Si revenim la subiectul de toate zilele (sa-mi spuneti daca va plictisesc), promovarea sexului printre muritori.

8. Volkswagen

Ea sta deasupra ta, apoi se lasa pe spate, iar tu te ridici usor, prinzand fiecare gleznele celuilalt. Puteti sari peste pozitia intermediara, daca sunteti amandoi maestri. Miscarile de rotatie si de du-te-vino le face ea, iar tu o poti chema mai aproape tragand-o de picioare.

9.Lunetistul fantoma

Un fel de “pe la spate” dar de data asta nu mai stai in genunchi ca un condamnat la moarte, ci te sprijini doar intr-unul.

10.Doggy style

Ea se sprijina de perete, cu picioarele departate, iar tu intri pe la spate sprijinindu-te intr-un singur genunchi ca penetrarea sa fie mai adanca.

11. Rodeo

Te intinzi pe spate, iti departezi picioarele si o lasi sa se aseze deasupra ta, cu spatele la tine. De data asta, nu detine numai ea controlul, o poti ajuta si tu sa se miste in sus si in jos, sprijinindu-i fesele. Isi poate gasi singura unghiurile prin care ii e stimulat punctul G.

12.Banii sau viata

Ingenunchezi si ii ridici picioarele ca si cum ai vrea sa-i scuturi buzunarele si te apuci de treaba.

13. Tribuna centrala

Te asezi comod in fotoliu, ea se asaza in bratele tale, trecandu-si picioarele peste bratele fotoliului. Daca ea nu se poate misca decat in plan orizontal, tu o vei ajuta si in cel vertical.

14.Spargatorul de nuci

Incepeti cu batraneasca “lingura”, apoi tu te rotesti astfel incat sa ajungi in pozitie perpendiculara. Ea iti va prinde gambele, iar tu te sprijini de spatele ei pentru a-ti controla miscarile. Cu cat deschide mai mult picioarele, cu atat ai mai mult loc.

Revin cu mai multe detalii…

Sursa: FHM

Astept idei si de la voi

S-a nimerit, ca prin minune, sa terminam toate munca la 4. Si daca una pleaca in Grecia si plange ca tocmai s-a despartit de prieten, una sufera ca nu are prieten si una e suparata ca o inseala, ne-am gandit ca o dimineata impreuna ar fi ca un pansament pentru sufletul si durerile fiecareia.

Unde sa mergem, unde sa mergem? Problema era felul in care eram imbracate, niciuna nu se potrivea in nici un context la ora aia, mult prea matinala. Si anume, una in costum de zici ca era nerabdatoare sa ajunga la serviciu … duminica dimineata, una in rochie de seara parca fugita de la o petrecere simandicoasa si foarte plictisitoare si cu un buchet maaaare de trandafiri si cea de-a treia, in uniforma de la serviciu.

Am zis ca totusi unul din restaurantele non-stop ar putea fi singurul loc care sa ne adopte asa cum eram.

Ajunse acolo, cu ochii in meniu, ne-a luat ceva pana sa ne hotaram ce bem. Una vrea vin, una Baileys, alta vodca. Si am ajuns la aceeasi concluzie: cand n-ai de unde sa alegi exista intotdeauna sampanie!

Si vine sampania, si face poc, si ne speriem, trecem peste moment si incepem. Fiecare pe limba ei, cu ofurile ei, mai ciocnim un pahar, si iar turuiala, si sfaturi, si pareri de rau, si alt pahar, si ganduri de razbunare, si planuri, si alta sticla de sampanie, alt poc, alte sperieturi, de data asta cu zgomot, si iar discutii, intamplari, impresii de la locul de munca si cate si mai cate. Stim bine cu totii cat pot vorbi fetele fara pauza si fara sa se repete.

Concluzia: Printre atatea rele exista sampanie! Si prieteni!

