I`ve been looking for love in all the wrong places…

Vorbeam aici despre promovarea filmelor porno, ca fiind un “rau” necesar.

Azi continui campania prin infatisarea unor pozitii, noi pentru unii, consacrate, poate, pentru altii.

Sa incepem:

1. Curat-murdar

Te asezi pe spate si-ti ridici picioarele si trunchiul ca si cum ai face “lumanarea”. Ea iti “extrage” usor instrumentul si se aseaza pe el, saltand dupa bunul plac .

2. Forare la mare adancime

Daca e mare iubitoare a pozitiei clasice, dar nu se simte forata cum se cuvine, sprijina-ti mainile de tablia patului sau de perete. Pistonul va lovi mai violent si va cobori la mai mare adancime, cu sanse mai mari de a gasi atat de pretioasele orgasme.

3. Dincolo de nori

Ea se asaza in poala ta, cu spatele la tine, picioarele putand sa fie apropiate sau departate.  O poti stimula butonandu-i sfarcurile sau clitorisul. Isi poate inclina corpul cautand unghiul in care “butonasul fermecat” e stimulat si-si poate grabi sau intarzia orgasmul.

4.Turnul din Pisa

Te intinzi pe spate si astepti. Ea va sta cu spatele, in picioare, deasupra ta si se va apleca de la mijloc, spre mijlocul tau, pentru o partida de sex oral naucitor. Ii poti admira picioarele, fundul, sanii si maiestria in ale felatiei…daca mai poti.

5.Jack Spintecatorul

E pozitia ideala pentru o partida in gangul de langa bloc, cabina de telefon, toaleta de la club sau orice alt loc intunecos si incomod. Ea se sprijina de perete si isi incolaceste picioarele in jurul tau. Restul e treaba ta.

6.Concert pentru violoncel

Ea se asaza pe spate, tu in genunchi, si ii ridici picioarele ca si cum te-ai pregati sa canti la violoncel. Daca ii tii picioarele pe un singur umar, intrarea se ingusteaza si te  vei simti “imbratisat” mai puternic.

7.Elicopter pentru doi

In principiu e pozitia in care ea sta deasupra, numai ca in loc sa calareasca armasarul din tine, se roteste cu gratie, mai putin rapida decat o elice de elicopter, dar la fel de eficienta in a te ridica la ceruri.

Sursa: FHM

Campania continua. Va astept cu propuneri.

Pai de ce sa nu ma simt si eu bine?

Piesa e geniala, iar Tinutza poate si mai mult de atat…Bafta ei!

Tina – Pleaca !

Aseara am adormit foarte devreme, sa fi fost maxim 12, incercand sa uit dimineata nereusita ce tocmai trecuse. M-am trezit pe la 5 jumate dimineata, insa crezand ca totusi e prea devreme m-am chinuit inca vreo ora sa adorm la loc. Nici o sansa.

Si uite cum la 6 jumate ma uitam la televizor la emisiuni difuzate in reluare (mi-a ramas in cap o rochie verde), sorbind incet din ceaiul verde si fumand tigarile una dupa alta, culmea, din pachetul verde.

Azi m-am plimbat prin ploaie. O ploaie trista, rece, care imi stergea orice urma de gand din cap. Nu reuseam sa leg doua idei oricat de mici. M-am prostit sarind prin balti in timp ce fata-mi era indreptata spre cerul acoperit de nori plumburii. Am mancat covrigi cu susan de la chioscul de langa liceu si mi-am revizuit fugitiv perioada aia; a fost poate cea mai palpitanta si inconstienta “bucata de viata”. Am mers cu autobuzul neavand bilet si ma surprindeam in fiecare statie uitandu-ma dupa controlori, moment in care, cu greu, reuseam sa-mi opresc zambetul larg ce-mi imbujora fata.

Azi cerul a plans peste mine si ma bucur ca umarul meu a fost acolo sa-l sustina. Ca un prieten bun…

Nici ca puteam gasi o melodie mai buna pentru a incepe o seara perfecta de sambata…Enjoy!

P.S.: Proasta inspiratie am avut…a fost o noapte horror…

Eu cred ca unii oameni au inimile mici. Si nu cred ca are legatura cu proportiile corpului, e o chestie separata. Un fel de particularitate foarte enervanta pentru ca te inraieste pe loc si-ti ingradeste orice fel de posibilitati.

Spun asta pentru ca am intalnit inimi atat de mici, incat daca incercai cumva sa mai indesi un ac de gamalie in secunda urmatoare ar fi facut poc si s-ar fi dezumflat precum un balon.

Se presupune ca pornesti pe un drum nou cu inima larg deschisa, curata si cu un bagaj neinsemnat de sentimente. Insa schimbarile prin care trece o inima o pot face sa-si modifice dimensiunile. Pentru ca cineva intra acolo, atat de adanc,  si sta, si isi face de cap, iar la sfarsit, chiar daca mainile s-au desprins si buzele nu-si mai vorbesc, inima nu-i poate da drumul. Si uite asa locul a fost ocupat.

Si astfel saraca inima, plina acum numai de amintiri, respinge orice alt sentiment, traind in propria-i poveste.

M-am gandit de multe ori cum as putea sa mai fac putin loc in inimile astea atat de mici, dar sunt departe de a gasi o solutie. Oare timpul chiar le rezolva pe toate? Sau trebuie sa ma zbat in continuare cu mine insami?

N-am inteles niciodata de ce trebuie sa existe intotdeauna un motiv pentru ca lumea sa se ia de tine.

Si hai sa vorbim despre accesorii care ies in evidenta. Adica lanturi, palarii, ochelari, manusi, bretele, curele si orice alte atarnatoare.

