-
Feed RSS
-
Contact
-
Links
Am crescut langa tine
January 12, 2009
Inceputul demult…
Aveam 17 ani cand ai venit la mine si m-ai intrebat cat te mai las sa salivezi dupa mine. Cred ca nici nu stiam pe ce lume sunt, cred ca atunci credeam ca visez, sigur insa stateam pe o treapta mai sus incercand sa ajung cat mai aproape de tine.
La 18 ani iti vedeam chipul printre baremele de la bacalaureat, printre cuvinte, ecuatii si formule economice. Cred ca a fost singura “escapada” memorabila de la tarmul oricarei mari.
Peste un an, parca ma vad si acum pe canapeaua de la tine din sufragerie cu cartile in fata tocindu-le paginile, in timp ce tu dormeai linistit scrasnind din masele in somn si umbland cu mana dupa mine. (De fapt cam asa a fost pana pe la 21.)
La 20 imi uitam telefonul la tine in masina si il primeam inapoi fara mesaje si blocat cu cod de siguranta, ca sa ma invat minte.
La 21 dansam ca nebunii in club pana dimineata, ne vorbeam din priviri si numai noi intelegeam.
Sfarsitul acum…
La 22, m-am trezit intr-o situatie (provocata) care ne ajuta pe amandoi sa crestem si sa ne maturizam, fiecare cu partile lui bune si cu cele rele. Sa ni le recunoastem si sa ni le acceptam.
Majoritatea relatiilor se termina urat, greu, cu accese de nebunie in care dispar mesaje, numere de telefon, se sterg amintiri, se uita omul care odata iti era aproape. Singurele care nu pot disparea sunt cele bazate, pe langa iubire, pe prietenie. Relatiile in care cresti, in care iti pui toate sperantele, in care visezi, in care iubesti.
Ne-am cunoscut, ne-am adorat, ne-am iubit, ne-am despartit, ne-am lipsit, ne-am urat, ne-am uitat, ne-am amintit…Voi fi mereu acolo pentru tine ori de cate ori vei avea nevoie, nu va trebui decat sa-mi spui. Voi fi mereu acolo pentru ca, oricum ar fi fost, povestea e a noastra si eu am crescut langa tine…
Am pornit la drum, pura precum lumina
Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce inseamna vina
Cautand iubirea si stima
Si cum nu stiam sa lovesc, viata m-a lovit prima
16 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL
Nu incetezi sa iubesti o persoana niciodata. Pur si simplu inveti sa traiesti fara ea.
Comment by ambrusha — January 12, 2009 @ 12:19 PM
Eu am crezut la inceput ca ii vorba de un catel!:))
Comment by Lush — January 12, 2009 @ 11:30 PM
Ambrusha: cred ca depinde de cat de puternica e dragostea, sunt sigura ca nici tu n-ai iubit fiecare fata. amintindu-mi la ce m-am gandit cand am scris articolul asta s-ar putea totusi sa-ti dau dreptate…
Lush: da, prima fraza intr-adevar suna cam ciudatel
dar nu, nu e vorba despre un catel 
Comment by EA — January 13, 2009 @ 10:03 AM
El a fost un capitol din viata ta,mereu iti vei aduce aminte de el,nu ai cum sa il uiti…ai invatat ceva de la el si el de la tine…asta inseamna sa traiesti…
Comment by whisper — January 13, 2009 @ 3:15 PM
Deci vă înțelegeți bine în continuare?
Comment by Cristian — January 13, 2009 @ 10:45 PM
@Lush – mi-ai înveselit ziua
).
Comment by VreXo — January 14, 2009 @ 11:10 AM
Whisper: tu stii bine ce simt, nu trebuie sa-ti mai explic
Cristian: nu chiar
Comment by EA — January 14, 2009 @ 12:22 PM
@Ana: mai mult tu pe el, decât el pe tine
Comment by Cristian — January 14, 2009 @ 7:47 PM
Cristian: ce anume eu mai mult?
Comment by EA — January 15, 2009 @ 12:52 AM
amintirile….ne raman pt totdeauna…in cazul meu a inceput la 17,s-a terminat la 21, acum am 22…am invatat sa traiesc fara el cum spunea ambrusha…dar nu il voi uita niciodata. Desi s-a terminat urat acum ne intelegem bine, si pt mine este in continuare cea mai importanta persoana din viata mea…
Comment by Alya — January 16, 2009 @ 1:08 AM
Alya: join the club girl! te pup
Comment by EA — January 16, 2009 @ 11:50 AM
@Ana: tu te-nțelegi mai bine cu el decât el cu tine.
Comment by Cristian — January 16, 2009 @ 11:56 AM
Cristian: gresit, intotdeauna a fost invers…ma rog
Comment by EA — January 16, 2009 @ 12:33 PM
doamne ce-mi place articolul!atinge niste corzi sensibile!
Comment by maya — January 16, 2009 @ 8:46 PM
nu a fost o idee buna sa citesc asta…
Comment by Simona — January 22, 2009 @ 10:48 PM
Maya: multumesc! e bine ca nu atinge niste “coarde”
Simona: nu-ti mai nega durerea, n-ajungi nicaieri. te pup.
Comment by EA — January 23, 2009 @ 10:09 AM