E 02:58. Abia ce am intrat in casa, am venit de la munca. In timp ce scriu randurile astea ma demachiez de mizeria care-mi ascunde zi de zi chipul curat de om normal. Cu picioarele urcate pe blatul biroului il ascult pe Ginuwine care-mi spune ca se simte ca un Superman. Pacat ca n-am puterea sa ma simt Superwoman ca Alicia Keys sau Karyn White. Ma multumesc momentan cu Superhuman-ul lui Keri Hilson.

Revenind la lucruri mai personale, ganduri involburate imi intuneca mintea. De ce lumea e atat de rea, in frunte cu mine; de ce suntem facuti sa inselam, asteptarile altora si nu numai; de ce nu sunt acum la discoteca, desi as fi vrut sa merg; de ce nu exista macar o perioada acceptabil de lunga in care totul sa fie ok? Ma uit la patul gol care ma asteapta cuminte si tot somnul acumulat pana acum dispare subit. Nimic neobisnuit. Probabil prietena mea, dimineata, imi spune in mod tacit ca trebuie sa o astept ca sa pot adormi.

Un mass “incurajator” imi spune ca nu trebuie sa uit ca iubirea e importanta. La dracu` cu ea de iubire; cand se termina e acelasi rahat. Si nu stiu cate din iubirile astea de care ne lovim in fiecare zi mai sunt adevarate. Cred ca prea putine…Ca si consecinta, ne inraim si incepem sa ne batem joc unii de altii, sa ne jucam cu sufletele celorlalti crezand ca asa ne vom simti mai bine, macar pentru o perioada scurta de timp. Imi zicea cineva ieri ca drumurile usoare duc nicaieri. Deci, pe ce parte as intoarce-o, tot imi da cu virgula din radical.

Macar un lucru bun s-a intamplat azi. Una din persoanele care ar trebui sa-mi fie aproape neconditionat, gen fratemeleu, m-a sunat (nu mai conteaza circumstantele) si mi-a parut foarte bine. Macar de-ar face-o mai des si s-ar tine si de promisiuni. Dar cu cate un pas din fiecare parte tot o sa ajungem undeva, sunt sigura de asta. Ai auzit, my brother from another mother?? Te iubesc si va iubesc (am uitat sa-ti spun la telefon).

S-a facut deja 03.52 si nici vorba ca starea sa mi se fi schimbat, chiar daca pentru o secunda un zambet mi-a rasarit in coltul drept al gurii. Am dat cu limba si l-am sters imediat.

Ai inteles?

Astenia de primavara m-a lovit in plin.

E perioada aia in care hipersensibilitatea isi face loc, nelasandu-ma sa-mi vad de drumul, si asa cetos, pe care merg. Sunt parca pierduta printre toate lucrurile care ma inconjoara si oamenii parca au toti acceasi fata schimonosita.

Simt o mare dorinta, si in acelasi timp, nevoie de afectiune, vreau sa aud “sunt langa tine, o sa fie totul bine” in timp ce ma strangi tare in brate, vreau flori, multe, vreau sa nu mai aud de necazuri si probleme. Am devenit extrem de vulnerabila la toate cate se intampla in jurul meu. Azi ma indragostesc, maine uit, plang, rad in hohote, cad absenta in visare, ma ridic si merg mai departe.

Jur ca nu stiu pe ce lume sunt, am tot felul de pareri acre care n-au nici o legatura cu realitatea, sunt trista, ignoranta, razbunatoare si foarte hotarata…

Merg printre oameni si ma vad numai pe mine, singura pe strada…Nu te mai cunosc, nu te mai recunosc si parca imi vine sa strig amar “lasati-ma in pace!”.

Astept cu nerabdare vara cu valurile ei dulci si calde, cu nisip fierbinte si Mojito…

Am primit un mail de la Rares, mail care “arata” cam asa:

Guess who`s sorry now…

Gata, a inceput!

Martie e luna noastra chiar din prima zi. E prima zi si prima luna de primavara. E luna in care suntem parca si mai admirate, si mai dorite, si mai frumoase.

Va doresc fetelor cat mai multe martisoare (daca mai e la moda), cat mai multe flori si cat mai multe cadouri!! Si cea mai multa iubire!