Mi s-a intamplat sa merg intr-o seara la club (ca cica discoteca suna demodat) avand manusi de piele si bretele. Pai pana n-am dat manusile catorva (peste ochi as fi vrut eu) si pana cand alti cativa nu m-au tras de bretele nu s-au simtit bine. Adica de ce? Adica cum?

Mi s-a intamplat intr-o seara (aseara) sa merg la club avand pe cap o palarie. Pai daca nu mi-au luat-o vreo 20 de oameni de pe cap, nu mi-a luat-o nici unul. Adica de ce? Fratilor, sunt multe magazine de palarii, duceti-va si luati-va una.

Si daca n-ai nici palarie, nici bretele, nici ochelari tot se gaseste ceva si cineva sa se ia de tine. “Esti cu prietenul tau?” sau “Dar vad ca tu te simti cel mai bine de la toata masa.” sau “Dar tu de ce nu dansezi?” sau “Mama ce misto dansezi!” sau “De ce esti suparata?”…Coaie, nu e treaba ta!!!

Asa niste ochelari as vrea si eu

So, exista oameni speciali meniti pentru a se lua de altii cu sau fara motiv.
Tu ai face asta? Te-ai crede vreo secunda mai interesant?

Somn usor!

Am primit o propunere de a ma lasa desenata. Prima oara am facut ochii si mai mari decat ii am si am ramas cu gura deschisa. Nu stiam cum sa reactionez, mai ales ca tipul arata putin gay, cu maieu si parul lungut vopsit roscat. Am zis ca rau n-are ce sa fie si am zis da.

Ieri ne-am intalnit intr-o cafenea, am stat putin de vorba despre arta, pictura si fotografie si intr-un sfarsit, ne-am apucat de treaba, adica el sa deseneze si eu sa stau ca o statuie, ca un tablou nemiscat. Nu mi-as fi imaginat ca e atat de greu, cred ca am stat ore intregi nemiscata de la gat in sus, ma durea spatele, vroiam sa fumez intr-una, ba parca ma apucasera toate mancarimile posibile, ba imi venea sa dau din picior (tic luat de la Kelly Bundy cred).

Aveam in fata un geam imens si o strada intens populata si circulata. M-am gandit ca n-am sa ma plictisesc. M-am uitat la oamenii care treceau prin fata mea, la masini, la autobuze, la semne de circulatie, prin balcoanele oamenilor de vis-a-vis, pana cand n-am mai avut la ce sa ma uit. Si artistu` lu` peste statea acolo calm, fixandu-ma din cand in cand. Desena atat de incet de parca ii facea cel putin statuia lui Stefan cel Mare. Miscari ciudate din cot, cand in sus, cand in jos si parca mai mult mazgalea decat sa traga niste linii, cum mi s-ar fi parut mie normal. Si din zi s-a facut seara, din seara noapte si atunci am zis ca am scapat, gata nu mai e lumina, nu mai vede, ne oprim. Da de unde, s-a incapatanat sa traseze contururi, sa stearga surplusul, sa accentueze trasaturi.

La un moment dat n-am mai rezistat si i-am spus “hai ca nu mai vezi si daca mai continui o sa-l strici” si, culmea, m-a ascultat. M-am uitat la desen, era foarte misto desi nu era gata; sper sa pun mana pe el. Dupa care seara a continuat normal, adica hai-hui.

Concluzie: prefer oricand o sedinta foto uneia de desen sau pictura (unde banuiesc ca e si mai chinuitor).

Aaa, si apropo de linii, trasaturi si culori big surprise is coming!

Inceputul demult…

Aveam 17 ani cand ai venit la mine si m-ai intrebat cat te mai las sa salivezi dupa mine. Cred ca nici nu stiam pe ce lume sunt, cred ca atunci credeam ca visez, sigur insa stateam pe o treapta mai sus incercand sa ajung cat mai aproape de tine.

La 18 ani iti vedeam chipul printre baremele de la bacalaureat, printre cuvinte, ecuatii si formule economice. Cred ca a fost singura “escapada” memorabila de la tarmul oricarei mari.

Peste un an, parca ma vad si acum pe canapeaua de la tine din sufragerie cu cartile in fata tocindu-le paginile, in timp ce tu dormeai linistit scrasnind din masele in somn si umbland cu mana dupa mine. (De fapt cam asa a fost pana pe la 21.)

La 20 imi uitam telefonul la tine in masina si il primeam inapoi fara mesaje si blocat cu cod de siguranta, ca sa ma invat minte.

La 21 dansam ca nebunii in club pana dimineata, ne vorbeam din priviri si numai noi intelegeam.

Sfarsitul acum…

La 22, m-am trezit intr-o situatie (provocata) care ne ajuta pe amandoi sa crestem si sa ne maturizam, fiecare cu partile lui bune si cu cele rele. Sa ni le recunoastem si sa ni le acceptam.

Majoritatea relatiilor se termina urat, greu, cu accese de nebunie in care dispar mesaje, numere de telefon, se sterg amintiri, se uita omul care odata iti era aproape. Singurele care nu pot disparea sunt cele bazate, pe langa iubire, pe prietenie. Relatiile in care cresti, in care iti pui toate sperantele, in care visezi, in care iubesti.

Ne-am cunoscut, ne-am adorat, ne-am iubit, ne-am despartit, ne-am lipsit, ne-am urat, ne-am uitat, ne-am amintit…Voi fi mereu acolo pentru tine ori de cate ori vei avea nevoie, nu va trebui decat sa-mi spui. Voi fi mereu acolo pentru ca, oricum ar fi fost, povestea e a noastra si eu am crescut langa tine…

Am pornit la drum, pura precum lumina
Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce inseamna vina
Cautand iubirea si stima
Si cum nu stiam sa lovesc, viata m-a lovit prima

Older Posts »