Cum viata e din ce in ce mai agitata, imi rezerv zilele libere pentru a fugi cat mai departe de balamuc. Ultimul off l-am petrecut intre Bruxelles si Amsterdam.

Piata Centrala din Amsterdam

Magna Plaza

Plimbari lungi, restaurante mici si multe pe o strada ingusta pietruita, magazine cochete, soare si oameni de toate varstele si natiile pamantului.

Pe terasa  unui restaurant

Croaziera pe canalele Amsterdamului si nelipsita vizita din Cartierul Rosu (pacat ca n-am avut voie sa fac poze!). Muzica live intr-un bar din Bruxelles (cu tavi de bere lipite peste tot (inclusiv Bergenbier si Hopfen Konig). Miros ametitor de marijuana pe strazi.

Legatura cu Marea Nordului

Podul miscator

Palatul Reginei

Nu m-as fi asteptat sa vad parcari speciale pentru biciclete, pe 3 nivele si alte cateva mii pe strazi, legate de fiecare stalpisor, semn de circulatie sau gard. Ma bate gandul sa-mi cumpar una, cu cosulet in fata si panglici legate de manere.

Biciclete peste tot

A fost foarte trist momentul in care n-am putut sa intru la Madame Tussaud din cauza cozii interminabile. Ma lipisem de geam si-l priveam pe  Benny Hill zambindu-mi rece.

Centraal Station

Pontoanele de pe malurile canalelor folosesc drept locuinte

Just relax…

Ce poti sa faci in noaptea de Inviere, dupa ce ai fost la biserica si, in cazul meu, la munca? Bineinteles, iesi in club.

Asta am facut si eu, deci nu-s mai cu mot decat majoritatea. Cam asa arata noaptea mea in imagini…

Cu Iyke si Levi

Make love to the camera baby…

Gasisem niste oua Kinder pe masa si asamblam jucariile…

El e Bad Robert

Si cu Robert din nou

A doua zi…inainte de munca…

Tu ce-ai facut de Paste??

Vine iepurasul!!

Hai sa pastem fericiti, sa pastem cu placere, sa pasca fiecare cum vrea sau cum il duce capul, dar sa incercam sa fim mai buni (in primul rand cu noi insine), sa ne gandim de mai multe ori inainte sa facem un lucru, sa gasim bucuria in fiecare lucru si sa invatam cate ceva bun din fiecare intamplare.

Multe cadouri, liniste si o constiinta impacata!

Paste Fericit!

Hristos A Inviat!

Momente grele avem cu totii in viata. Fie ca ne referim la despartiri amoroase, boli sau esecuri, fiecare din noi are parte de clipe mai mult sau mai putin vitrege.

Sambata trecuta (n.r. 11 aprilie) am trecut printr-un astfel de moment. Prietena mea cea mai buna, sora si confidenta, camarada de plimbare sau de barfa a plecat pe taramuri straine in cautarea unei vieti mai bune.

N-am sa relatez intreaga noastra poveste, dateaza de foarte mult timp, am sa spun doar ca legatura dintre noi e mai puternica decat toate relele prin care am trecut impreuna.

Am fost s-o conduc la autogara, pleca cu autocarul impreuna cu alte cateva colege. Totul a fost relativ ok pana in momentul in care a trebuit sa se urce in autocar. Ne-am strans puternic in brate si am inceput sa plangem ca doua pisici plouate, lucru care m-a urmarit inca vreo juma` de ora dupa. Vedeam magaoaia plecand, pe ea acolo mica in scaun si cu lacrimi pe obraji. Simteam ca o parte din mine, o parte din ceva ce era normal a plecat departe. E nevoie sa spun ca dupa asta m-am dus la ziua tatalui meu cu nici macar un dram de chef?!

E greu sa te desparti de singurul om pe care-l ai neconditionat alaturi, singurul care te cunoaste de la A la Z, singurul care iti vorbeste sincer si se straduie sa-ti dea cele mai bune sfaturi. Omul care nu te judeca, ci te mangaie, omul care nu te cearta, ci te face sa zambesti.

