda a vietii noastre? Faramele de fericire de care ne agatam ne dau puterea de a crede si de a merge mai departe.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat dragostea perfecta pe care aveai impresia ca o traiesti? Poate cea care tocmai isi descopera inceputul in fata ta. Sau poate, totusi, fiecare dragoste e frumoasa in felul ei. Dar important e, la final, care iti va ramane cel mai aproape de suflet; numai ca asta n-ai cum sa afli pana nu vei ajunge acolo.

Ce-i mai frumos si mai frumos decat ce-mi place mie? Ce le place altora? Nu vreau sa cred. Asa cum se spune ca frumusetea e in ochii privitorului, asa vreau eu sa cred ca ce-mi place mie e cel mai frumos lucru de pe pamant…

Deci…ce e mai frumos si mai frumos?

Sunt amandoi in camera aia obscura.

El se indreapta catre usa, dand sa plece, ea in genunchi, cu inima sfaramata, il implora sa mai ramana.

El iese pe usa, ea plange, si cu fiecare lacrima inima se stinge putin cate putin strangandu-i pieptul.

Isi revine in simturi, dar si ele au parasit-o. Din ochi inca ii mai curg lacrimi, lacrimi amare ce transforma iubirea in stanca. A ramas doar cu amintiri ce ii revin neincetat si ii rup ritmul sufletului; ii fac tot corpul sa tremure.

E inca intinsa pe jos strigandu-l sa revina, iar el ii arunca sec peste umar un “NU”. Ramane, din nou, plangand pana in zori transformand si ultimele picaturi de dragoste in piatra.

“Care e motivul iubirii, daca te omoara la final?”, e singura intrebare ce-i rataceste printre dinti.

Mi se rupe inima vazand-o cum plange, parca ma vad pe mine in locul ala mizer, iertandu-l pentru a nu stiu cata oara, pentru ca un alt inceput sa se termine. Ea nu a vrut decat sa fie iubita si sa iubeasca la randu-i, dar dragostea n-a fost niciodata prietena ei.

Gaseste puterea sa-si stearga lacrimile, dar ce vede in oglinda n-o mai reprezinta, nu se mai recunoaste si parca nici locul in care se afla nu i se mai pare familiar. Niciodata n-a plans, mereu a  avut o parere buna despre ea, nu s-a simtit niciodata pierduta pana acum…acum cand el a disparut…

Rolurile se pot inversa, nu asta conteaza.

Ideea e ca nu realizezi pe cine ai langa tine decat atunci cand exista riscul de a pierde persoana respectiva. Si cand vezi ca pasii i se indreapta catre iesirea “de urgenta”, incepi sa vezi toate prostiile pe care le faceai, lucruri carora nu le dadeai importanta, minciuni  ce pareau a fi perfecte alibiuri. Si cand vezi ca acum e in bratele altcuiva, iti vine sa o iei la fuga si sa strigi in gura mare : “am fost un prost!”. De ce? Pentru ca nu esti in stare sa te hotarasti ce vrei de la viata.

Si intelegi ca de fapt nu o placeai, ci erai indragostit; vezi acum mult mai clar de ce o iubesti; regreti ca nu ai luat  varianta asta in calcul mai devreme. De fapt, ai fost mereu cu un pas in urma.

And all this because you don`t know how to make love your friend…

Circuitul vietii fiecarui om seamana cu o roata. Pe parcurs intalnesti oameni, situatii, momente in care esti in cel mai de sus punct, clipe in care poti sa cazi, dar de preferat ar fi ca doua roti sa se intersecteze si centrele sa se contopeasca. Numai ca, rotile fiind extrem de diferite, acest lucru este foarte greu de “suprapus”.

Cand dai de greu, prietenii buni care-ti sunt aproape, iti vor spune intotdeauna: “lasa ca se intoarce roata”. Si inversunat tinzi de cele mai multe ori sa nu-i crezi. Dar ajungi mai tarziu sa realizezi ca cei care ti-au facut rau platesc cu varf si indesat. Pentru ca roata se invarte mereu.

Asta probabil se poate defini ca o “lege a compensatiei”, doar ca are un efect intarziat. Cineva, de acolo de sus, are grija sa carmeasca fiecare roata astfel incat in momentul in care faci o buba cobori din orice punct te-ai afla catre inceputul unui alt ciclu de parcurgere al rotii. N-ai cum sa crezi ca poti face tot ce-ti trece tie prin cap (vorbim despre lucruri nu tocmai bune sau dragute) si parcursul rotii tale sa ramana acelasi. Intotdeauna roata se intoarce si din punctul de maxim vei ajunge in cel de minim (cum am invatat la matematica).

Uneori ti se poate intampla si fara sa faci voit unele lucruri, doar prin prisma lipsei de determinare, din cauza faptului ca nu-ti cunosti prioritatile sau ti le descoperi prea tarziu. Si asa incepe un nou drum pe roata vietii tale. Tot ce poti spera este ca vei incepe noul traseu cu mai multa minte, cu un bagaj marit de experiente acumulate si cu mai multa incredere in tine ca om.

Roata se intoarce mereu!!!