Ziceam ca am fost pe partie la Samnaun (Silvretta Arena). N-am vazut multe partii la viata mea, dar si dupa spusele celorlalti cred acum ca n-ar fi altele mai frumoase. E un mic orasel inconjurat de zapada. De fapt toate se incadreaza in etalonul asta.

Am povestit deja cum m-am traumatizat singura cu placa, n-am reusit sa invat ca e destul de greu, dar cu schiurile mi-a fost mult mai usor, poate mi se pare dar seamana cu mersul pe role. Normal, m-am umplut de vanatai, dar ma asteptam la asta. Si a fost pentru prima oara cand n-am simtit frig (desi erau -17 grade), vant (care ducea spre -24 grade), zapada si nu m-a deranjat ceata deasa.

Cam asta am facut in fiecare zi doar ca de fiecare data se schimba locatia. Am trecut pe la Innsbruck, pe la Ischgl, pe la Solden, pe la St. Moritz. Am ratat Nauders, poate alta data. Dupa schi urma obligatoriu turul orasului respectiv, de obicei prin magazine sau restaurante. Si neaparat in fiecare loc testam gluhwein (vinul fiert). De altfel e si singurul cuvant nemtesc pe care l-am retinut.

Si inca mai am de povestit…

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website