Mirela, ai grija de tine! Te iubesc tare, mult, mereu!

Stiu ca vezi randurile astea…

P.S.: I belive in love, but I don`t trust her!

M-am tot uitat zilele astea dupa faianta si gresie, pentru baia mea din casa alor mei. Si cauta, si cauta, 1000 de site-uri, o mie de modele, de culori si nebunii.

Initial, culorile pe care le agream erau rosu si negru. Cu diverse striatii, floricele, mate, lucioase etc. Pana am gasit asta:

Si m-am indragostit. As fi fost in stare sa-mi fac toata baia asa, numai ca nu am gasit modelul. Daca ar fi avut si cu un baiat, i-as fi imperecheat pe peretii mei.

Ce daca as fi intrat in baie si-as fi inceput sa tip: “ajutor, e cineva in baia mea pe pereti!”

In final, am ramas pe “genul cuminte” la bej si wenghe…

Mi-am “mazgalit” din nou trupul…2 desene diferite, dar care ma caracterizeaza in mod absolut. Muzica – care-mi iese prin toti porii, chiar daca uneori fara glas si zodia – cu care ma mandresc.

So, this is it…What do you think?

Stiu ca te-ai plictisit in casa sau, si mai rau, ca orasul asta nebun te-a obosit. Nu mai ai chef de cafenele, mall-uri sau alte tiganii.  Magazinele deja le stii pe dinafara, de la chiloti, la pantofi si accesorii. Le-ai golit de tot ce se putea lua.

Poti sa dai o fuga pana in Bulgaria sau Ungaria. Care ti-e mai aproape. In Ungaria, la Debretzen au un mall imens cu magazine si restaurante foarte mistocute. In Bulgaria, chiar in docul bacului, oraselul e civilizat si cu multe magazinase cochete. Preturile sunt ok. Plus ca plimbarea cu bacul, afara din masina, e superba. Du-te la Hotel Drustar sa mananci si, pe langa mancarea fenomenala, poate ai norocul sa vezi si vreun vas de croaziera spectaculos ancorat de tarm.

Incearca! Merita!

P.S.: Promit ca data viitoare fac si poze.

Secundele trec, minutele si orele la fel, timpul se scurge impasibil pe firul subtire si, uneori, innodat al vietii. Ne-am perfectionat sistemele de programare, stim exact ce trebuie sa facem la serviciu, dar dupa ce usa biroului s-a inchis in urma noastra, incepe valtoarea neintrerupta a vietii de noapte.

Iesim in cluburi, la film, la restaurante, la bowling, la karaoke, facem tot ce ne trece prin cap, insa toate astea fara a capata vreo farama de satisfactie; macar un sambure de fericire interioara.

Singurul mod in care ne amagim durerea, cel putin eu,  e sa mergem la shopping. Dar si cand satisfactia asta isi pierde mirosul de nou, lucrurile reintra pe fagasul normal. Secundele trec, minutele si orele la fel.

Ziua muncim, noaptea ne bantuie, sufletul se macina incetul cu incetul, timpul trece.

Cred ca pe langa sanatate, care e vitala, cel mai important lucru pe pamantul asta e dragostea. E sentimentul care te implineste, te bucura, te face mai bun si mai puternic. Stiu ca poate suna cliseic dar e cea mai sincera si simpla exprimare a dragostei.

Cine ne salveaza sufletul cand suntem singuri? Cine ne tine in brate pana adormim? Cine ne face un masaj sau o frectie cu spirt cand suntem bolnavi? Cine are intotdeauna o vorba buna la greu?

Toate intrebarile astea te exaspereaza in clipele de singuratate. Te asalteaza din toate colturile mintii si fiecare semn de intrebare e mai ascuntit decat un ghimpe.

N-ai motive sa-ti pese, sa te bucuri din toata inima, n-ai cu cine sa impartasesti, nu ai…Si secundele trec, minutele si orele la fel, timpul trece, viata curge…