-
Feed RSS
-
Contact
-
Links
Inimi prea mici
January 22, 2009
Eu cred ca unii oameni au inimile mici. Si nu cred ca are legatura cu proportiile corpului, e o chestie separata. Un fel de particularitate foarte enervanta pentru ca te inraieste pe loc si-ti ingradeste orice fel de posibilitati.
Spun asta pentru ca am intalnit inimi atat de mici, incat daca incercai cumva sa mai indesi un ac de gamalie in secunda urmatoare ar fi facut poc si s-ar fi dezumflat precum un balon.
Se presupune ca pornesti pe un drum nou cu inima larg deschisa, curata si cu un bagaj neinsemnat de sentimente. Insa schimbarile prin care trece o inima o pot face sa-si modifice dimensiunile. Pentru ca cineva intra acolo, atat de adanc, si sta, si isi face de cap, iar la sfarsit, chiar daca mainile s-au desprins si buzele nu-si mai vorbesc, inima nu-i poate da drumul. Si uite asa locul a fost ocupat.
Si astfel saraca inima, plina acum numai de amintiri, respinge orice alt sentiment, traind in propria-i poveste.
M-am gandit de multe ori cum as putea sa mai fac putin loc in inimile astea atat de mici, dar sunt departe de a gasi o solutie. Oare timpul chiar le rezolva pe toate? Sau trebuie sa ma zbat in continuare cu mine insami?
14 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL
Sunt sigur ca timpul rezolva orice problema, stii…gandeste-te ca inima unei persoane este ca si un tren. Unele persoane vor circula regulat cu acest tren, altele vor circula doar pentru o perioada definita de timp. Fiecare dintre acesti calatori isi v-a lasa amprenta intr-o oarecare masura in acest tren. Acum fiecare toti v-a trebui sa asteptam dupa acel navetist/a care va circula spre aceasi destinate si viceversa tot timpul. Sper ca intzelegi aluziile
Comment by Sergiu — January 22, 2009 @ 10:39 PM
orice inima cedeaza intr-un final daca nu renunti.
Iti primesti locul numai dupa ce dovedesti ca chiar vrei sa intri acolo.
Crede-ma.
Comment by Exceptiul — January 22, 2009 @ 10:55 PM
Cred ca timpul le va rezolva pe toate,insa si tu trebuie sa faci ceva ca sa il ajuti sa lucreze in favoarea ta…stiu cit e de greu,pt ca si eu ma zbat acum sa uit ceva dar am ajuns la concluzia ca timpul ma va ajuta…
Comment by whisper — January 22, 2009 @ 11:08 PM
Dar oare este bine sa lasi sa se vada ca inca mai plangi?
Comment by Ludh — January 23, 2009 @ 2:47 AM
Sergiu: eu inteleg ce spui tu, dar ce faci cand trenul e plin si nu mai sunt locuri nici pe scaune, nici in picioare si nici macar pe scari??
Exceptiul: asa cum spui tu, numai ca invers…
Whisper: eu, ce pot sa fac eu?
Lush: daca nici aici, in locul meu special, nu pot sa ma dezvalui si sa-mi vars lacrimile, inseamna ca ma pot urca linistita pe pereti…nu e bine sa las sa se vada, dar nici daca tac nu mi-e bine asa ca, din 2 rele o aleg pe cea mai purin rea…
Comment by EA — January 23, 2009 @ 10:06 AM
Și eu trec prin ceva similar. Faptul că ai iubit cândva, nu înseamnă că nu trebuie să iubești în continuare. Există loc și pentru o nouă iubire pe lângă cea veche, trebuie doar să vrei asta. Știi vorba aia: “pofta vine mâncând”
Comment by Cristian — January 23, 2009 @ 4:24 PM
Ana,sti ca durerea o sa treaca,lacrimile vor inceta si in curind o sa iti aduci aminte de amintirile frumoase pe care le ai cu el si sti ce o sa faci…o sa zimbesti…
Comment by whisper — January 23, 2009 @ 9:19 PM
hehe…intotdeauna va fi urmatorul tren
Comment by Sergiu — January 23, 2009 @ 10:15 PM
[...] este iubirea ? De ce unele iubiri se termina cu o inima franta [...]
Pingback by Iubire … | Digital Words — January 23, 2009 @ 11:42 PM
ciucurash, cred ca e timpul sa iesim la un pahar de vin (nu mai ne da nimeni preaviz), am dat din intamplare de site-ul tau si sincer sunt placut impresionata de ce am vazut/citit, felicitari, ai ajuns din pustoaica nebuna de liceu o femeie matura, ai grija de tine si cand ai chef da un telefon.
Comment by lovley — January 24, 2009 @ 12:12 AM
Lovley: au, asta cu preavizul a durut
ar fi o treaba sa mai dam o raita prin time out sau pp din cand in cand. pup tare
Comment by EA — January 24, 2009 @ 12:49 AM
@Exceptiul: “orice inima cedeaza intr-un final daca nu renunti.” – fie nu vorbeşti din experienţă, fie ai fost mai norocos/norocoasă decât alţii
.
Revenind: inimi mici? unde? nu mă simt :-”.
PS: Gămălie de ac.. ac de gămălie, cum o fi.. de unde atât loc? poate să treci inima prin urechile acului
.
.
PS2: Şi mă mai plâng că nu le am cu figurile de stil
Comment by VreXo — January 24, 2009 @ 3:27 AM
prin antic am mai ajuns cu bebe de cateva ori, ma uitam la pustii de acolo si parca nu imi venea sa cred ce repede a trecut timpul…asa ca incearca sa stai pe langa oameni cu inimi mari, pt ca exista si asa ceva, ca dupa cum vezi timpul trece…te pup dulce, take care!
Comment by lovley — January 24, 2009 @ 4:39 PM
paziti.va inimile… mai mult ca orice pt ca din inima ies izvoarele vietii, timpul vindeca orice rana, dar raman cicatrici care … vrem nu vrem… ne afecteaza … si asta pana … “data vitoare”
Comment by danny ndm — April 9, 2009 @ 7:57 PM