Acasa…cu ei

September 24, 2008

Aseara. Dupa o alta zi stresanta de munca (de birou si putin teren) cel mai bun mod de relaxare e o intalnire cu parintii.


Am fost la ei. Am ajuns cam tarziu ce-i drept, mancarea se racise demult (noroc ca exista microunde), afara bezna. Tata ma astepta cu portile deschise. Merg atat de rar incat nici cainii nu ma mai recunosc si ma latra. Intru in casa, masa ma astepta cuminte aranjata asa cum numai mama stie sa o faca, in felul ei specific. In mijloc o farfurie cu “antreuri”, adica niste branza de capra (facuta chiar de mainile mamei), ardei gras, rosii si putin salam de vara. Patru farfurii. Una pentru fiecare (chiar daca numai doi dintre noi am mancat). Patru seturi de tacamuri. Unul pentru fiecare (chiar daca numai doua s-au murdarit). Fiecare asezat pe cate un servetel. Patru pahare (macar astea au fost folosite). O solnita.


A urmat pastrama de berbecut. Facuta tot de mama; desi tata gateste mult mai bine, a cam “uitat” de indeletnicirea asta. Ma ling pe buze mimand un orgasm la nivel organoleptic. Apoi pestele. Lin. Multi nici nu stiu ce-i ala. Savurez incercand sa ignor oasele minuscule care-mi inteapa parca fiecare milimetru din cavitatea bucala. La un moment dat ma opresc. Nu mai puteam. Mancasem cu atata pofta incat n-am realizat ca de fapt ma indopam. Ii dau cu suc, poate mai  fac loc. E prea bun, nu  pot sa-l las in farfurie. Cedez.


Si bineinteles, prajiturile dupa care am jinduit ieri toata ziua. Ca haplea m-am napustit asupra lor, ca dupa o imbucatura din fiecare sa vad ca nu mai pot. Chiar ma saturasem. Cred ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai mancat ceva facut de mama, o mancare facuta in casa.


Si tot ospatul asta asezonat cu discutii legate de pescuit, sport, spitale (da, mai sunt si lucruri nasoale), glume, rasete, impunsaturi puerile, specimen de semnatura, banci, viitor, rude si cate si mai cate.


O seara calda, in patru, cu ai mei si cu el. Adevarat pansament pentru suflet si minte. Red Bull e vrajeala.

Post tags: ,

6 Comments »

  1. De unde si expresia “ca la mama acasa” :-)
    Iar Red Bull-ul & Co. cam e pentru mici “junkies”. Dupa cum ai spus si tu, e vrajeala. O atmosfera plina de fericire si veselie alaturi de familie sau prieteni face de 1000 de ori cat un Red Bull.

    Comment by Cristian — September 25, 2008 @ 11:39 AM

  2. Da stiu ca ai mancat….. O masa imbesugata. Si de seara. Bine ca Red Bull-ul e digestiv.
    o seara minunata iti doresc

    Comment by james crissilv — September 26, 2008 @ 1:32 AM

  3. Imi e foame!!! Brb sa’mi fac un sandwich =))

    Comment by Sergiu — September 26, 2008 @ 8:53 AM

  4. Seamana atat de mult cu … serile de weekend inca care ajung acasa… Niciodata nu reusesc sa ma tin de cuvant sa ajung si eu la ora stabilita… mereu ii rog sa m astepte ca o sa fac eu grataru’… dar… tata nu poate astepta sa ajung eu la 11 noapte… in rest… cam aceeasi chestie… Imi place atat de mult sa ii vad fericiti… :)

    Comment by Bragarurile — September 27, 2008 @ 5:20 AM

  5. valeleu…ia sa ma duc si eu pe la mama…si avem casele in aceesi curte, dar ne vedem rar, culmea…. cand is eu acasa, nu e ea, si invers ;-) ahhaha ;-)

    Comment by Jamilla — October 3, 2008 @ 10:02 PM

  6. Cristian: uite cine apreciaza valoarea :P

    James: a fost foarte bun intr-adevar

    Sergiu: vezi sa nu te ineci :D

    Bragarurile: nu-i asa ca e misto?

    Jamilla: fugi repede si ia-o in brate

    Comment by EA — October 4, 2008 @ 11:55 PM

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment